Alfred Mendelsohn () a fost un compozitor, dirijor și pedagog român de origine evreiască. A fost profesor de contrapunct și compoziție la Conservatorul din București (1949-1966). În anii regimului comunist l-a secondat pe Ion Dumitrescu la conducerea Uniunii Compozitorilor din România, depunând în cadrul acesteia o intensă activitate.Ada Brumaru 2004, pag. 510 Autor prolific, de formație clasică academică, Mendelsohn a manifestat o permanentă disponibilitate pentru marile genuri muzicale, lucrările sale înscriind în școala muzicală românească contribuții remarcabile (Ada Brumaru)
Biografie Copilăria și tinerețea Mendelsohn s-a născut în 1910 la București. Tatăl său, Leon Mendelsohn (1885-1942), a fost prim-violist al Filarmonicii din București, colaborator al maestrului George Enescu în numeroase concerte camerale, precum și compozitor al unor lucrări simfonice și camerale. Mama sa, Ida, născută Stern, era pianistă, cu o bogată activitate concertistică.Marele compozitor evreu-român Alfred Mendelsohn (1910-1966) Ea a murit în 1929 Radu Negreanu - Alfred Mendelsohn pag.13. Alfred Mendelsohn a studiat între 1927 - 1931 la Academia de Muzică (Akademie für Musik und darstellende Kunst) din Viena compoziția cu Joseph Marx și Franz Schmidt, arta dirijatului cu Rudolf Nilius, orga cu Franz Schütz și istoria muzicii cu Robert Lach. În paralel în 1928-1931 a urmat cursuri de medicină și precum și cursul de muzica al lui Egon Wellesz la Facultatea de filosofie a Universității din Viena Întors la București, din 1931 până în 1932 a fost elev al lui Mihail Jora în contrapunct și compoziție la Conservatorul din București.
Activitatea muzicală și academică Între 1932 -1936 a predat teorie și armonie, precum și acompaniament la clasa de operă la Conservatorul Egizio Massini din București Radu Negreanu - Alfred Mendelsohn pag.14., apoi, pentru scurtă vreme, a fost corepetitor și dirijor la o trupă de operetă din TimișoaraRadu Negreanu - Alfred Mendelsohn pag.15.În 1936-1940, încurajat de Massini, a servit în armata română ca ofițer „șef de muzici militare”, mai întâi, la Pitești, apoi la București, unde a fost și profesor la Școala de elevi muzicieni militari, a redactat „Revista muzicilor armatei” și a condus editura muzicilor militare.Radu Negreanu - Alfred Mendelsohn pag.16..
Între 1940-1944 din cauza legilor „rasiale” din timpul regimului dictatorial de dreapta, Mendelsohn a fost obligat să părăsească funcțiile oficiale, inclusiv oficiul militar și postul de dirijor la Opera Română din București, unde activat din 1939. A activat ca dirijor și compozitor de muzica de scenă în cadrul Teatrului Barașeum din București Israel Bercovici O sută de ani de teatru evreiesc în România, Integral, București 1998, singura scenă unde artiștii evrei aveau permisiunea de a profesa în acea perioadă. În aceiași ani, 1941-1944, Mendelsohn a predat teoria muzicii și a funcționat ca director în cadrul „Școlii de arte pentru evrei”, fondată de un grup de intelectuali evrei, între care el, Max Herman Maxy.Beate Fredanov, Hilda Jerea, Ludovic Feldman, Alexandru Finți și alții.Radu Negreanu - Alfred Mendelsohn pag.18.
