Mănăstirea Bociulești (Buciulești) a fost o mănăstire ortodoxă (acum ruinată) cu hramul Cuvioasa Parascheva, ridicată în 1629 de către logofătul Dumitrașcu Ștefan împreună cu jupâneasa sa Nifia. Edificiul este situat pe teritoriul actualului județ Neamț, în arealul administrativ al comunei Podoleni, pe partea stângă a Bistriței, între vechea albie a râului și actualul canal de aducțiune hidroenergetică al acestuia.

Aici a fost și o curte a domnitorului Gheorghe Ștefan, sub forma unei fortărețe cu ziduri și turnuri înconjurate de un șanț de apă. Fortăreața a fost folosită de către acesta ca reședință în timpul luptelor pe care le-a dus cu Vasile Lupu, precum și ca locaș de surghiun pentru dușmanii săi.

Biserica (în ale cărei detalii arhitecturale se văd influențe muntenești) și restul construcțiilor au fost distruse în anul 1832 de o puternică viitură a Bistriței, care a rupt terasa pe care ansamblul fusese ridicat. Au supraviețuit până în prezent doar câteva structuri din corpul bisericii și cel al clopotniței, precum și câteva elemente de interior, mutate și conservate în alte edificii religioase din zonă. O tentativă de refacere a obștii monahale de aici este în curs de desfășurare.

Mănăstirea se află pe Lista monumentelor istorice din România la .

Acces

Ruinele se află în vestul satului Podoleni pe partea stângă a Bistriței, între vechea albie a râului și actualul canal de aducțiune hidroenergetică al acestuia, care le separă de zona locuită.Neamț: Sihastrul uitat de lume între ruine, 21 aprilie 2011, ziarul Adevărul, accesat la 26 septembrie 2014FOTOGALERIE: Biserică rămasă doar ruine de aproape 200 de ani , Mihael Balint, 27 decembrie 2012, ziarul Financiarul, accesat 28 septembrie 2014 Accesul se poate face pe un drum sătesc, ce se desprinde din DN15 din apropierea podului ce desparte comunele Zănești și PodoleniMihăilescu (2007), p. 185 și merge limitrof canalului în paralel cu acesta.Google Maps, accesat la 03 octombrie 2014

Istoric

Edificiul, cu hramul Cuvioasa Parascheva, a fost ridicat în 1629 (1630 după alte sursePancarta de semnalizare a monumentului, situată la ieșirea din DN15) de către logofătul Dumitrașcu ȘtefanȘtefănescu (1946), p. 63 împreună cu jupâneasa sa NifiaȘtefănescu (1946), p. 66 și, ruinat de o viitură care a surpat terasa Bistriței în 1832.Raport de cercetare arheologică Podoleni | Județ: Neamț | Punct: Buciulești (La Ruine) | Anul: 1994, Elena Ciubotaru, Ioan Vatamanu (Muzeul de Istorie Piatra Neamț), cronica.cimec.ro, accesat 26 septembrie 2014

Originea hramului Sfânta Paraschiva, se justifică – astfel cum scrie Melchisedec Episcopul în a sa „Cronică a Romanului și a Episcopiei de Roman” –, prin faptul că aici s-ar fi păstrat un deget din moaștele acesteia, adus din Țarigrad de către însuși logofătul Dumitrașcu.Mihăilescu (2007), p. 186

Aici a fost și o curte – fortărerață cu ziduri și turnuri înconjurate de un șanț de apă, a domnitorului Gheorghe Ștefan, care a fost folosită și ca locaș de surghiun pentru dușmanii săi, dar și ca reședință de către acesta în timpul luptelor pe care le-a dus cu Vasile Lupu.Biserica din Buciulești - com. Podoleni , portalul neamt.ro, accesat la 26 septembrie 2014

Numele de Bociulești în tradiția orală ar avea două origini, fie de la bocetele familiilor boierilor trădători ori cârcotași, surghiuniți și decapitați aici,Alexandru Chelaru, Președinte executiv al Fundației Culturale Alexandru Podoleanu - Podoleni, jud. Neamț fie de la bocetelor sătenilor ale căror case, cimitir și biserică ar fi fost distruse de viiturile Bistriței (ceea ce dealtfel a și determinat ulterior strămutarea vetrei satului pe terasele superioare ale râului).

De numele mănăstirii se leagă și o legendă locală care asociază existența unui blestem cu fictiveleLetopisetul Țării Moldovei de la Dabija-Vodă pană la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat. O samă de cuvinte, Ion Neculce decapitatări ale soției domnitorului Vasile Lupu precum și ale fraților Toma (vornicul) și Iordache Cantacuzino, care ar apăsa asupra Lăcașului de cult din momentul uciderii acestora. Letopisețul Țării Moldovei al cronicarului Ion Neculce infirmă aceste decapitări: Cronicarul continuă prin a spune că vodă a trimis prin armașul Hăbășescu în trei rânduri ordin să-i omoare, când să fie uciși însă venind din Țara Românească un căpitan cu scrisori de la Vodă Constantin Șerban, prin care acesta solicita domnitorului moldovean să-i elibereze, altfel vor strica înțelegerile, iar ultimul va veni cu război.

