Bolnița (din slavonă bolĭnica) era în arhitectura monastică românească din Evul mediu o clădire sau un complex de clădiri situate în proximitatea unei mănăstiri sau a unei biserici, care serveau scopului îngrijirii bolnavilor. Din complexul bolniței făcea parte adesea și o biserică.
În Transilvania, la Sibiu, se cunoaște de existența unui spital-bolniță în jurul anilor 1140-1160.
Galerie
Note
Categorie:Clădiri și structuri