Mișcarea Nurcu din Turcia

Mișcarea Nurcu () este o mișcare religioasă bazată pe scrierile lui Said Nursi.

Scurt istoric – viața lui Said Nursi

Said Nursi s-a născut în 1873 în satul Nurs (din sud-estul Turciei). El a fost puternic influențat de învățământul clasic din madrasa și de atmosfera tradițională și conservatoare a religiei lui. În hagiografie și biografia lui putem distinge trei perioade esențiale din viața acestuia . Între anii 1873 și 1925 s-a implicat in probleme legate de politică și religie, a luptat pentru introducerea islamului în instituțiile statului și a visat la o Universitate Islamică la fel de prestigioasă ca Al-Azhar. El a fost cel care a condus o mișcare populară de rezistență în Primul Război Mondial împotriva trupelor rusești, fiind ținut prizonier în Siberia până în anul 1916. În această perioadă a negociat, dar în zadar, rolul pe care ar fi trebuit sa-l joace islamul în dezvoltarea Turciei moderne a tânărului Mustafa KemalÎn viața lui Said Nursi se disting două referințe: Mürsel 1991 și Mardin 1989.

Neîncrezător și dezamăgit de noii lideri seculari ai Turciei, Nursi s-a întors acasă pentru a preda islamul. Când în 1925 o revoltă separatistă kurdă izbucnește în sud-est, se opune, dar este deportat în vest de proaspătul regim kemalist, care dorea să liniștească regiunea și să elimine poziția.

De la deportarea lui până la începutul anilor 1950, Said Nursi se îndepărtează de politică și își petrece timpul scriind și propovăduindu-și ideiile noilor discipoli și adepți. A stat în închisoare timp de 11 ani (1935-1946), fiind considerat un pericol pentru siguranța statului. Majoritatea scrierilor au fost concepute în închisoare, unde a și convertit primii lui adepți iar ideile lui de a islamiza statul au fost inlocuite de dorințe mult mai profunde ca: islamizarea spiritului și consolidarea credinței prin educație.

Adepții lui Nursi erau cunoscuți sub denumirea de Nur Talebeleri nur – lumina - în limba turcă,de aici si numele Nursi sau Nurs- numele satului în care s-a nascut Said ( Adepții luminii) . Aceștia pun bazele a ceea ce vom denumi mai târziu Mișcarea Nurcu.

Teoriile susținute de Said Nursi

Multe cărți au preluat ideile referitoare la religie a lui Said Nursi, acestea având un impact major în Turcia. Credința reprezenta centrul tuturor ideilor și gîndurilor acestuia. Avea prioritate consolidarea credinței individuale și, abia după îndeplinirea acestui pas esențial, avea loc renașterea credinței în societate. În opinia sa, acest ideal poate fi îndeplinit doar prin educație, aceasta jucând un rol important în dezvoltarea islamului în contextul modernizării.

„Modernizarea” reprezintă un alt concept important în viziunea lui Said Nursi în legătură cu renașterea islamică. Aceasta are două aspecte diferite dar esențiale. Primul, este reprezentat de tehnologie, și, în mod deosebit, comunicațiile și mass-media care ar putea difuza ideile și concepțiile lui atrăgând noua generație. Al doilea aspect este reprezentat de știință. Nu după mult timp, Nursi susține modernizarea madrassa,aceasta fiind marcată de introducerea în programa școlară a matematicii, fizicii și logicii. Prin aceasta el voia sa demonstreze populației că islamul aparține prezentului dar și viitorului, în egală măsură cu știința și modernizarea.

Nursi și islamul politic

Termenul “islam politic” descrie o ideologie care a aparut în secolul al XX-lea ca o reacție a colonizării și modernizării. Islamul politic susține crearea unui “stat islamic” condus după shari’a.

Despre Said Nursi, știm că a fost și o personalitate politică importantă ținând , deseori, discursuri care aveau un impact deosebit asupra societății.

