ProstituțiaAcest articol conține o traducere integrală a articolului „Prostitution en Grèce antique” din Wikipedia în limba franceză reprezenta una din componentele vieții cotidiene a grecilor antici, din epocile arhaică, clasică și elenistică. În cele mai importante orașe grecești, și în special în porturi, o proporție semnificativă a populației avea această ocupație și, prin urmare, reprezenta una din activitățile economice principale. Era departe de a fi considerată o ocupație ilegală: orașele nu o condamnau, iar bordelurile funcționau fără nicio restricție.
Unul din conceptele fundamentale în jurul căruia s-a dezvoltat societatea greacă antică a fost acela de „cetățean (membru al cetății)”, ca unic beneficiar de drepturi și libertăți civice. Cetățeni deveneau doar copiii născuți din căsătoria dintre un cetățean și o femeie liberă, fiică a unui cetățean. Acest fapt a impus o reglementare și un control strict al societății asupra relațiilor dintre bărbați și femei. Grecii antici au fost nevoiți să renunțe la poligamie și să adopte un model social strict monogam. Au fost reglementate legal aspectele referitoare la adulter, căsătorie și drepturile copiilor născuți în cadrul acesteia.
Pentru a permite satisfacerea nevoilor fiziologice ale cetățenilor fără a afecta temelia socială a comunității, orașele grecești au tolerat apariția și existența prostituției, ca un fenomen social marginal dar necesar bunei funcționări a vieții cetății.
În Atena, i se atribuie legendarului legiuitor Solon crearea de bordeluri de stat (lupanare), așa numitele „dicterion”, la prețuri moderate, beneficiare ale unui privilegiu de inviolabilitate și care erau supravegheate de funcționari publici. Pe lângă aceste bordeluri, societatea greacă antică a cunoscut și existența hetairelor sau curtezanelor, care reprezentau segmentul de lux al prostituției, fiind destinate elitei politico-economice a cetății.
Fenomenul prostituției afecta în mod inegal cele două sexe: se prostituau femei de toate vârstele și bărbați tineri, în timp ce clientela acestora era una predominant masculină. Trebuie menționat că societatea greacă antică accepta bărbaților orice tip de legătură, fie heterosexuală, fie homosexuală, fără a face însă o distincție identitară, în timp ce femeilor le era interzisă orice fel de legătură extraconjugală.
Considerații generale privind problema sexualității în Grecia Antică thumb|300px|right|Zeul Apollo în două ipostaze: Moartea lui Hiacint și Apollo și Dafne Pentru a înțelege concepțiile despre viața sexuală a grecilor antici trebuie avute în vedere că spiritul și practica normelor sociale din Grecia acelei perioade erau sensibil diferite de cele din prezent: grecii antici nu făceau o distincție clară între comportamentul heterosexual și homosexual, și în tot cazul nu în sensul celei din zilele noastre. Eva Cantarella, „L’hermaphrodite et la bisexualité à l’épreuve du droit dans l’antiquité”, în Diogène, no 208, avril 2004, ISBN 9782130549697, accesat la 8 mai 2014Luc Brisson, Introduction, dans „Platon, Le Banquet”, Flammarion, Paris, 2007 Spre deosebire de prezent, ei practicau „o bisexualitate fără implicații identitare”. Pentru ei nu existau două tipuri de dorințe, una heterosexuală și una homosexuală, singura atracție o constituia „frumusețea unei persoane, indiferent de sexul acesteia”.Élisabeth Badinter, XY, De l'identité masculine, Odile Jacob, Paris, 1992 Grecii nu interpretau raporturile dintre două persoane după natura lor sexuală, ci prin prisma raporturilor de dominare: bărbatul care poseda era considerat superior în timp ce persoana posedată (indiferent de sexul acesteia) era una percepută întotdeauna ca fiind inferioară.
