miniatura|Imagine din satelit a Peninsulei Crimeea Peninsula Crimeea (, , ), cunoscută sub denumirea de Crimeea, se află pe coasta de nord a Mării Negre. Peninsula este localizată la sud de Regiunea Herson, Ucraina și la vest de Ținutul Krasnodar, Rusia. Ea este unită cu regiunea Herson prin Istmul Perekop și separată de Kuban prin Strâmtoarea Kerci. Peninsula este înconjurată de două mări: Marea Neagră (la vest și sud) și Marea Azov (la est).
Crimeea (sau Peninsula Taurida, cum era numită din antichitate până în epoca modernă timpurie) a fost istoric un hotar între lumea clasică și stepa ponto-caspică. Marginea sa sudică a fost colonizată de: greci și perși, romani, Imperiul bizantin, goți crimeeni, genovezi și Imperiul otoman, în același timp interiorul său fiind ocupat de o castă schimbătoare de a nomazilor eurasiatici și imperiilor invadatoare, precum: cimerienii, sciții, sarmații, goții, alanii, bulgarii, hunii, hazarii, poloveți, mongoli și Hoarda de Aur. Crimeea și teritoriile adiacente erau unite prin Hanatul Crimeii în timpul secolelor XV-XVIII.
În 1783, Crimeea a fost anexată de Imperiul Rus în urma războiului ruso-turc (1768-1774). În urma Revoluției Ruse din 1917, Crimeea a devenit o republică autonomă în cadrul Republicii Sovietice Federative Socialiste Ruse din cadrul URSS. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, statutul Crimeii a fost redus la cel de oblast după ce întreaga sa populație băștinașă de tătari crimeeni, au fost deportați în Asia Centrală, act recunoscut ca genocid. În 1954, a fost transferată RSS Ucrainene de la RSFS Rusă.Why Did Russia Give Away Crimea Sixty Years Ago?, Mark Kramer, The Wilson Center, 19 martie 2014
Odată cu colapsul Uniunii Sovietice, Ucraina a fost proclamată stat independent în 1991, iar cea mai mare parte a peninsulei a fost reorganizată ca Republica Autonomă Crimeea, orașul Sevastopol păstrându-și statutul special în cadrul Ucrainei. Tratatul de Partiție cu privire la Statutul și Condițiile Flotei din Marea Neagră din 1997 a împărțit fosta Flotă sovietică din Marea Neagră și i-a permis Rusiei să continue să-și țină flota în Crimeea: atât Forțele Navale ale Ucrainei, cât și Flota rusească a Mării Negre trebuia să-și aibă sediul la Sevastopol. Ucraina a prelungit chiria Rusiei pentru facilități navale prin Pactul de la Harkov din 2010, în schimbul reducerii ulterioare a prețului pentru gazele naturale.
În februarie 2014, în urma revoluției ucrainene din 2014 care l-a eliminat pe președintele Ucrainei, Viktor Ianukovici, separatiștii pro-ruși și forțele armate ale Rusiei au preluat teritoriul. Un controversat referendum, neconstituțional potrivit constituțiilor Ucrainei și Crimeii, a avut loc în Crimeea pe tema reunificării cu Rusia; rezultatele sale oficiale a prezentat o susținere a majorității pentru reunificare; în orice caz, votul a fost boicotat de mulți loiali Ucrainei și a fost declarat nelegitim de guvernele occidentale și Națiunile Unite. Rusia a anexat oficial Crimeea pe 18 martie 2014, încorporând Republica Crimeea și orașul federal Sevastopol ca al LXXXIV-lea și respectiv al LXXXV-lea subiect federal al Rusiei.
Etimologie
Numele clasic Tauris sau Taurica provine de la grecescul Ταυρική (Taurikḗ), după numele locuitorilor scito-cimerieni ai peninsulei, taurii.
Strabon (Geografia vii 4.3, xi. 2.5), Polybius, (Istorii 4.39.4) și Ptolomeu (Geografia. II, v 9.5) se referă în diferite moduri la strâmtoarea Kerci cu Κιμμερικὸς Βόσπορος (Kimmerikos Bosporos, ortografie romanizată, Bosporus Cimmerius), la cea mai estică parte a sa cu Κιμμέριον Ἄκρον (Kimmerion Akron, numele roman: Promontorium Cimmerium, precum și la orașul Cimmerium și de aici la numele Regatului Bosforan Cimerian (Κιμμερικοῦ Βοσπόρου).
