Muzeul Memorial „Alexandru Ioan Cuza” este un din Ruginoasa (la km 60 pe șos. Iași - Pașcani, (). Palatul care adăpostește muzeul este un monument istoric și arhitectural construit în anii de imediat după 1806 în stil neoclasic după planurile arhitectului austriac din Moravia Johann Freywald, și restructurat între anii 1847-1855 în stil neogotic de către arhitectul bavarez Johann Brandel. A funcționat succesiv ca palat al familiei Sturza (1811-1862), reședință domnească a lui Al. I. Cuza (1862-1866), reședință a familiei Cuza (până în 1895), și în final a familiei Moruzi-Brătianu. Între anii 1936-1944 a adăpostit Spitalul TBC al CFR, fiind distrus în război în 1944, spre a fi refăcut ca muzeu între anii 1979-1982.

Istoric Vezi și: Palatul Cuza de la Ruginoasa, tratând în principal clădirea.

Arhitectul Johann Freywald, născut în jurul anilor 1763-1766 în Moravia, pe atunci parte din Imperiul Habsburgic,L. Rădvan (2022), pag. 339-340. a sosit în Moldova în 1802.L. Rădvan (2022), pag. 342. Între anii 1803-1806 proiectează palatul domnesc, predecesorul Palatului Culturii din Iași,L. Rădvan (2022), pag. 343. iar în 1804 călătorește dus-întors între Moldova şi Moravia, fiind însărcinat de vistiernicul Săndulache Sturza să aducă meşteri moravieni pentru construirea primei fabrici de postav din principat, care va funcţiona la Ruginoasa până în 1813-1814.L. Rădvan (2022), pag. 345-346.

Palatul Sturza din Ruginoasa a fost comandat lui Freywald de același mare dregător Săndulache, pe locul vechii case a boierilor Sturza. Renumele lui Freywald se datora realizării palatul domnesc, boierul Sturza fiind doar unul dintre cei care l-au angajat după 1806, tot Freywald fiind însărcinat și cu ridicarea capelei din spatele palatului de la Ruginoasa, lucrare încheiata în anul 1811.L. Rădvan (2022), pag. 344. Freywald a ridicat palatul în anii de după 1806, în stil neoclasic, un stil care încă se regăsește la capela reședinței și care corespunde gustului din acea vreme din Moldova.

Deja în 1847, logofătul Costache Sturdza îl angajează pe arhitectul bavarez Johann Brandel cu misiunea de a readapta clădirea la stilul neogotic. Lucrările se încheie în 1855.

Palatul a aparținut familiei Sturza (Sturdza) între 1811-1862, după care a devenit reședința domnească a lui Al. I. Cuza între 1862-1866, slujind în continuare ca reședință a familiei Cuza până în 1895, după care a aparținut familiei Moruzi-Brătianu. Între 1936-1944 a funcționat aici Spitalul TBC al CFR, fiind distrus în 1944. În perioada 1979-1982 palatul este refăcut și amenajat ca muzeu local de istorie și etnografie, adăpostind piese de mobilier ce au aparținut familiei Cuza: tacâmuri, cristale de Bacara, porțelan de Sèvres (v. Manufacture nationale de Sèvres), piese de îmbrăcăminte și obiecte personale ale familiilor Cuza, Kogălniceanu, Negri și Sadoveanu, tablouri și statuete aparținând pictorilor români și străini din secolul al XIX-lea (Nicolae Grigorescu, Constantin Lecca, Giuseppe de Nitis, Antonio Canova, Félix-Joseph Barrias).

Printre cei care au contribuit la realizarea acestui muzeu se numără: Gheorghe Platon, Ion Antonescu, Maria Huminic-Teclean, Ion Arhip.

Vezi și Listă de muzee din România Palatul Sturdza de la Miclăușeni, de la SSE de cel din Ruginoasa

Note și bibliografie

Categorie:Fondări în 1982 Categorie:Muzee din județul Iași Categorie:Case memoriale din România