250px|miniatura|dreapta|Partea de nord a Marelui rift siro-african. Peninsula Sinai se vede in centru, iar deasupra Depresiunea tectonică a Iordanului și Marea Moarta Depresiunea tectonică a Iordanului sau Depresiunea Iordanului în sensul larg (în ebraică: בקע הירדן Beka Hayarden, în arabă:الغور Al Ghor) este partea Șanțului tectonic siro-african care se întinde pe circa 120 kilometri Situl Keren Kayemet de-a lungul râului Iordan de la izvoarele Iordanului până la Marea Moartă. Depresiunea tectonică a Iordanului este lungă și îngustă, lățimea maximă fiind de 15-22 kilometri.Nations Encyclopedia:Jordan Ea se învecinează la nord și nord-est cu Depresiunea Libanului aflată în Liban, și la nord-est cu Platoul Golan, teritoriu sirian până în 1967, aflat sub control israelian, la est cu Munții Moab, Munții Edom aflați în Iordania, la vest cu Galileea, Valea Beit Shan, aflate în Israel, Samaria și Iudeea, divizate între Israel, Autoritatea Națională Palestineană și zona controlată de armata israeliană a Cisiordaniei, iar la sudul Mării Moarte, cu regiunea Arava sau Araba, împărțită între Israel și Iordania.
Depresiunea însăși se află sub controlul a trei entități statale: Israel și zone controlate de armata sa după anul 1967, teritoriul Autorității Naționale Palestinene și Iordania. În partea sa nordică Depresiunea Iordanului e formată din Valea Hula și Ținutul Kinarot.
Valea Iordanului sau Depresiunea Iordanului în sensul restrâns (în ebraică Bikat Hayarden sau Emek Hayarden) se întinde de la sudul lacului Tiberiada sau Kineret și până la nordul Mării Moarte.
Geologie 250px|miniatura|dreapta|Lunca Iordanului Depresiunea tectonică a Iordanului este o parte din Șanțul tectonic sau Marele rift siro-african, care este o mare falie geologică care se întinde din nordul Siriei și până la fluviul Zambezi din Africa Modul în care s-a constituit depresiunea este subiect de controverse. În trecut era acceptată teoria după care ea a luat naștere în urma unor oscilații tectonice verticale, însă ,în zilele noastre se crede că au fost implicate mișcările orizontale, deoarece zona se află la linia de despărțire dintre plăci tectonice. S-a găsit că partea răsăriteană a depresiunii se deplasează spre nord în raport cu partea de apus. Acest lucru este dovedit prin faptul că tipurile de roci de pe cele două margini ale depresiunii nu sunt identice, în schimb, s-au găsit straturi de roci identice pe partea de est la o distanță mereu egală de 110 km nord de cele de pe partea vestică. De pildă, în nordul văii Iordanului din zona Hamam al Malih izvorăsc izvoare de apă termală, din roci de calcar și marnă galbenă din Jurasic, iar acestea din urmă se aseamănă cu calcarul și marna din zona Majdal Shams de la poalele Muntelui Hermon, care se află pe partea de nord-est a depresiunii, cu 110 km mai la nord. Așa și arama de la Timna, care își găsește replica în cea de la Funun, la 110 km mai la nord pe teritoriul Iordaniei. În zilele noastre se măsoară o deplasare constantă de circa 1 centimetru pe an a părții estice în raport cu partea vestică.
Pe parcursul erelor geologice mai multe portiuni ale depresiunii au fost umplute cu bazine acvatice. În sedimentele unor lacuri din Pleistocen s-au descoperit fosile preistorice de moluște. La finele Paleocenului o limbă de mare a pătruns dinspre Mediterană prin actuala Vale Izreel, ceea ce explică prezența unor mari sedimente de sare gemă, calcar și gips și în Depresiunea tectonică a Iordanului. După ce limba de mare a fost separată de litoral, ea a rămas sub forma unui mic lac, Lacul Ovadya, a cărui apă a devenit dulce. În urma unor schimbări de climă și unui supliment de umiditate s-a format un lac sărat care s-a întins de la Marea Galileei (Kineret) și până la Hatzeva. Acest lac, denumit „Lacul limbii” (în ebraică Yamat Halashon), a avut o adâncime maximă de 180 metri. În perioada secării de acum 25,000 ani, s-a creat un șes - Kikar Hayarden (denumire biblică, în arabă Ghor) în care Iordanul a săpat și format o luncă inundabilă denumită Gheon Hayarden (în arabă Zor). Acum circa 15,000 ani ce-a mai rămas din Lacul limbii s-a micșorat, lăsând în urma sa Marea Galileei și Marea Moartă.