Cea mai timpurie atestare a toponimului „Crimeea” pentru peninsulăEdward Allworth, The Tatars of Crimea: Return to the Homeland: Studies and Documents, Duke University Press, 1998, p.6 a fost făcută între 1315-1329 î.e.n. de către scriitorul arab Abū al-Fidā care povestește o luptă politică din 1300-1301 î.e.n. ce a rezultat în decapitarea rivalului său și trimiterea capului acestuia „la Crimeea”.Abū al-Fidā , Mukhtaṣar tāʾrīkh al-bashar (“A Brief History of Mankind”) , 1315-1329; English translation of chronicle contemporaneous with Abū al-Fidā in The Memoirs of a Syrian Prince : Abul̓-Fidā,̕ sultan of Ḥamāh (672-732/1273-1331) by Peter M. Holt, Franz Steiner Verlag, 1983, pp. 38-39.
Numele tătăresc crimeean al Peninsulei este Qırım () și la fel și pentru orașul orașul Krîm care acum este numit Starîi KrîmWilliam Smith, Dictionary of Greek and Roman Geography (1854), s.v. Taurica Chersonesus. vol. ii, p. 1109. care a servit drept capitală a provinciei crimeene a Hoardei de Aur. Unele surse susțin că numele capitalei s-a extins la întreaga peninsulă la un moment dat în timpul suzeranității otomane.W. Radloff, Versuch eines Wörterbuches der Türk-Dialecte (1888), ii. 745
Originea cuvântului Qırım este nesigură. Sugestiile susțin diferite surse precum: o corupere a lui Cimmerium (greacă, Kimmerikon, Κιμμερικόν).. o derivare din termenul turcic qirum („șanț, tranșee”), de la qori- („a împrejmui, a proteja”).<ref>George Vernadsky, Michael Karpovich, A History of Russia, Yale University Press, 1952, p. 53. Quote: "The name Crimea is to be derived from the Turkish word qirim (hence the Russian krym), which means "fosse" and refers more specifically to the Perekop Isthmus, the old Russian word perekop being an exact translation of the Turkish qirim.</ref>The Proto-Turkic root is cited as *kōrɨ- "to fence, protect" Starling (citing Севортян Э. В. и др. [E. W. Sewortyan et al.], Этимологический словарь тюркских языков [An Etymological Dictionary of the Turkic languages] (1974–2000) 6, 76–78).Edward Allworth, The Tatars of Crimea: Return to the Homeland : Studies and Documents, Duke University Press, 1998, pp. 5–7
Alte sugestii, nesusținute sau contrazise de surse, aparent bazate pe similaritatea sunetului, sunt:
o derivare din grecescul Cremnoi (Κρημνοί, cu pronunțare în greaca koiné postclasică, Crimni, i.e., „Stâncile”, port la lacul Maeotis (Marea Azov) menționat de Herodot în Istorii 4.20.1 și 4.110.2).A. D. (Alfred Denis) Godley. Herodotus. Cambridge. Harvard University Press. vol. 2, 1921, p. 221. Oricum, Herodot identifică portul nu în Crimeea, ci ca fiind pe coasta de vest a Mării Azov. Nu s-a identificat vreo evidență care să susțină că acest nume a fost utilizat pentru peninsulă.
Termenul turcic (e.g., in ) este pus în legătură cu apelativul mongol kerm "zid", dar sursele indică că apelativul mongol al peninsulei Crimeea de Qaram este fonetic incompatibil cu kerm/kerem și așadar derivă din alt termen inițial.See John Richard Krueger, specialist in the studies of Chuvash, Yakut, and the Mongolian languages in Edward Allworth, The Tatars of Crimea: Return to the Homeland : Studies and Documents, Duke University Press, 1998, p. 24.Jews in Byzantium: Dialectics of Minority and Majority Cultures, BRILL, 2011, p.753, n. 102.The Mongolian kori⁻ is explained as a loan from Turkic by Doerfer Türkische und mongolische Elemente im Neupersischen 3 (1967), 450 and by Щербак, Ранние тюркско-монгольские языковые связи (VIII-XIV вв.) (1997) p. 141.
Numele „Crimeea” are la bază forma italiană, adică la Crimea, utilizată cel puțin începând cu secolul 17,Maiolino Bisaccioni, Giacomo Pecini, Historia delle guerre ciuili di questi vltimi tempi, cioe, d'Inghilterra, Catalogna, Portogallo, Palermo, Napoli, Fermo, Moldauia, Polonia, Suizzeri, Francia, Turco. per Francesco Storti. Alla Fortezza, sotto il portico de' Berettari, 1655, p. 349: "dalla fortuna de Cosacchi dipendeva la sicurezza della Crimea". Nicolò Beregani, Historia delle guerre d'Europa, Volume 2 (1683), p. 251. iar „peninsula Crimeea” a intrat în uzul curent în secolul 18, înlocuind treptat numele de Peninsula Tauridă în cursul secolului 19.
