Bătălia de la Schellenberg

Bătălia de la Schellenberg, cunoscută și cu numele de bătălia de la Donauwörth a avut loc pe 2 iulie 1704 în timpul războiului de succesiune spaniol. Bătălia a făcut parte din campania Ducelui de Marlborough pentru salvarea capitalei Austriei habsburgice, Viena, amenințată de armata franco-bavareză a regelui Ludovic al XIV-lea. Marlborough a început marșul său de 400 de kilometri de la Bedburg, lângă Köln pe 19 mai: după cinci săptămâni trupele sale s-au unit cu armata Margrafului de Baden, înainte de a continua pe Dunăre. În sudul Germaniei, sarcina aliaților era de a-l induce pe Maximilian al II-lea Emanuel, Elector de Bavaria să renunțe la loialitatea față de regele Franței și să se alăture Marii Alianțe. Dar pentru a forța problema, aliații trebuiau în primul rând să asigure un cap de pod fortificat, prin care aprovizionarea lor putea traversa râul în inima terenurilor Electorului de Bavaria. Pentru acest scop Marlborough a ales orașul Donauwörth.

Electorul de Bavaria și comandantul trupelor sale, mareșalul Marsin, cunoscând obiectivul aliaților, au trimis contelui de Arco o forță de 12000 de oameni din tabăra lor principală de la Dillingen, pentru a consolida și apăra înălțimile Schellenberg de deasupra orașului. Respingând ideea unui asediu prelungit, Marlborough a decis în favoarea unui atac imediat înainte ca poziția să devină de necucerit. După două încercări eșuate de a lua cu asalt baricadele, comandanții aliați, acționând la unison au reușit să-i copleșească pe apărători. Le-a luat doar două ore pentru a asigura capul de pod de peste râu, dar după victorie impulsul a fost pierdut din cauza indeciziei. Devastarea deliberată a Bavariei, nu l-au convins pe Electorul de Bavaria să-l părăsească pe regele Franței și să se alăture Marii Alianțe. Când mareșalul Tallard a sosit cu întăriri pentru a consolida trupele Electorului de Bavaria și Prințul Eugen de Savoia a sosit de pe Rin pentru a-i susține pe aliați, a avut loc întâlnirea decisivă în Bătălia de la Blenheim în 3 august 1704.

Fundal Bătălia de la Schellenberg a fost parte a campaniei din 1704 a Războiului Marii Alianțe, pentru a preveni cucerirea capitalei Austriei Habsburgice Viena, de către armata franco-bavareză a regelui Ludovic al XIV-lea. Campania a început în mod serios pe 19 mai când Ducele de Marlborough a început marșul său de 400 de kilometri de la Bedburg, lângă Köln, spre armata franco-bavareză a Electorului de Bavaria și a mareșalului Marsin care se afla lângă Dunăre. Marlborough i-a înșelat inițial pe comandanții francezi - mareșalul Villeroi din Țările de Jos Spaniole și mareșalul Tallard, de-a lungul Rinului - făcându-i să creadă că ținta lui era Alsacia sau Mosela, mai departe spre nord. Cu toate acestea când Electorul de Bavaria a fost informat pe 5 iunie despre marșul lui Marlborough din Țările de Jos, el a prezis corect că ținta reală a aliaților era Bavaria.Spencer, p. 173 thumb|right|300px|Marşul Ducelui de Marlborough de la Bedburg (lângă Köln) până la Dunăre. Marşul său a fost o capodoperă de înşelăciune, planificare meticuloasă şi organizareÎmpăratul Sfântului Imperiu Roman Leopold I dorea ca Electorul de Bavaria să se alăture Marii Alianțe, după ce acesta se aliase cu Ludovic al XIV-lea înainte de război. Având în vedere această duplicitate, Ducele de Marlborough a considerat că cea mai bună metodă de a asigura trecerea Bavariei de partea Marii Alianțe era aceea de a negocia dintr-o poziție de forță prin invadarea teritoriilor Electorului de Bavaria, sperând astfel să-l convingă să treacă de partea Marii Alianțe înainte de sosirea întăririlor.Trevelyan, p. 356, Un agent al regelui Prusiei se afla încă în tabăra bavareză negociind cu Electorul în acest scop. Pe 22 iunie armata lui Marlborough s-a unit cu forțele imperiale ale Margrafului de Baden la Launsheim: la sfârșitul lunii iunie forța lor totaliza aproape 80000 de oameni. Armata franco-bavareză a campat la Ulm și era inferioară numeric armatei aliaților. O mare parte a trupelor sale era împrăștiată în garnizoanele de pe teritoriul Bavariei, dar poziția lui era departe de a fi disperată: dacă ar reuși să reziste o lună, Tallard ar sosi cu întăriri franceze de pe Rin.Trevelyan, p. 355 După ce aliații și-au unit forțele, Electorul de Bavaria și mareșalul Marsin și-au mutat armata de 40000 de oameni în tabăra fortificată dintre Dillingen și Lauingen, pe malul de nord al Dunării. Comandanții aliați - care nu doreau să atace o poziție aproape inexpugnabilă - au ocolit Dillingen prin nord trecând prin Balmershofen și Armerdingen îndreptându-se spre Donauwörth.Trevelyan, p. 267 Dacă ar reuși să captureze capul de pod de la Donauwörth ar oferii noi comunicații cu statele prietenoase din Germania prin Nördlingen și Nürnberg și își vor asigura un loc bun de trecere pentru aprovizionare când aliații se vor afla în sudul râului.