Topografia 550px|miniatura|dreapta|Vedere panoramică a Depresiunii Iordanului vazută de la Sartaba O secțiune în lățime a depresiunii prezintă o structură generală în două trepte:1- una inferioară, reprezentând Lunca inundabilă a Iordanului, Gheon Hayarden (ar.Zor) a cărei lărgime medie este de 1.200 metri, dar care în multe locuri se restrânge la 500 metri și chiar mai puțin; 2. una superioară - Kikar Hayarden (ar.Ghor), unde se află așezările populate și terenurile agricole, și prin care trece șoseaua Depresiunii (Șoseaua 90). Aceasta structură există de ambele părți ale Iordanului, cu precizarea că în partea estică, iordaniană, aria depresiunii este, în general, mai întinsă, deoarece afluenții din răsărit sunt mai mari și aduc spre Iordan o cantitate mai mare de aluviuni. Între Ghor și Zor se află pante abrupte de 13-25 metri în partea de nord, și până la peste 40 metri, în sud, conținând o zonă de badlands, având o lărgime de 1 kilometru în partea de nord, și până la 3 kilometri în centrul depresiunii, în zona unde se varsă râul Yabbok, îngustându-se apoi spre sud.
La vest de Ghor se ridică versanții de est ai Munților Samariei cu o pantă,în medie, de 4 grade, dar care atinge în unele sectoare, și 15-20 grade. În sectorul de nord există câteva fracturi topografice, între care cea mai adâncă este grabenul (Coridorul tectonic) râului Tirza (Wadi Faraye).Fracturi suplimentare sunt Bikat Tamun și Wadi Maliah - în zona Mehula. iar la granița de nord Nahal Bazak, Wadi Shubash. Aceste fracturi geologice dictează direcțiile drumurilor dinspre spinarea muntelui spre Depresiunea Iordanului. În sud și la mijloc versantul dinspre Samaria spre depresiune este continuu și cu greu permite trecerea dintre est și vest.
Hidrografia Depresiunii tectonice a Iordanului 250px|miniatura|dreapta|Unul din izvoarele râului Nahal Petzael 250px|miniatura|dreapta|Muntele Har Kabir Corpurile acvatice de la nord la sud:
Izvoarele Iordanului: Patru râuri se unesc pentru a da naștere râului Iordan: Hasbani (în arabă), Nahal Snir (în ebraică) Banias , Nahal Hermon Nahr-al-Lidani, Nahal Dan Dardara sau Buraghit sau Hrar, Nahal Iyun
Iordanul - de la nord de Lacul Tiberiada Lacul Hula Lacul Tiberiada (Lacul Kineret sau Genezaret, Ginossar, sau Marea Galileei) Yarmuk și Nahal Tavor
Iordanul de la sud de Lacul Tiberiada Râurile care se varsă în Iordan la sud de Lacul Tiberiada: Nahal Bazak - Nahal Akhzav - separă Samaria răsăriteană de lanțul Munților Ghilboa, are o lungime de 10 kilometri, curge din zona satului Kfar Rabba în direcția nord-vest și o ia spre est în zona „genunchiului”. Suprafața bazinului său hidrografic este de 40 kilometri pătrați. Intră în depresiune aproximativ în zona liniei verzi, fosta linie de demarcație dintre Israel și Iordania până în anul 1967. Wadi Hashna - începe la nord de Tiassir, coboară către nord-est spre satul Bardala, la nord de Mehola. Nahal Malha sau Wadi al Malih, începe la nord vest de Tubas, e lung de 20 km, are un bazin hidrografic de 90 kmp, pătrunde în depresiunea Iordanului între Mehola și Shadmot Mehola, conține apă din izvoarele sărate din Hammam al Malih și Eyn Jamal Nahal Yabbok Pâraiele lanțului Umm Zuka - scurte, coborând abrupt de la Umm Zuka în vale. Posedă defilee mici și frumoase, ca de pildă Wadi Paran și Nahal Talkid. Wadi Dura Abu Sidra, curge de la Tamun până la Mardj Na'dja (lângă Argaman) pe o lungime de 21 km, el adună apele din Valea Tamun, trece spre sud-est. pa lângă moșavul Royi. Aria bazinului hidrografic este de 60 kmp. Nahal Tirtza, Wadi Fariya - este cel mai mare din râurile care drenează apele din Samaria răsăriteană, lung de 40 km, și are un bazin hidrografic de 300 kmp. El începe la est de Nablus (Shkhem) în Depresiunea Beit Dajan și continuă către