Beatrice d'Este (), aparținând Casei de Este, a fost ducesă de Bari și apoi ducesă de Milano prin căsătoria cu Ludovico Sforza (supranumit Maurul). A fost una dintre cele mai frumoase și mai realizate prințese ale Renașterii italiene.

Biografie Beatrice a fost fiica cea mică a lui Ercole I d'Este și sora Isabellei d'Este și a lui Alfonso d'Este. Alături de sora ei, Beatrice a fost remarcată în moda vremeii pentru gustul ei deosebit și pentru stilurile de îmbrăcăminte create.

Căsătoria Casa de Este din Ferrara și Casa de Sforza din Milano s-au aflat întotdeauna în relații de prietenie. În anul 1480, pentru a crea o alianță, Ludovico Sforza i-a cerut oficial lui Ercole I d'Este mâna fiicei sale, Beatrice. Ludovico, devenit ulterior duce de Bari și regent al ducelui de Milano, a dorit inițial o logodnă cu Isabella, sora mai mare a Beatricei, dar ea fusese promisă lui Francesco Gonzaga, iar Ercole i-a oferit-o pe Beatrice. Maurul nu a făcut nici o obiecție și s-a căsătorit cu Beatrice în ianuarie 1491.

Nunta oficială trebuia să aibă loc în anul 1490, într-o nuntă dublă, Beatrice căsătorindu-se cu Ludovico și Isabella cu Francesco, însă ducele de Bari a amânat căsătoria de mai multe ori. În cele din urmă, în anul următor, ei s-au căsătorit în același timp cu fratele Beatricei, Alfonso d'Este care s-a căsătorit cu Anna Sforza, sora lui Gian Galeazzo Sforza. Leonardo da Vinci a fost cel care a organizat ceremoniile de nuntă.

Viața ca ducesă și sfârșitul vieții Beatrice a primit o educație aleasă și s-a folosit de poziția sa la una dintre cele mai splendide curți italiene, adunând în jurul ei oameni învățați, poeți și artiști, ca Niccolò da Correggio, Bernardo Castiglione, Donato Bramante, Leonardo da Vinci și mulți alții.

În 1492 Beatrice a vizitat Veneția ca ambasadoare a soțului, susținându-i interesele politice și dorința de a deveni duce de Milano. La moartea lui Gian Galeazzo Sforza, uzurparea lui Ludovico a fost legalizată, iar după bătălia de la Fornovo (1495), atât el cât și soția sa au luat parte la Congresul de Pace de la Vercelli, între Carol al VIII-lea al Franței și prinții italieni, unde Beatrice a dovedit o mare abilitate politică.

Cariera ei strălucitoare a fost scurtă, ea murind pe 3 ianuarie 1497, la vârsta de 21 de ani, imediat după nașterea unui copil mort. Într-o scrisoare concepută cu câteva ore înainte de moartea ei, Ludovico l-a informat pe cumnatul său Francesco Gonzaga, că soția lui și-a oferit spiritul lui Dumnezeu la o jumătate de oră după miezul nopții. A fost înmormântată în Certosa di Pavia, lângă soțul ei, Ludovico Sforza.

Note

Bibliografie

Muralti, F. (1861). Annalia. Milan. p. 54. "Anno Christi MCDLXXXXVII Beatrix Herculis Ducis Ferrariae filia ac Ludovici Sfortiae Mediolani Ducis uxor hoc anno tertio ianuarii ex infelici partu suum diem clausit extremum, duobus post se natis masculis relictis; quae erat in iuvenili aetate, formosa ac nigri coloris, novarum vestium inventrix, die noctuque stans in choreis ac deliciis." Cartwright (1903), pp. 8–9 Shell, Janice; Sironi, Grazioso (1992). "Cecilia Gallerani: Leonardo's Lady with an Ermine". Artibus et Historiae 13 (25): pp. 47–66, 57. doi:10.2307/1483456. Cartwright (1903), pp. 307–308 Reimann, Sascha: "Ritratto di dama (Ambrosiana Milan) The Sitter – The Painter – New Evidences", s.l., December 2013; see also Kemp, Martin/Cotte, Pascal, 2010. La Bella Principessa. London: Hodder & Stoughton, p. 63. Konigsburg, E.L. (1975). The Second Mrs. Giaconda. Atheneum Books. pp. 38, 51, 59, passim. .

Categorie:Nașteri în 1475 Categorie:Nașteri pe 29 iunie Categorie:Decese în 1497 Categorie:Decese pe 3 ianuarie Categorie:Casa de Este Categorie:Casa de Sforza Categorie:Ducese de Milano Categorie:Decese la naștere