Nursi a devenit, de asemenea, membru Ittihad-i Muhammadiyya un comitet care a incercat sa unească musulmanii sub conducerea califului otoman (vahide. 2003). Politica în viziunea lui Nursi reprezenta o soluție la problemele (otomanilor) musulmanilor.

În 1922, are loc o transformare a lui Said Nursi. De la vechiul Said care a urmat o cale politică, la noul Said care inițiază o mișcare bazată pe credință. După înfrângerea Greciei în fața Turciei, Nursi a făcut parte din Marea Adunare Națională din Ankara, pentru a sărbători victoria turcilor. El remarcă răspândirea optimismului printre elita turcă și realizează că această amenințare împotriva credinței poporului turc era mult mai periculoasă decât amenințarea politică venită din vest. O amenințare politică era relativ ușor de depistat și de luptat împotriva ei dar alterarea credinței era mult mai greu de combătut. “Viermele se afla în corp și era greu de luptat impotriva lui ” – Said NursiNursi, 1996i, p.2205. Nursi a înțeles că trebuie sa ia atitudine și să facă ceva pentru a salva credința musulmanilor și a decis să urmeze calea promovării credinței islamice. În acel moment a avut loc nașterea “noului Said”. Noul Said se retrage complet din politică. Consideră că partidele politice sunt inutile și chiar dăunătoare islamului. Noua lui deviză a devenit : “Caut refugiu în Dumnezeu de Satana și de partidele politice”Nursi, 1996f, p.368.

Nursi și statul secular

Relația dintre structură și agenție reprezintă una dintre cele mai importante dezbateri printre savanții sociali. În mod evident, condiția politică, în special statul secular, are un puternic impact în transformarea ideilor lui Nursi și calea activismului. Ar fi un mod mult prea simplistic de a spune că activismul lui Nursi bazat pe credință a fost tactic, din cauza a trei motive principale.

Primul motiv: structura nu determină decizile participanților legate de politică. Atât Nursi cît și Khomeinilider politic care a condus Revoluția Iraniană din 1979 au simțit piedicile politicilor statului secular. Totuși unul dintre ei a ales să urmeze credința bazată pe activism în timp ce celălalt s-a răsculat împotriva regimului pentru a pune bazele unui stat islamic. Ei au facut alegeri complet diferite în ciuda asemănărilor structurii politice. Aceasta demonstrează că problema statului secular creează automat lideri islamici apolitici. Chiar mai mult de atât , Nursi își apără poziția apolitică folosindu-se de argumente religioase. În mod constant s-a opus oricărei forme de violență. Din punctul lui de vedere, violența putea fi îndreptată doar catre atacatorii străini deoarece abuzul ei duce, întodeauna, la rănirea oamenilor nevinovațiNursi, 1996c, p. 1912. Pentru a scoate în evidență și mai mult, în Risale-i Nur, Nursi citează, în mod frecvent, versetul din Coran: Cine este bine călăuzit, nu este călăuzit decât pentru sine însuși. Nimeni cu va căra povara altuia Coranul, traducerea din lb araba George Grigore. Acest verset subliniază faptul că nici un individ nu poate fi tras la raspundere pentru greșelile săvarșite de familie,societate sau statul însuși. Acesta este exact punctul de vedere cu care nu sunt de acord teroriștii.