După 1944, odată cu căderea dictaturii antonesciene, Mendelsohn a revenit rapid în viața publică, devenind una dintre figurile centrale ale muzicii românești. În 1945 a aderat la Partidul Comunist Român, care, în câțiva ani, în prezența armatei sovietice a devenit unicul partid politic legal și a acaparat întreaga putere în țară, instaurând dictatura comunistă. În paralel cu activitatea muzicală neîntreruptă, în domeniul compoziției, dirijatului și pedagogiei, fiind considerat mai atașat liniei politice a partidului comunist, Mendelsohn a fost însărcinat și cu funcții politice și administrative, precum secretarul subsecției (1946-50), respectiv președintele secției Muzică a ARLUS-ului (1950 - ?); membru al Comitetului pentru Arte subordonat Direcției Propagandă și Agitație a Comitetului Central al Partidului Comunist (1946-1948), director în cadrul Ministerului Artelor (și Informațiilor) (1948-1952); în anii 1948-1952 a fost ales deputat în Sfatul Popular București. În luări de poziție în presa muzicală și în conferințe oficiale (Plenara Uniunii Compozitorilor din mai 1952), a exprimat critici la adresa unor confrați în meserie, ca dascălul său, Mihai Jora, ca Theodor Rogalski, Constantin Silvestri, acuzându-i de „estetism” „cosmopolitism" etc într-o perioadă în care situația acestora în ochii autorităților comuniste devenise fragilă.[chrome-extension://efaidnbmnnnibpcajpcglclefindmkaj/https://www.petrebrancusi.ro/assets/pdf/vol6/cap4.pdf Petre Brâncuși Lucrări instrumentale - Privire spre trecutul apropiat 2005]
În 1944 - 1963 a fost dirijor al Operei din București.ALFRED MENDELSOHN sau OMUL FLACĂRĂ-IDEE În 1946 - 1955 a fost și director muzical al Operei din București. În 1946-1949 și 1954-1963 a fost secretar, iar in 1963-1966 vicepreședinte al Uniunii Compozitorilor din România. Din 1949 până în 1966 a fost profesor de contrapunct și compoziție la Conservatorul din București.
În mai 1956, Alfred Mendelsohn, alături de Mihail Jora, Alfred Alessandrescu, Constantin Silvestri și Ion Dumitrescu, a făcut parte dintr-un grup de muzicieni români care s-a deplasat la Paris cu sarcina de a depune coroane la mormântul lui George Enescu, la exact un an de la decesul acestuia.
A decedat în 1966 la sanatoriul Otopeni la vârsta de 56 ani.
Viața privată Mendelsohn a fost căsătorit cu pianista Inna Oncescu. Fiul lor, Vladimir Mendelsohn ( - 2018) a fost un cunoscut violist.
Văzut de contemporani În volumul său de „Însemnări”, Maria Banuș scrie următoarele:Un compozitor „eliberat de influențe formaliste” Compozitorul e gras, blond, bucălat, ciuf mare, râs facil, din când în când subțire, în falset. Bonom, comunicativ. Clocotește de proiecte. Arată ca un uriaș prunc din țara giganților. Până-n 1937, a fost corepetitor stagiar la operă. Din 1937 până-n 1940 a fost ofițer activ.
Controverse În calitatea sa de secretar al organizației de partid a Societății/Uniunii Compozitorilor, s-a adaptat la limbajul de lemn și ideologic al regimului în 1956 declamând, de exemplu: “Uniunea Compozitorilor […] desființează din rădăcini caracterul mercantil al vechii Societăți […] și orientează eforturile creatorilor și ale muzicologilor spre o concepție nouă spre crearea unor opere importante, legate de viața și aspirațiile poporului nostru, creatorul socialismului”Revista Muzica, nr. 3/1956, apud P. Brâncuși 2006: 163-4;
Ca redactor la revista "Muzica", a scris că “în artă se duce o bătălie aprigă între nou și vechi”, a acuzat “tendințele retrograde, reacționare, care vor să izoleze arta de popor” și a preaslăvit “marea lumină care a răsărit în octombrie 1917”;
Și ca creator, a compus, în spiritul vremii, un număr de compoziții omagiale la adresa liderilor, Partidului Comunist și ideologiei comuniste, între care “Simfonia a III-a, Reconstrucția” (1949), oda “Cântec pentru Stalin” (1950), poemul simfonic “Prăbușirea Doftanei” (1950), Uvertura festivă pentru prietenia româno-sovietică (1952), piesele “Zorii secerătorilor”, “Cântec pentru marea prietenie”,cantata “Glasul lui Lenin” (1957) ș.a.Kuller 2008: 261-2; P. Brâncuși 2006: 122, 147, 162, 163-4, 166-7; S.D. Pop 2007: 3, 9; O.L. Cosma 2006
După cum scrie în memoriile sale colegul său la conducerea Uniunii Compozitorilor, Ion Dumitrescu, în 1966, pe patul de moarte a ținut să-și ceară iertare pentru cuvintele de critică nedreaptă față de câțiva creatori iluștri pe care de fapt, îi aprecia, precum Theodor Rogalski, Mihail Jora și alții.