Preludiul Înnălțimile Schellenbergului dominau orizontul la nord-est de Donauwörth. Cu un flanc protejat de dealul cu pădurea Boschberg, deasă și impenetrabilă și la sud și vest protejată de râul Wörnitz și mlaștini, Schellenberg oferea o poziție privilegiată pentru orice apărător. Cu toate acestea vârful de formă ovală cu diametrul de un kilometru, era plat și deschis și era apărat de un vechi fort neglijat și aproape în ruină, construit de regele suedez Gustav Adolf în timpul războiului de treizeci de ani. În cazul unui atac neașteptat asupra bastioanelor, șanțul era destul de complet pe partea de est de la malurile Dunării până la dealul împădurit, dar în secțiunea scurtă dintre pădure și fort - unghiul în care va ataca Marlborough - terasamentele fuseseră făcute în grabă. În 1703 mareșalul Villars îl sfătuise pe Maximilian, Electorul de Bavaria să își consolideze orașele și "mai ales Schellenberg, fortul de deasupra lui Donauwörth, despre importanța căruia ne-a învățat regele Gustav"Churchill, p. 787. În ciuda acestui sfat, Electorul de Bavaria, ale cărui relații cu Villars nu erau tocmai cordiale, a ignorat repararea și consolidarea apărării de pe înălțimile Schellenberg. Dar când Maximilian, Elector de Bavaria a realizat că Schellenberg va fi atacat, l-a însărcinat pe Jean Baptiste, Conte de Arco, un ofițer din Piemont, să consolideze apărarea orașului.

Manevrele inițiale thumb|right|200px|Ducele de Marlborough (1650-1722) de Sir Godfrey Kneller. Marlborough era în favoarea unui atac imediat, în timp ce margraful de Baden ar fi preferat un asediu prelungit. În noaptea dintre 1 și 2 iulie în tabăra aliaților de lângă Amerdingen, la 24 de kilometri de Donauwörth, Ducele de Marlborough primește un mesaj urgent de la Prințul Eugen de Savoia prin care-l informa că mareșalul Tallard se îndrepta cu o forță de 35000 de oameni prin Pădurea Neagră pentru a consolida trupele mareșalului Ferdinand de Marsin și ale Electorului de Bavaria de pe Dunăre. Aceste noutăți îl conving pe Marlborough că un asediu prelungit era inutil și în ciuda protestelor Margravului de Baden care era de părere că un atac direct ar face mai multe victime, ducele plănuiește atacul imediatFalkner, p.31.

Știind că inamicul se afla la Amerdingen, generalul de Arco era conștient că dispunea doar o zi și o noapte pentru a-și consolida apărarea.

