200px200px200pxSinagogi din Budapesta: ortodoxă (str. Kazinczy), "status quo ante" (str. Rumbach) și neologă (str. Dohány)
Sciziunea iudaismului maghiar (în ebraică:הקרע ביהדות הונגריה, în maghiară: Az ortodox–neológ szakadás, în idiș: די טיילונג אין אונגארן ,Di Taylung in Ungarn) a fost procesul de sciziune din rândurile colectivității evreiești din Regatul Ungariei (atunci parte a Imperiului Austro-Ungar) între anii 1869-1871, în urma încercării nereușite de întemeiere a unei organizații reprezentative a tuturor evreilor, care să fie recunoscută ca atare de către autorități. Congresul de întemeiere a noii organizații s-a întrunit în umbra disputei de ani de zile dintre evreii ortodocși tradiționaliști și cei neologi modernizatori, cunoscuți ca înnoitori sau reformiști. De teama hegemoniei rivalilor lor în noua organizație reprezentativă, ortodocșii au părăsit adunarea și au convins autoritățile Ungariei să recunoască oficial comitetul lor, care se pronunța pentru separarea completă de cealaltă tabără religioasă. În afară de aceasta, a apărut încă o fracțiune, cea a comunităților „status quo ante”, care au refuzat să se alăture celor două tabere rivale, și au decis să rămână independente.În vreme ce unele comunități au aderat în întregime la una din cele doua tabere principale, în multe alte cazuri, evreii din aceeași localitate s-au divizat în două sau trei comunități diferite. Sciziunea dintre diversele tabere a devenit una din caracteristicile principale ale evreimii maghiarofone de la începutul anilor 1870 și până la catastrofa iudaismului maghiar în Holocaustul din anii celui de al doilea război mondial. După 1918 cele trei tipuri de comunități evreiești au continuat să existe și în teritoriile din fostul Regat al Ungariei care au fost alipite la România, Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, Austria și Cehoslovacia.
Semne premergătoare 250px|thumb|Sinagoga neologă de pe strada Dohány din Budapesta right|miniatura|250px|Rabinul Aaron Chorin din Arad 200px|miniatura|dreapta|Rabinul Moshe Schreiber, cunoscut ca Hatam Sofer din Pressburg (Bratislava) Schimbările care au zguduit structura societății evreiești tradiționale în provinciile ținând de Domeniul habsburgic în urma cartei de toleranță a lui Iosif al II-lea și procesul de schimbări consecutive au ajuns și în Regatul Ungariei, care se afla și el sub dominație habsburgică, dar s-au desfășurat aici într-un ritm lent. Autonomia largă de care beneficia nobilimea l-a împiedicat pe împărat să-și pună aici în practică reformele în toate domeniile. Așa au fost frânate în acea perioadă în Ungaria și reformele sale privitoare la evrei. Speriat de amenințările de răzmeriță din 1790 Iosif al II-lea a fost nevoit, până la urmă, să anuleze aproape toate măsurile novatoare pe care le hotărâse. Caracterul rural al colectivității evreiești (doar 15% din evrei locuiau în comunități de peste 500 membri, restul erau risipiți în grupuri de câteva familii izolate) și starea de sărăcie generală a țării au încetinit mult procesul de formare a unei burghezii citadine evreiești înstărite, precum aceea care a aderat la ideile Haskalei și ale Reformei religioase iudaice din Prusia și alte regate și principate germane. M.Silber 1987 paginile 108-113Societatea maghiară rămânea divizată într-o stratificare socială rigidă și bazată pe privilegii de clasă, structură care împiedica în mod aproape inerent mobilitatea socială și fermentarea ideilor. Împăratul a ordonat la vremea respectivă înființarea pentru evrei a unor școli elementare ("Normalschulen") în limba germană, de felul celor ce au înflorit ca agent cultural de seamă în Boemia și Moravia, dar au trezit o rezistență acerbă în Galiția. Rabinii și conducătorii comunitari - parnassim - nu au obiectat fățiș, dar ele și-au închis porțile îndată după moartea împăratului. Au continuat să funcționeze doar un număr restrâns, acolo unde s-au găsit sprijinitori doritori de a le finanța, în ciuda anulării obligativității. Pe deasupra, conservatorismul structural al aristocrației maghiare, reticente și din motive naționale, a redus substanțial intervenția de sus a puterii austriece în ordinea comunitară, aceasta spre deosebire de restul Europei centrale, unde autoritățile au impus evreilor și rabinilor lor introducerea învățământului liceal și superior, încurajarea agriculturii, înrolarea în armată și alte reforme menite să transforme pe membrii comunităților mozaice în supuși utili statuluiMichael K. Silber. The Historical Experience of German Jewry and its Impact on Haskalah and Reform in Hungary.p.עמ' 107-116, 130-131.
Elita rabinică din Ungaria s-a orientat după modelul din Boemia și Moravia, unde s-a dezvoltat o formă moderată și tradițională a mișcării Haskala, care a ființat în armonie cu conducerea religioasă și în sânul acesteia. Totuși, în ciuda relațiilor în principiu normale, a început să se ivească o discrepanță între rabini mai liberali și cei mai conservatori din rândurile obștilor evreiești ale Regatului Ungariei, ceea ce a dus, în cele din urmă, la o schismă. Un reprezentant eminent al primei tendințe, care încă se vedea profund implicat în spiritul tradițional, a fost rabinul Aharon Chorin al Aradului, care a chemat la un avânt de creativitate în interpretarea legii iudaice Halaha (codul de legi care orânduiește viața și cultul evreilor religioși), pentru a adapta iudaismul la condițiile schimbătoare, și care i-a cutremurat pe colegii săi teologi prin sentințele sale liberale și declarațiile sale publice în favoarea nevoii de schimbare. Chorin, care avusese o influență neînsemnată la el acasă, a sprijinit și pe vestitorii iudaismului reformat din Hamburg.
Împotriva lui s-a ridicat Moshe Schreiber, cunoscut ca Hatam Sofer, conducător al ortodoxiei iudaice, care s-a evidențiat ca un adversar neîmpăcat al oricarei încercări de a strecura inovații în normele religioase curente. În afară de locul de frunte pe care l-a ocupat ca un zid al conservatismului în rândurile evreilor de pe întreg continentul, Hatam Sofer era confruntat permanent cu lupta contra conducătorilor comunitari liberali din propriul său oraș, Pressburg (Bratislava). Conflictul din Pressburg era relativ local, și reflecta doar în mică măsură starea de lucruri din restul Ungariei. Între altele, Hatam Sofer era zguduit profund de știrile parvenite despre rapidele prefaceri ale vieții religioase din comunitatea sa natală, din Frankfurt pe Main și era hotărât să împiedice în fașă procese similare. Hatam Sofer a învins în cele din urmă: adversarul său, bogătașul și adeptul radical al Haskalei, Zeev Breisach, a decedat în anul 1827. Din ieșiva lui Sofer din Pressburg, una din cele mai mari din istorie, și în care au învățat sute de elevi, s-a ridicat o generație care i-a răspândit concepția pură și dură pe tot cuprinsul Ungariei. În vreme ce ieșivele ashkenazite (în acest caz, de inspirație germană) s-au închis una dupa alta, ucenicii lui Sofer au înființat o rețea de ieșive noi care au întărit modelul de rabinat comunitar puternic, după modelul mentorului lor. Iar societatea evreiască tradiționalistă, din Ungaria, în loc să bată în retragere, s-a fortificat ca niciunde.
În 1818, în vremea scandalului în legătură cu Templul evreiesc din Hamburg, Hatam Sofer și-a exprimat în scris punctul de vedere, neascunzându-și părerea în legătură cu noii eretici ideologici care au apărut în rândurile evreilor și care au contestat autoritatea rabinilor: Dacă am putea să-i judecăm, aș cere să fie izgoniți din rândurile noastre. Nu le-am da fiicele noastre de soție și nu ne-am alege dintre fiii lor soți pentru fiicele noastre... Și să fie obștea lor ca aceea a lui Tzadok, și ca acea a lui Anan și Shaul adică a caraiților> Acest apel al lui Sofer era pe plan teoretic, și nu practic, dar a avut răsunet pe parcursul anilor fiind reluat în când în când în diferite situații hotărâtoare.