În al doilea rând, Nursi folosește același discurs apolitic în pledoariile sale atât în fața publicului general cât și în fața adepților. Odată, unul dintre studenții lui a arătat un interes deosebit pentru politica internațională, moment în care Nursi l-a mustrat aspru. În scrisorile lui adresate adepților, acesta le amintește de fiecare dată de acest incident pentru a-i face să înțeleagă că nu ar trebui să fie interesați de politicăNursi, 1996b, p.1693. Nursi a avut mereu o mare teama și anume, că statul secular ar putea putea deveni un stat neutru din punct de vedere religios. El nu a încercat să-l înlocuiască cu un stat islamic, în schimb, și-a dorit ca toți conducătorii Turciei să implementeze o adevărată neutralitate prin respectarea drepturilor și libertăților practicate de musulmanii evlavioșiNursi,1996f, p.555; 1996h, p.1030; 1996i, p.2157. El nu a criticat niciodată statul secular în sine. Unii studenți l-au vizitat și l-au criticat pe profesorul lor deoarece acesta nu a vorbit despre Dumnezeu la orele sale. În loc să-i susțină pe studenții lui în revolta deschisă împotriva învățământului secular, Nursi i-a sfătuit să se concentreze asupra materiei predată de profesor. El le-a cerut să se concentreze pe cunostințele lor pentru a înțelege esența științei respective, care, într-un final, va vorbi despre DumnezeuNursi, 1996h, p. 954-055.

În al treilea rând, dacă Nursi ar fi urmărit putere politică, ar fi acceptat poziția care i-a fost oferită în perioada Republicană, dar a decis să plece din Ankara către Van pentru a trăi o viață ascetică departe de politicăNursi, 1996i, p.2139.

În final, chiar dacă anumite condiții politice au afectat schimbarea ideatică a lui Nursi, aceasta nu va subestima interpretarea apolitică a operei Risale-i Nur. Toate textele vorbesc independent despre autorul lor și despre condițiile în care au fost scrise. Risale-i Nur prezintă o perspectivă islamică consistentă vis-a-vis de serviciul apolitic de credință.

Relația lui Fethullah Gülen cu Said Nursi

După moartea lui Said Nursi adepții lui s-au divizat. Diverse subcomunități au apărut în anii 1960 și 1970 din mai multe motive: politice (sprijin pentru armată sau un partid politic), religioase (contacte cu partide politice religioase), etice (problema kurdă și interpretarea mesajului lui Nursi) și de generații. Printre aceste subcomunități și lideri Nurcu susținând moștenirea Nursi, Fethullah Gülen iese în evidență.

Deși ambii barbați sunt originari din estul Turciei,Gülen, născut în 1938 lângă Erzurum, nu l-a întalnit niciodată pe Nursi; dar era puternic influențat de ideile lui.

Cele mai importante puncte comune care îi leagă sunt importanța acordată educației și ancorarea islamului în modernitate. De la începutul carierei sale religioase, Gülen, a pus în practică concepția lui Nursi depre educație ca o metodă de consolidare a credinței. Ca și a lui Nursi, concepția lui Gülen despre educație implică o introducere științifică și deschidere spre modernitate. Visul lui Nursi de a combina madrassa (sistemul de învățământ clasic islamic) și mektep (sistemul de învățământ modern), dezvoltând, simultan, subiecte laice și religioase, în același curriculum, a devenit realitate. Nu în ultimul rând, ambii gânditori plasează islamul în bună armonie cu modernitatea, extinzând dezbaterea privind compatibilitatea islamului cu democrația și lumea occidentală (Fethullah Gülen, 2001).

La începutul anilor 1970, Gülen a fost un angajat al statului, lucrând ca vaiz (predicator) în moscheea Kestanepazari, lângă Izmir. Conștient de importanța educației pentru dezvoltarea credinței islamice în țară, a adunat un mic grup de adepți în vakif (fundații private) și a organizat “școli de vară religioase”, care pot fi comparate cu tabere ale cercetașilor, și unde, sute de studenți primesc educație islamică.

În timpul anilor 1970, noi vakif au fost create în întreaga țară. Rețeaua mass-media a fost dezvoltată cu scopul de a spori influența comunității. Conștient de statutul său fragil în republica laică, Gülen nu a atacat niciodată statul și instituțiile sale laice, dar s-a dovedit a avea o puternică dimensiune naționalistă în ideologia lui.

Anii 1980 au cunoscut dezvoltarea rapidă a mișcării, facilitată prin măsuri liberale introduse de guvern în anii 1980, care a transformat economia și societatea.