Marele Ducat de Toscana (, ) a fost o monarhie situată în Italia Centrală, cu întreruperi din 1569 până în 1859, înlocuind Ducatul de Florența.Strathern, Paul: The Medici: Godfathers of the Renaissance, Vintage books, London, 2003, ISBN 978-0-09-952297-3, pp. 315–321 Capitala Marelui Ducat a fost Florența.

Perioada Medici

Fondare

În 1569 Cosimo de' Medici domnea asupra Ducatului Florența de 32 de ani. În timpul domniei sale, Florența a cumpărat insula Elba de la Republica Genova (în 1548), a cucerit Siena (în 1555)Strathern, p 335 și a dezvoltat o bază navală bine echipată și puternică pe Elba. Cosimo a interzis, de asemenea, clerului să dețină funcții administrative și a promulgat legi ale libertății religioase, care erau necunoscute în timpul său.Strathern, p 375, 381. Cosimo a fost un susținător pe termen lung al Papei Pius al V-lea, care în lumina extinderii Florenței în august 1569 l-a declarat pe Cosimo Mare Duce de Toscana, un titlu fără precedent în Italia.Strathern, p. 340

Reacția internațională la ridicarea lui Cosimo era sumbră. Regina Caterina de Franța, deși ea însăși o Medici, era privită de Cosimo cu cel mai mare dispreț.Frieda, Leonie: Catherine de' Medici, Orion books, London, 2005, ISBN 0-7538-2039-0, pp. 268–269 La curtea vieneză au circulat zvonuri că Marele Duce Cosimo era un candidat pentru tronul Angliei.Booth, Cecily: Cosimo I – Duke of Florence, University Press, 1921 (pre-dates use of the ISBN), p 232 Maximilian al II-lea, Împărat Roman și regele Filip al II-lea al Spaniei au reacționat destul de furios, Florența fiind un fief imperial și au declarat acțiunile lui Pius al V-lea invalide. Cu toate acestea, în cele din urmă Maximilian a confirmat ridicarea cu o diplomă Imperială în 1576.Hale, J.R.: Florence and the Medici, Orion books, London, 1977, ISBN 1-84212-456-0, p 145

În timpul Ligii Sfânte din 1571, Cosimo a luptat împotriva Imperiului Otoman. Liga Sfântă a provocat o înfrângere zdrobitoare a turcilor în Bătălia de la Lepanto.Frieda, p. 271–272 Domnia lui Cosimo a fost una dintre cele mai militariste pe care Toscana a văzut-o vreodată.

Cosimo a experimentat mai multe tragedii personale în ultimii ani ai domniei sale. Soția sa, Eleonora de Toledo, a murit în 1562, împreună cu patru dintre copiii săi din cauza unei epidemii de ciumă în Florența. Aceste decese l-au afectat foarte mult, și, împreună cu boala, l-au forțat pe Cosimo să abdice neoficial în 1564. Și-a lăsat fiul cel mare, Francesco, să conducă ducatul. Cosimo I a murit în 1574 de apoplexie, lăsând o Toscană stabilă și extrem de prosperă în spatele lui.Strathern, p. 340–341

Francesco și Ferdinando I ''Vezi și: Francesco I de' Medici și Ferdinando I de' Medici

Francesco a avut un interes scăzut în guvernarea regatului său, preferând să participe la experimente științifice. Administrația de stat a fost delegată birocraților. El a continuat alianța austriacă a tatălui său, cimentând-o prin căsătoria cu Ioana a Austriei.Hale, p 147 Francesco este cel mai bine cunoscut prin moartea în aceeași zi cu cea de-a doua soție, Bianca Cappello, alimentând zvonuri de otrăvire. El a fost urmat de Ferdinando de Medici, fratele său mai mic, pe care îl detesta.

Ferdinando și-a asumat cu nerăbdare guvernarea Toscanei.Hale, p 151 El a poruncit drenarea mlaștini toscane, a construit o rețea de drumuri în sudul Toscanei, și a încurajat comerțul în Livorno.Hale, p 150 Pentru a mări industria de mătase toscană, a supravegheat plantarea de duzi de-a lungul drumurilor principale (viermii de mătase se hrănesc cu frunze de dud). A îndepărtat Toscana de hegemonia habsburgăAustria and Spain were ruled by the House of Habsburg; the two are interchangeable terms for the time period in question prin căsătoria cu prima candidată non-habsburgică de la Alessandro de' Medici, Duce al Florenței, Cristina de Lorena, o nepoată a Ecaterinei de Medici. Reacția spaniolă a fost de a construi o cetate pe partea lor de pe insula Elba. Pentru a întări noua alianță toscană, el a căsătorit-o pe fiica cea mică a lui Francesco, Maria, cu Henric al IV-lea al Franței. Henric a declarat în mod explicit că va apăra Toscana de agresiunea spaniolă, dar mai târziu a renegat acest lucru. Ferdinando a fost forțat să-și căsătorească moștenitorul, Cosimo, cu arhiducesa Maria Madalena de Austria pentru a calma Spania (unde sora Mariei Madalena era actuala regină consort).