Istoricul religiei și sociologul israelian, originar din Ungaria, Yaakov Katz, a semnalat că confruntarea dintre modernizatori și tradiționaliști între evreii din Ungaria s-a aprins încă de la începutul secolului al XIX-lea, înainte de ivirea condițiilor sociale prielnice reformelor, și aceasta datorită personalității puternice a celor doi rabini menționați. Iar când situația evreilor din Regatul maghiar s-a ameliorat din punct de vedere economic și al condiției sociale, acest conflict „s-a ascuțit într-o măsură fără precedent”. J.Katz 1987 ,Toward Modernity: the European Jewish Model. Transaction Publishers, 1987 paginile 7-8
Iudaismul neolog În anii 1820 a început în Ungaria perioada cunoscută ca Anii de reformă, care s-a însoțit de trezirea sentimentelor naționale și de tentative de modernizare. Măsuri discriminatoare față de evrei au fost treptat înlăturate, și ei au început să se integreze în viața economică, să emigreze de la sat la oraș, și să devină părtași activi la societatea care îi înconjura. Unii din ei s-au lăsat atrași de mișcarea națională maghiară, care începuse să ia avânt. „Procesul de modernizare”, scrie Jacob Katz, „și schimbările sociale și economice pe care le-a adus, era legat și de libertatea acordată omului ca individ de a-și alege după bunul plac modul în care își practică sau nu religia.”J.Katz 1994 paginile 42-46 În deceniile următoare, dorința de a se integra a devenit principalul motor al mișcării pentru promovarea schimbărilor în cultul religios. Exista o clară concordanță între aderarea evreilor la cluburile naționale maghiare (vezi Nemzeti Casino și îmbrățișarea reformelor în cult.<ref>Michael K.Silber The Entrance of Jews into Hungarian Society in Vormärz: The Case of the 'Casinos'în Assimilation and Community - The Jews in nineteenth century Europe edited by Jonathan Frankel and Steven Z Zipperstein, Cambridge University Press 2004</ref> În anul 1827 a luat ființă la Pesta primul minyan din Ungaria, desfășurat după stilul vienez „Nusah Vina” (ritul vienez). El a devenit sinagogă de sine stătătoare în anul 1830. De acolo reforma cultului iudaic s-a răspândit în alte orașe. Michael Silber scrie că Nusah Vina, reforma în versiunea vieneză, - care preconiza schimbări precum rostirea predicilor în limba locală, introducerea corului la serviciul divin. ținerea nunților în interiorul sinagogii, postarea podiumului de citire a Torei - „bamá”- imediat în fața altarului, - este cea care a cântărit cel mai mult în făurirea ritului numit ulterior neolog. Influența celei a doua generații de reformiști evrei din Germania, ca de pildă rabinul reformat Abraham Geiger, a fost cu totul marginală în Ungaria.
În anii revoluției din 1848 împotriva dominației habsburgice au apărut în câteva localități grupări de evrei care militau pentru reforma radicală: În centrul acestei mișcări stătea Asociația reformată din Pesta sub conducerea rabinului Itzhak Einhorn (Horn Ede), care era inspirat de cărțile rabinului Samuel Holdheim. Reformiștii radicali au activat cu și mai mare elan după apelul Adunării Naționale a revoluționarilor maghiari către evrei, care le cerea acestora să înlăture toate barierele dintre ei și restul societății. Aceasta, se afirma în apel, le va putea aduce emanciparea la care ei tânjesc. 260px|thumb|left|Tabloul participantilor la Congresul din 1868 al iudaismului din Ungaria Discrepanțele dintre evrei s-au ascuțit în întreaga țară la scurtă vreme după ce austriecii au reprimat Revoluția din 1849-1849.În 1850 autoritățile austriece au cerut comunităților evreiești să propună sisteme de organizare oficială a cultului și a învățământului. Rabinul Meir Eisenstaedter, unul din fruntașii evreimii ortodoxe, sperase că reprimarea revoluției va readuce țara la situația dinaintea Anilor de reformă. El a cerut ca puterea să sprijine autoritatea rabinilor tradiționali în combaterea factorilor "eretici" din comunitățile lor, cum a fost în vremea lui Hatam Sofer, și să lase învățământul evreiesc în mâini particulare, în cadrul tradițional de Talmud Tora.