Uliul cu picioare scurte (Tachyspiza brevipes) sau uliul scund este o pasăre răpitoare de zi din familia Accipitridae, de talie mică (între guguștiuc și porumbel) care trăiește în zonele împădurite de joasă altitudine situate în apropierea unei ape în sud-estul continentului european, Caucaz, Asia Mică și Iran. În România și Republica Moldova este o pasăre rară. În România populația estimată este de 60-100 de perechi.

Taxonomie Uliul cu picioare scurte a fost descris oficial în 1850 de către naturalistul rus Nikolai Severtzov sub denumirea binomială Astur brevipes. Specia a fost plasată anterior în genul mare și divers Accipiter. În 2024, un studiu filogenetic molecular cuprinzător al Accipitridae a confirmat lucrările anterioare care arătaseră că genul era polifiletic. Pentru a rezolva non-monofilia, Accipiter a fost împărțit în șase genuri.

Genul Tachyspiza a fost inventat pentru a cuprinde uliul levant împreună cu alte 26 de specii care fuseseră anterior plasate în Accipiter. Genul a fost introdus în 1844 de către naturalistul german Johann Jakob Kaup. Numele genului combină grecescul antic ταχυς (takhus) care înseamnă „rapid” cu σπιζιας (spizias) care înseamnă „șoim”. Epitetul specific combină latinescul brevis care înseamnă „scurt” cu pes, pedis care înseamnă „picior”.

Comportament Toamna migrează spre locurile de iernare din Africa, la sud de Sahara. Cuibărește în copaci, la marginea pădurilor. Lungimea corpului este de 30–37 cm, iar greutatea de 169 g pentru mascul și 215 g pentru femelă. Anvergura aripilor de 63–76 cm. Masculul adult are spatele albastru-cenușiu, coada de talie mijlocie unicoloră; obrajii sunt cenușii; ochii au o culoare roșie-brună; partea de dedesubt de culoare albicioasă cu dungi transversale de culoare roșcată pe piept și flancuri; vârfurile aripilor sunt negricioase. Femela are spatele și obrajii de culoare cenușie-brună; partea de dedesubt de culoare brună deschisă cu dungi de culoare roșie, mai distincte decât la mascul; vârfurile aripilor sunt negricioase; coada unicoloră, cu excepția părții subterminale. Penajul este asemănător cu cel al uliului păsărar, masculul are însă obrajii cenușii și nu bruni, iar femela este mai cenușie ca a acestuia. Se hrănește îndeosebi cu șopârle (gușteri, șopârle de câmp) și insecte mari (gândaci, nasicorni, lăcuste, cosași etc.), dar și cu păsări (vrăbii, cinteze, prigorii și chiar cu rândunici) și mamifere mici (șoareci de pădure, șobolani de apă). Vânează ziua, dar prinde și lilieci la apusul soarelui. Construiește cuibul în fiecare an, la o înălțime de 4–20 m, uneori ocupă cuiburile părăsite de ciori sau coțofene. Cuibul atinge 30 cm diametru și 15 cm înălțime și este alcătuit din ramuri împletite, căptușit în interior cu frunze. În a doua jumătate a lunii mai sau la începutul lunii iunie, femela depune 3-5 ouă verzui-albăstrui, slab pătate, pe care le clocește singură timp de 30-33 de zile, începând cu primul ou depus. Incubația durează 30-35 de zile și este asigurată de femelă, care este hrănită în acest timp de mascul. Puii sunt nidicoli și pot zbura la 40-45 de zile, dar rămân dependenți de părinți încă câteva săptămâni.

Galerie

Note

Legături externe

Uliul cu picioare scurte. Societatea Ornitologică Română Épervier à pieds courts. Oiseaux net Levant Sparrowhawk. BirdLife International Levant Sparrowhawk (Accipiter brevipes). Internet Bird Collection. Imagini, video. Accipiter brevipes. IUCN Red List of Threatened Species

Categorie:Tachyspiza Categorie:Păsări din România Categorie:Păsări din Republica Moldova Categorie:Păsări din Europa Categorie:Păsări din Asia de Vest Categorie:Păsări descrise în 1850