La ora 3, în dimineața de 2 iulie, trupele aliate și-au început marșul spre Donauwörth și înălțimile SchellenbergSpencer, p. 176. Marlborough a supravegheat personal avansul forței de atac de 5850 de grenadieri împărțită în batalioane de aproximativ 130 de soldați. Această forță cu un suport de 32 de escadrile era controlată de generalul olandez Johan van Goor Wigand. În spatele acestora se aflau 8 batalioane britanice, olandeze, Hanovra și Hesse comandate de Henry Lumley și 35 de escadroane de cavalerie și dragoni olandezi și britanici ai contelui Reynard van Hompesch. Margraful de Baden mărșăluia într-un ritm mai lent în spatele avangardei lui Marlborough. În total aliații au implementat 22000 de oameni în această acțiune. Marlborough a observat personal pregătirile inamicului care aștepta sosirea trupelor Electorului a doua zi. Nu mai era timp de pierdut. Cu toate acestea Marlborough mai avea la dispoziție 12 ore de lumină, iar oamenii săi se luptau încă cu noroiul la mile depărtare în spatele râului Wörnitz și nu putea să lanseze atacul înainte de ora 18, cu două ore înainte de lăsarea întunericuluiChurchill, p. 793 În conformitate cu Winston Churchill nu exista nici o îndoială pentru generalii din ambele tabere că o luptă înainte de 3 iulie era inadmisibilă.. În timp ce aliații mărșăluiau, lucrul la apărarea Schellenbergului și a Donauwörth-ului era luat în mod serios. Cu ajutorul inginerilor francezi, Arco a început să consolideze și să repare 3.2 kilometri de fortificații vechi care conectau fortul regelui Gustav de Dunăre pe de o parte și zidurile orașului pe de altă parte. Un comandant francez aflat în serviciul bavarez și cronicar al perioadei, Jean Martin de la Colonie, mai târziu a scris: "Timpul rămas pentru noi a fost prea scurt pentru a completa lucrul în mod satisfăcător".La Colonie, Chronicles of an Old Campaigner: 1692-1717 (Cronicile unui veteran: 1692-1717), p. 179

Cavaleria aliaților a început să apară în jurul orei 8, urmată de infanterie. La ora 10, intendentul-general a lui Marlborough, William Cadogan, a început să marcheze terenul pentru construirea taberei, pe partea râului Wörnitz, pentru a da impresia că intenționau un asediu pe îndeleteChurchill, p. 795. Contele de Arco, văzând preparativele lui Cadogan, mușcă momeala și părăsește supravegherea lucrărilor de întărire incomplete, pentru a lua masa de prânz la Donauwörth cu colonelul DuBordet, fiind sigur că vor avea la dispoziție restul zilei și toată noaptea pentru a termina lucrările.Spencer, p. 177 Cu toate acestea coloanele și-au continuat marșul, traversând râul Wörnitz cu intenția de a lansa un atac imediat. Aliații au fost reperați de avanposturile bavareze, care după ce au văzut focurile de la Berg și cătunele din jur, s-au grăbit să sune alarma. Contele Arco și-a întrerupt prânzul și a plecat în grabă la Schellenberg și și-a chemat oamenii la armeFalkner, p. 33.

Bătălia Primul asalt al lui Marlborough Marlborough știa că un atac frontal la Schellenberg îl va costa multe vieți, dar era convins că era singura modalitate de a cucerii rapid orașul: dacă nu-l cucerea până la căderea nopții, nu-l va cucerii niciodată - apărarea va fi prea puternică, iar armata franco-bavareză principală care se grăbea de la Dillingen spre Donauwörth, ar sosi să apere poziția. O femeie dragon (deghizată în bărbat) Christian Welsh, și-a amintit: "avangarda noastră a sosit lângă fortificațiile inamicului doar după-amiază, cu toate acestea Ducele de Marlborough a ordonat generalului olandez Goor să atace cât mai curând posibil, pentru a nu le da timp bavarezilor să devină mai puternici"Christian Davis, cunoscută și ca mama Ross sau doamna Davis, s-a înrolat în armată în 1693, ca bărbat, ascunzându-și identitatea.. La ora 17, ca un preliminar al atacului, comandantul artileriei lui Marlborough, colonelul Holcroft Blood, a deschis focul asupra inamicului dintr-o poziție în apropiere de Berg. Tunurile lui Arco ripostau la fiecare salvă de tun a aliaților.