În societatea grecească antică, care era una puternic misogină, o relație heterosexuală nu prezenta niciun fel de problemă, ea nu făcea decât să confirme că bărbatul era superior femeii. Se poate estima că situația femeilor căsătorite era una puțin de invidiat, deoarece ele erau obligate să se supună voinței soților lor și să le rămână fidele, în timp ce soții lor erau liberi să se angajeze în relații extraconjugale, în particular cu băieți tineri.Eva Cantarella, Bisexuality in the Ancient World, Yale University Press, 2002, ISBN 0-300-09302-0
Într-o manieră analogă, un bărbat care poseda un adolescent nu făcea decât să își exprime astfel superioritatea poziției sale, economică, socială sau politică. Homosexualitatea, în sensul ei modern, nu era acceptată de societatea greacă: dragostea bărbaților nu era și nu trebuia deturnată de la iubirea pentru femei.Frédéric Martel, « Homosexualité », în Encyclopædia Universalis, accesat pe 8 mai 2014 Norma socială cerând de la toți cetățenii să se căsătorească și să aibă copii. Societatea greacă antică era una profund homofobă și puțin tolerantă: bărbații efeminați sau „alergătorii după băieți” erau luați în derâdere, disprețuiți și batjocoriți.Georges Devereux, „La pseudo homosexualité grecque et «le miracle grec»”, în Ethnopsychiatrica, II, 2, 1979, pp 211-241, accesat pe 8 mai 2014
Aceste lucruri erau reflectate și în normele morale și juridice care guvernau societatea grecilor antici. În Atena, doar soțiile legitime puteau da naștere copiilor care mai târziu deveneau cetățeni, garantarea păstrării castității și prevenirea relațiilor extraconjugale pentru această categorie de femei era o preocupare esențială nu numai pentru familiile lor, ci și pentru societate în ansamblul său.Sue Blundell, Women in Ancient Greece, Harvard University Press, 1995, ISBN 978-0-674-95473-1, accesat la 8 mai 2014 Astfel, seducerea unei femei căsătorite era o infracțiune foarte gravă, căci acest fapt putea induce dubii asupra calității de viitori cetățeni ai descendenților respectivei femei. În ciuda acestei interdicții formale, era însă moralmente acceptabil pentru un bărbat să aibă relații sexuale cu concubine, prostituate, rezidente străine sau sclave, în timp ce soțiile erau constrânse la fidelitate absolută.
Prostituția feminină thumb|left| Hetaire pe bancă, sec, I îen. proclama în secolul al patrulea înaintea erei noastre în fața cetățenilor adunați într-o instanță de judecată: avem curtezane pentru a ne satisface plăcerile, concubine care să ne ofere îngrijirea zilnică și soții care să ne dea copiii legitimi și să fie gardieni credincioși ai căminelor noastre.Rodolphe Dareste (trad.), Les playdoires civils de Demostene, E. Plon et Cie, Paris, 1875, accesat la 26 aprilie 2014Mary R. Lefkowitz, Maureen B. Fant, Women's Life in Greece and Rome: A Source Book in Translation, Johns Hopkins University Press, 2005, ISBN 978-0-8018-8310-1
Realitatea era probabil mai puțin caricaturală, citatul menționat neînsemnând că grecii nu aveau scrupule morale, și de aici apelarea în mod curent la prostituate. În acest sens, legile ateniene condamnau aspru în același timp relațiile în afara căsătoriei cu o femeie liberă; astfel, în cazul unui adulter, soțul încornorat avea dreptul de a-l ucide pe amantul prins în fapt, la fel ca și în caz de viol. Vârsta medie pentru căsătorie era una înaintată pentru acele vremuri, de 30 de ani pentru bărbați, așa că tinerii atenieni nu aveau de ales dacă voiau să aibă relații heterosexuale, fiind nevoiți să apeleze la sclave sau prostituate.Sarah B. Pomeroy, Goddesses, Whores, Wives, and Slaves: Women in Classical Antiquity, Schocken, 1995, ISBN 0-8052-1030-X
Existența prostituției feminine destinată unei clientele feminine este slab documentată. Aristofan, în celebrul său discurs despre dragoste din Banchetul lui Platon le menționează pe hetaire (ἑταιρίστριαι-hetairistriai), acea parte a femeilor care nu acordă nicio atenție bărbaților preferând să se adreseze femeilor, din rândul acestora provenind tribadele.Platon, Le Banquet, p. 91 , accesat la 26 aprilie 2014 Lucian din Samosata se referă și el la această practică în Dialogurile Curtezanelor când o menționează pe Mégilla, „una din acele tribade cum se întâlnesc în Lesbos”, dar este posibil să fie doar o preluare din dialogul lui Platon.Lucien de Samosate, Dialogue des courtisanes, accesat la 26 aprilie 2014