Ferdinando a sponsorizat o colonie toscană în America, cu intenția de a stabili o zonă toscană în ceea ce este astăzi Guyana Franceză. În ciuda tuturor acestor stimulente pentru creșterea economică și prosperitate, populația din Florența, la începutul secolului al XVII-lea, a fost de doar 75.000 de suflete, mult mai mici decât în ​​alte capitale ale Italiei: Roma, Milano, Veneția, Palermo și Napoli.Hale, p 158 Francesco și Ferdinando sunt considerați a fi mai bogați decât strămoșul lor, Cosimo de Medici, fondatorul dinastiei.Hale, p 160 Numai Marele Duce a avut prerogativa de a exploata mineralele statului și resursele de sare. Soarta familiei Medici a fost legată direct de economia toscană.

Ferdindando, în ciuda faptului că nu mai era cardinal, a exercitat multă influență în conclavurile papale. În 1605, candidatul său, Alessandro de' Medici a fost ales drept Papa Leon al XI-lea. Leon a murit la sfârșitul acelei luni, totuși, din fericire pentru Medici, noul succesor, Papa Paul al V-lea, era de asemenea pro-Medici.Hale, p 165 Politică externă pro-papală a lui Ferdinando a avut dezavantaje. Toscana a fost depășită de ordinele religioase, toate nefiind obligate să plătească impozite. Ferdinando a murit în 1609, lăsând un tărâm îmbelșugat.

Cosimo II și Ferdinando II

Fiul cel mare al lui Ferdinando, Cosimo, a urcat pe tron după decesul său. Ca și unchiul său Francesco I, nu avea înclinare spre guvernare și Toscana a fost condusă de miniștrii săi.Hale, p 187 Cei 12 ani de domnie ai lui Cosimo au fost punctați de căsătoria sa fericită cu Maria Maddalena și patronajul astronomului Galileo Galilei.

Când Cosimo a murit, fiul său cel mare, Ferdinando, era minor. Acest lucru a dus la regența bunicii lui Ferdinando, Cristina de Lorena, și a mamei acestuia, Maria Magdalena de Austria. Cristina și-a dominat puternic nepotul chiar și după ce a devenit major, până la moartea ei în 1636.Strathern, p. 375–37, 380–381. Mama și bunica lui au aranjat căsătoria cu Vittoria della Rovere, o nepoată a Ducelui de Urbină, în 1634. Cuplul a avut doi copii: Cosimo în 1642, și Francesco Maria în 1660.Acton, p 30

Ferdinando a fost obsedat de noua tehnologie și a deținut câteva higrometre, termometre și telescoape instalate la Pitti.Acton, p 27

Ferdinando al II-lea a murit în 1670 și a fost succedat de fiul său cel mare, Cosimo.

Cosimo III

Domnia lui Cosimo al III-lea a fost caracterizată prin schimbări drastice și un declin accentuat al Marelui Ducat. Cosimo al III-lea a fost un caracter puritan, a forțat prostituatele să plătească pentru licențe și a decapitat sodomiții. El a instituit, de asemenea, mai multe legi pentru cenzurarea educațieiStrathern, p. 391. și a introdus o legislație anti-evreiească.Acton, p. 140–141. Începând cu anul 1705, trezoreria marelui ducat a fost practic în stare de faliment și populația din Florența a scăzut cu aproximativ 50%, în timp ce populația întregii Marelui Ducat a scăzut cu un procent estimat de 40%.Strathern, p 392 Odată puternică, marina a fost adusă la o stare jalnică.Strathern, pp. 390–391.

Cosimo a plătit frecvent Sfântul Împărat Roman, taxe mari.Acton, p 243 El a trimis muniție pentru împărat în timpul bătăliei de la Viena. Toscana a fost neutră în timpul Războiul Succesiunii Spaniole în parte din cauza slabei dotări militare a Toscanei; o revizuire militară din 1718 a arătat că armata număra mai puțin de 3000 de oameni, mulți dintre ei fiind infirmi și bătrâni.Acton, pp. 272 – 273 Între timp, capitala statului, Florența, s-a umplut de cerșetori.Strathern, p 400

Cosimo s-a căsătorit cu Marguerite Louise d'Orléans, o fiică a regelui Henric al IV-lea al Franței și a Mariei de Medici. Ei au avut trei copii: Ferdinando, Anna Maria Luisa de' Medici și ultimul Mare Duce de Toscana din familia de Medici Gian Gastone de' Medici.

Cosimo al III-lea a fost succedat de fiul său, Gian Gastone, care, mare parte din viață a stat în pat, rareori apărea în fața supușilor. Gian Gastone a abrogat legile puritane ale tatălui său.Strathern, pp. 402–405

În 1731, Puterile s-au adunat la Viena, pentru a decide cine îl va succeda pe Gian Gastone. Ei au întocmit Tratatul de la Viena, care a dat tronul marelui ducat lui Don Carlos, Duce de Parma. Gian Gastone nu a fost la fel de ferm în negocierea viitorului Toscanei, cum a fost tatăl său. El a capitulat în fața cererilor străine, și în loc să aprobe succesiunea tronului celei mai apropiate rude de sex masculin, Prințul de Ottajano, a permis ca Toscana să fie conferită arhiducelui Francisc Ștefan de Lorena.

Steaguri

Note

Categorie:Toscana

Categorie:Istoria Austriei