Numele clasic era utilizat în 1802 în cadrul numelui guberniei rusești Taurida.Edith Hall, Adventures with Iphigenia in Tauris (2013), p. 176: "it was indeed at some point between the 1730s and the 1770s that the dream of recreating ancient 'Taurida' in the southern Crimea was conceived. Catherine's plan was to create a paradisiacal imperial 'garden' there, and her Greek archbishop Eugenios Voulgaris obliged by inventing a new etymology for the old name of Tauris, deriving it from taphros, which (he claimed) was the ancient Greek for a ditch dug by human hands." Deși a fost înlocuit cu Krîm (; ) în Uniunea Sovietică și nu mai are nici un statut oficial începând cu 1921, este încă utilizat de anumite instituții din Crimeea, precum Universitatea Națională Taurida, clubul de fotbal Tavria Simferopol sau magistrala federală Tavrida.
Istorie
Istorie antică
În secolul al VIII-lea î.Hr., cimerienii au migrat în zonă în timp ce se retrăgeau din calea avansării sciților; aceștia din urmă de asemenea au migrat în regiune. În acea perioadă de timp, și posibil din cauza migrației, regiunea a intrat în cadrul sferei interesului maritim al grecilor și a devenit sit al coloniilor grecești. Cel mai important oraș grecesc a fost Chersonesos, aflat la marginea Sevastopolului de azi.
Imperiul ahemenid persan, sub Darius I, s-a extins în Crimeea ca parte a campaniilor sale împotriva sciților în 513 î.Hr.
Peninsula, pe atunci sub controlul Regatului Bosforului, a devenit mai târziu regat vasal al Imperiului roman în 63 î.Hr.
Istorie medievală În evul mediu timpuriu Crimeea a fost loc de exil pentru mai multe personalități, între care papa Martin I și împăratul bizantin Iustinian al II-lea. Acesta din urmă a supraviețuit exilului și s-a întors la Constantinopol.
În secolul al IX-lea Imperiul Bizantin a înființat thema Chersonesos pentru a se apăra împotriva incursiunilor hanatului rus. Din această perioadă Peninsula Crimeea a fost disputată între Bizanț, Rusia și Hazaria. Zona a rămas un loc de suprapunere a intereselor și contactului dintre sferele medievale timpurii slavă, turcică și grecească. A devenit centru al comerțului cu sclavi. Slavii timpurii erau vânduți Bizanțului și altor locuri din Anatolia și Orientul Mijlociu în această perioadă.
Cucerirea mongolă (1238-1449) Perateia trapezuntă a devenit subiect de presiune din partea genovezilor și poloveților după ce Alexios I al Trapezuntului a decedat în 1222 înainte ca invaziile mongole să se miște spre vest prin Bulgaria de pe Volga în 1223. Cu acestea, stăpânii peninsulei s-au schimbat în 1238, tot teritoriul ei, cu excepția Perateiei Crimei. fiind încorporat în Hoarda de Aur de-a lungul secolului al XIV-lea. În decursul secolului al XIII-lea, porțiuni au fost controlate de Republica Veneția și de Republica Genova, iar Perateia a devenit în scurt timp Principatul de Theodoro și Gazaria genoveză.
Hanatul Crimeii (1449–1783)
Hanatul Crimeii, stat vasal al imperiului otoman, a fost succesor al Hoardei de Aur și a existat din 1449 până în 1783. În perioada Hanatului Crimeii, multe popoare pre-Ecaterina, precum grecii crimeeni, italienii, goții, cumanii și poloveții din Crimeea au devenit parte a națiunii tătărești crimeene, și a unor subgrupuri de stepă (sau nogai). Nobilimea subgrupului nogai obținea mult din venituri și puterea politică din comerțul cu sclavi.
Imperiul rus (1783–1917)
În 1774, hanatul s-a proclamat indepedent prin Tratatul de la Kuciuk-Kainargi cu otomanii, dar a fost apoi cucerit de imperiul rus în 1783.
Oblastul Taurida a fost creat printr-un decret al Ecaterinei cea Mare pe 2 februarie 1784. Capitala oblastului a fost inițial Bilohirsk, dar a fost mutată la Simferopol mai târziu în 1784. Decretul de înființare a împărțit oblastul în 7 uezduri. În orice caz, printr-un decret al lui Pavel I de pe 12 decembrie 1796, oblastul a fost abolit și teritoriul, împărțit în 2 uezduri (Akmecetski [Акмечетский] și Perekopski [Перекопский]) a fost atașat celei de-a doua încarnări a Guberniei Novorossia.