Deși textele lui Platon și Lucian din Samosata au un anumit nivel de relativitate și nu sunt foarte precise în acest sens, unii autori consideră că ele se referă la prostituate destinate unei clientele lesbiene.David M. Halperin, „The Democratic Body; Prostitution and Citizenship in Classical Athens”, în One Hundred Years of Homosexuality and Other Essays on Greek Love, Routledge, New York-Londra, 1990, ISBN 0-415-90097-2
Termenul „tribadă” provine din grecescul τριβάς (tribas), care semnifică „o femeie care practică un viciu nenatural cu ea însăși sau cu o altă femeie”, termen derivând la rândul său din verbul τρίβω (tribo - a freca).τρίβω, Henry George Liddell, Robert Scott, A Greek-English Lexicon, accesat la 26 aprilie 2014Oxford Dictionary of English, Oxford University Press, Oxford, 2nd Edition, 2003Bonnie Zimmerman, Lesbian histories and cultures: an encyclopedia (Volume 1), Taylor & Francis, Oxford, 2000, ISBN 978-0-8153-3354-8, pp 776-777 Din această cauză tribadele erau considerate cele mai vulgare dintre lesbiene.Rictor Norton, A Critique of Social Constructionism and Postmodern Queer Theory, The Sodomite and the Lesbian, accesat la 26 aprilie 2014
Pornai thumb|Curtezană primind un client, sec. V, îen. Prostituatele ateniene erau clasificate în mai multe categorii. Pe treapta cea mai de jos a ierarhiei se găseau cele denumite πόρναι (pornai), care așa cum indică etimologia sa, provenind din grecescul πέρνημι (pernemi, a vinde) sunt în general sclave, proprietate a unui πορνοϐοσκός (pornoboskós, proxenet) care literal înseamnă „păstor de prostituate”, ce achită o taxă pe venitul pe care acestea îl produceau.Prima atestare a termenului se găsește în una din scrierile poetului Arhiloh, care a trăit la începutul secolului VI îen. Conform: „Archiloque, Fragments, texte établi par François Lasserre, traduit et commenté par André Bonnard, Belles lettres, Paris, collection des universités de France, 1958, p. 91 (fragment 302)”
Proprietarul putea să fie doar un cetățean atenian, pentru care această ocupație era o sursă de venit ca oricare alta: un orator din secolul al IV-lea î.e.n. avea chiar două astfel de surse care stăteau la baza averii sale.Claude Mossé, La Femme dans la Grèce antique, Complexe, 1991, ISBN 2-87027-409-2 Teofrast îi așeza pe proxeneți în același rând cu hangiii și colectorii de impozite, într-o listă cu profesii obișnuite, dar nu foarte onorabile.Theophraste, Les Caractères, VI, 5 , accesat la 26 aprilie 2014Eva C. Keuls, The Reign of the Phallus: Sexual Politics in Ancient Athens, University of California Press, Berkeley, 1993. ISBN 0-520-07929-9 Pe lângă deținătorii cetățeniei, legislația ateniană permitea și unei categorii de rezidenți străini (μέτοικος) să fie proprietari de bordeluri.μέτοικος, Henry George Liddell, Robert Scott, A Greek-English Lexicon, accesat la 26 aprilie 2014
În epoca clasică femeile prostituate erau sclave de origine barbară, dar începând cu epoca elenistică acestora li se adaugă tinerele fete exploatate de tații lor cetățeni și prezentate ca fiind sclave până la dovedirea contrariului. Acest caz pare a fi fost destul de frecvent deoarece Clement din Alexandria îi punea în gardă pe cei care frecventau prostituatele împotriva pericolului de incest: „câți dintre tații care și-au abandonat copiii au, fără să știe, relații sexuale cu băieții lor ce se prostituează sau cu fetele lor devenite curtezane…”.Pierre Brulé, „Infanticide et abandon d'enfants. Pratiques grecques et comparaisons anthropologiques”, în Dialogues d'histoire ancienne, no. 18 (1992), p. 62 Persoanele care se prostituau lucrau în bordeluri situate în cartiere binecunoscute pentru practicarea acestei activități, cum era Pireu, portul maritim al Atenei, sau Kerameikos (Κεραμεικός), cartierul olarilor din Atena, fiind frecventate de regulă de marinari și cetățenii săraci.