O parte din criticii muzicali din noile generații - Șerban Nichifor, Liana Alexandra, s-au opus tendinței de denigrare postumă a lui Mendelsohn, în opinia lor, el nefiind, nici pe de departe, în cea mai mare parte a practicii sale, un exponent al realismului socialist. Compozitori tineri prigoniți de regimul comunist, precum Vladimir Cosma, Costin Miereanu, Mihai Mitrea-Celarianu, Lucian Metianu, au amintit ajutorul și încurajarea pe care au găsit-o la Mendelsohn în alegerea căii lor artistice nonconformiste, unii și în menținerea lor la studii la conservator, după ce se aflaseră în pragul exmatriculării din motive ideologice. Între altele, a intervenit și în apărarea muzicii lui Constantin Silvestri. L-a inițiat pe Iancu Dumitrescu în muzica atunci interzisă a lui Arnold Schönberg și Anton WebernTim Hodgkenson 1998
Distincții 1931 - Mențiune la Concursul Enescu de compoziție C.Stoianov 2015 pentru un capriciu pentru doua piane (interpretat în premieră de Theodor Rogalski și Constantin Silvestri) 1945 - Premiul II la Concursul Enescu de compoziție - pentru Simfonia I 1946 - Premiul I Enescu pentru compoziție - pentru Suita comemorativă C.Stoianov 2015 (lucrare apreciată în mod deosebit de George Enescu) 1952 (pentru Simfonia a III-a), 1954 - Premiul de Stat 28 aprilie 1951 - i s-a decernat titlul de Maestru Emerit al Artei din Republica Populară Română Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române nr. 88 din 28 aprilie 1951 privind acordarea titlului de Artist al Poporului din Republica Populară Română; Artist Emerit al Republicii Populare Române; Maestru Emerit al Artei din Republica Populară Română, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Populare Române, anul III, nr. 50, duminică 29 aprilie 1951, pp. 561–562. 24 decembrie 1952 - Medalia „A cincea aniversare a Republicii Populare Române” „pentru lupta și munca duse în vederea făuririi, consolidării și prosperării Republicii Populare Române”Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române nr. 508 din 24 decembrie 1952 pentru conferirea Medaliei „A cincea aniversare a Republicii Populare Române”, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române, anul I, nr. 13, 29 decembrie 1952, p. 109. 12 august 1959 - Ordinul „23 August” clasa a IV-a „pentru activitate rodnică în dezvoltarea științei și culturii din Republica Populară Romînă”Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 308 din 12 august 1959 privind conferirea unor titluri, ordine și medalii, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul VIII, nr. 25, 17 septembrie 1959, p. 192. Memoria Comemorare 19 mai 2010 - În sala „Dinu Lipatti” a Universității de Muzică din București a avut loc o conferință dedicată „centenarului nașterii marelui compozitor evreu român Alfred Mendelsohn” - condusă de eleva sa, prof.Liana Alexandra Moraru (1947-2011), și de soțul acesteia, Șerban Nichifor, la care, printre altele, au fost citite mărturii ale studenților săi Costin Miereanu și Lucian Metianu, de vărul său Victor Bârlădeanu și de fiul său, Vladimir Mendelsohn
Scrieri Exerciții și solfegii polifonice, 1962 cu prefață de Mihail Jora - lucrare distinsă cu Premiul Ministerului învățământului De la portativ la partitură - încă needitat Despre melodie și ritm Despre armonie și contrapunct Despre instrumente muzicale și orchestra simfonică (în colaborare cu Titus Moisescu): Melodia și arta înveșmântării ei, 208 pag., tiraj 2.640 ex., Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor din R.P.R., 1963 Despre arta muzicii și elementele ei, Editura „Universitatea Muncitorească de Cultură Muzicală”, București, 1963
Compoziții Câteva din aceste compoziții:
Muzică pentru orchestră Poem concertant pentru vioară și orchestră de coarde Suită concertantă pentru flaut și orchestră de coarde Suită concertantă în stil clasic pentru vioară și orchestră de coarde (1938, revizuită 1961) „Divertisment” pentru flaut și orchestră de coarde (1938) „Rapsodie” (1940) Suită pentru orchestră de cameră (1940) Suită comemorativă pentru orchestră de coarde (1943) include un Kaddish - scrisă la moartea tatălui său Radu Negreanu - Alfred Mendelsohn pag.19. interpretată în premiera la sala Barașeum, în prezența lui George Enescu Radu Negreanu 1998 pag.20> 9 simfonii: