Grigore Mithridate Buiucliu () a fost un jurist și om politic român de origine armeană.
Biografie Grigore Buiucliu s-a născut la Iași în familia lui Iacob Buiucliu (1809-1881) și a Mariei Tossun (1817-1907), de origine armeană, alături de alți șase băieți și trei fete..Stănuța Crețu, Academia Republicii Socialiste România, Universitatea "Al. I. Cuza" din Iași. Institutul de Lingvistică, Istorie Literară și Folclor, Dicționarul literaturii române de la origini pînă la 1900, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1979, p. 132. La fel ca și frații săi Christe, Theodor(1837 - 1897), mai târziu pictor, Ioan (agronom), Abgar, zis Murzuc (n. 1849), Vahan și Artaxerxes (inginer), Grigore a urmat studiile medii lângă Paris, la Colegiul armean Moorat din Sèvres, școală condusă de călugării mechitariști.Bogdan Căuș, Figuri de Armeni din România: dicționar, Editura Ararat Tiped, 1997, , p. 56.***, „Informații prețioase despre Grigore M. Buiucliu”, Ararat, Anul XVI nr. 10 (319), 16-31 mai 2005 , pp. 6, 8.
Studiile universitare de drept le începe la Paris însă le termină la Universitatea din Iași unde obține licența. La Paris a studiat și vioara cu Edouard Lalo.
Începe să practice avocatura ca stagiar pe lângă avocatul ieșean G. Ciumara. În 1869 este numit procuror pe lângă Tribunalul Iași; la scurt timp, devine procuror de secție pe lângă Curtea de Apel din Iași și procuror general al Curții de Apel din Iași între anii 1874-1876.
În 1876 revine la avocatură și activează în politică fiind ales deputat (1888) și senator (1892) din partea județului Fălciu. În 1894 renunță la politică și este numit membru al Înaltei Curți de Casație din București, instanță în care activează până la pensionare, în 1908.
Membru al Junimii din 1866, a tradus diverse lucrări din limba armeană. Interesat de istoria și cultura armeană, și-a constituit o bibliotecă importantă cu lucrări în diferite limbi, bibliotecă pe care, nefiind căsătorit și neavând urmași direcți, o lasă prin testament Academiei Române, ca dealtfel și majoritatea averii sale, evaluată la aproximativ 1 milion de lei.Florin Țurcanu, Modelul francez și experiențele modernizării, Institutul Cultural Român, 2006, , p. 157. Din veniturile aduse de această moștenire a fost constituit „Fondul Grigore Buiucliu”, o parte contribuind la crearea unei burse pentru studiul limbilor orientale.Analele Academiei Române, Editura Cultura Națională, 1913, p. 37.
La Iași Grigore Buiucliu a locuit pe Ulița Veche nr. 43 (astăzi strada Costache Negri), lângă hanul lui Misir; după moartea sa, ulița Capela Armeană, care era situată în apropiere, a fost redenumită „strada Grigore Buiucliu”. Casa și strada au dispărut odată cu sistematizarea zonei Halei Centrale.
Opera literară Un articul științific din „Revista contimporană”, 1874; Camenița sau Cronica armenilor din Polonia și Moldova, 1906.
Traduceri Minas Tokatți, Cânt de jălire asupra armenilor din Țara vlahilor, prefața traducătorului, București, 1895; Autor armean neidentificat, Spionul.
Distincții Grigore Buiucliu a fost decorat cu: 50px Ordinul Steaua României în grad de Comandor; 50px Ordinul Coroana României în grad de Mare ofițer; 50pxOrdinul imperial rus de clasa a 3-a
Note
Bibliografie Theodor Cornel, „Iacob Buiucliu” în Figuri contimporane din România. Dicționar biografic ilustrat, Socec, București, 1909–1911.
Vezi și Familia Buiucliu
Legături externe Pagina Grigore Mithriade Buiucliu pe situl Crispedia.ro
Categorie:Nașteri în 1840 Categorie:Nașteri pe 15 decembrie Categorie:Decese în 1912 Categorie:Decese pe 13 decembrie Categorie:Deputați români Categorie:Senatori români Categorie:Oameni asociați cu Societatea Junimea Categorie:Procurori români Categorie:Avocați români Categorie:Filantropi români Grigore Mithridate Categorie:Ieșeni Categorie:Armeni din România Categorie:Decorați cu Ordinul „Sfânta Ana”