nord, luând acolo numele de Wadi Azmut și apoi Wadi Bida. În zona Izvoarelor Bidan (Einot Bidan) de pe șoseaua Nablus - Shkhem - Podul Adam, Șoseaua 57, cotește spre est în depresiunea tectonică. Aici el înconjură în cerc Muntele Kabir (Har Kabir), adunând apele de pe munte. La 3 km est de acolo primește apele unui afluent care vine de Izvoarele Faria (Einot Faria) și iese către depresiunea Iordanului prin zona Haji Fatlik . Înainte de vărsarea sa în Iordan, în badlandurile de marnă Consiliul regional al Văii Iordanului a creat un mare și perfecționat sistem de rezervoare de apă pentru captarea apelor de inundații. Rezervoarele de apă servesc la irigarea suprafețelor agricole ale așezărilor din regiune. Apele izvoarelor care se revarsă în râu sunt utilizate de agricultorii palestineni pentru irigarea ogoarelor lor de-a lungul râului, mai ales în zona Hadji Fatlik, Wadi Al Ahmar - râu care începe la sud de satul Beit Dadjan, continuă spre sud- sud-est și în depresiunea Gittit-, Mekhora, cotește spre sud, și la nord de așezarea Maale Efraim, se întoarce și o ia spre sud-est printr-un defileu scurt în stânci de calcar. Are lungimea de 2o km și un bazin hidrografic de 105 kmp. Nahal Petzael , lung de 11 km, aproape de intrarea în Depresiunea Iordanului primește apele pârâului Wadi Rashash, lângă Einot Petzael. Bazinul sau hidrografic are 32 kmp. Wadi Malha de sud - care culege apele unor pâraie scurte și abrupte de câte 5–7 km fiecare, către mlaștinile Malha. Bazinul lor hidrografic este de 40 kmp. Wadi 'Udja - începe pe muntele Har Baal Hatzor, formează un defileu la est de depresiunea Samiya, are o lungime de 13 km, iar aria bazinului sau hidrografic este de 70 kmp. El are două izvoare mari:Eyn Samiya și Eyn 'Udja nordul Mării Moarte(Lacul Asfaltit)
Clima În Depresiunea Iordanului clima este foarte caldă și uscată. Ea cunoaște efectul de umbră pluviometrică , adică aerul care ajunge la ea se încălzește coborând în vale, iar munții care o delimitează împiedică pătrunderea altui curent de aer. Din punct de vedere climatic, sudul depresiunii reprezintă, de fapt, continuarea Deșertului Iudeei
Flora Flora din Depresiunea tectonică a Iordanului se împarte în mai multe regiuni în formă de fâșii după diferențele în structura solului, climat, factorul uman și relief. În general, cu cât se înaintează spre est, crește prezența elementelor de vegetație deșertică arabo-saharienă și scade cea a elementelor de floră mediteraneană
Sectoarele florei din depresiune:
Treapta I Pe versantele estice ale Munților Samariei, unde trece Șoseaua Allon și în așezările Mekhora, Gittit și Maale Efraim - la o altitudine de 300-400 metri, de asemenea mai la sud, la o înălțime mai mare, de 660 metri, în așezările Kokhav Hashahar și Rimonim În această zonă domină arbuștii și tufele caracteristice stepei mediteranene periferice, ca de exemplu Sarcopoterium spinosum și Calicotome vilosa, care, cu florile lor galbene și aroma lor specifică, înfloresc în luna martie. De asemenea pământul se acoperă cu soiuri de plante anuale și perene, precum brumărele cu dinți scurți, Echinops, iar pe locuri stâncoase cresc Teucrium comun,Chiliadenus iphionoides, și Pelinul de deșert (Artemisia herba alba). Se mai găsesc geofite, ca de pildă ceapa de mare (Drimia maritima) și Asphodelus ramosus. Între cerealele sălbatice din regiune se pot menționa ovăzul comun,Cirthopsis delileana (un fel de orz sălbatic),Bromus fasciculatus, Hordeum spontaneum (Orzul de Tabor), Stipa capensis și grâul sălbatic. Ici și colo se zăresc copaci singuratici ca butum sau fisticul atlantic (Pistacia atlantis) sau roșcovul comun
Zona de flexiune a straturilor Versanții de cretă cu fața spre răsărit, care descind spre șesul depresiunii și albiile care îi străbat