Mențiuni privind Biserica de la Bociulești s-au mai regăsit ulterior pe harta Moldovei, întocmită de Dimitrie Cantemir,Mihăilescu (2007), p. 187 iar ultima cunoscută a fost cea făcută de Gheorghe Asachi în „Calendarul pentru români pe anul 1853” al Revistei „Albina” (la p. 71-73).Mihăilescu (2007), p. 188

Detalii arhitecturale

Biserica, ce are influențe muntenești, are zidurile construite din piatră și cărămidă, cu o grosime de peste 1,5 m. În timp ce piatra (bolovani de râu) este constituientul soclului și zidurilor, cărămida subțire este materialul din care sunt făcute arcurile bolților.Mihăilescu (2007), p. 189 Structura cuprinde un altar, un naos, un pronaos și două șanțuri puțin pronunțate. Pe latura sudică a fost ridicat un turn – clopotniță, cu rol de apărare a intrării.

Construcția a fost de forma unei nave rectangulare, cu două ieșiri rectangulare aflate în dreptul sânurilor și vizibile numai la exterior. Absida principală de formă circulară și mai îngustă ca naosul (acoperit de către o cupolă și prevăzut cu două ferestre), la răsărit a format altarul (unde s-a aflat o singură fereastră situată axial – de factură gotică). Pronaosul acoperit și el de către o cupolă a fost mai larg decât naosul. Alăturat zidului sudic - respectiv pronaosului, s-a aflat juxtapusă clopotnița – portic, ce a avut jos trei deschideri (spre sud – pe unde se făcea intrarea propriu-zisă în biserică, est și vest), iar la partea superioară încăperea destinată clopotelor, tot cu trei deschideri. Bolțile au fost susținute de arce mari de cărămidă care coborau în naos și pronaos până la jumătatea zidurilor și se sprijineau de console de formă prismaticăȘtefănescu (1946), p. 64 din piatră cioplită. Naosul a fost despărțit de pronaos de un zid puternic. Zidurile bisericii au avut grinzi de lemn înecate în zidărie și legate între ele prin mici piese transversale – aflate la nivelul solului, ceva mai sus de originea bolților și la partea superioară a zidurilor. Tot cu grinzi de lemn au fost susținute și arcurile turnurilor la nivelul clopotelor.

Jos, deasupra soclului, se găsește un brâu care înconjoară clădirea, din patru rânduri de cărămizi așezate pieziș. Un brâu simplu delimitează câmpul inferior al zidurilor (împodobit cu firide mari oarbe și încununat de arcuri cintrate), de cel superior, care este pe jumătate de înalt față de precedentul.Ștefănescu (1946), p. 65 La exteriorul construcției încă se mai pot deosebi în partea inferioară firide și arhivolte ale arcadelor, adâncite în abis, iar în partea superioară două rânduri de ocnițe, care înconjoară clădirea. Cele două rânduri de ocnițe sunt separate de discuri de cărămizi cafenii, alternând cu altele sub formă de stea. Sub cornișa superioară se află șirul firidelor oarbe mai mici, în timp ce cele mai mari sunt așezate imediat deasupra brâului. În 1946 încă se mai remarca faptul că la nivelul clopotniței, firidele mari lipseau din câmpul inferior, iar firidele mici din câmpul superior. O îngroșare dreptunghiulară a zidului exterior relevă sânurile laterale.

Urme de tencuială care se mai cunosc pe alocuri arată că biserica a fost tencuită. Peste tencuială a fost aplicat atât la exterior cât și la interior un strat de var.

Catapeteasma era din lemn și cu icoane pictate tot pe lemn, având sculpturi frumoase de flori și frunze, de culoare roșie și albastră.Istoricul Parohiei Frunzeni 2, portalul Parohiei Frunzeni II (Protopopiat Roznov), accesat la 02 octombrie 2014

Ruinarea

În anul 1832, o puternică viitură a Bistriței a rupt terasa și a ruinat construcțiile, astfel că pe la 1890 așezarea se reducea la o ruină izolată și „” a mănăstirii.Dicționar geografic al județuluĭ Neamțu (la anul 1890), Constantin D. Gheorghiu (profesor), Bucuresci, 1895, p. 86 Fragmente de lemn din grinzi – care se mai remarcau în prima jumătate a secolului XX, purtau urme de incendiu, care se mai găseau și pe bolovani sau cărămizi.

Din biserică rămăseseră astfel în 1994 doar absida altarului, naosul și câteva rămășițe din turnul clopotniței de pe latura sudică, situate pe o terasă de 7 m, amenințată de eroziunea laterală. Elementele de hazard geomorfologic sunt un factor care amenință chiar și ruinele rămase cu distrugerea.Teorie și aplicații in Geomorfologia Aplicata , Maria Rădoane, Facultatea de Istorie și Geografie a Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava, Exercițiul 1, slide 18, accesat la 26 septembrie 2014

Dintre elementele care au supraviețuit, două lespezi funerare (din care una se presupune a fi a ctitorului) expuse la intrarea în bisericăIstoricul localității, Portalul oficial al Comunei Zănești, accesat 28 septembrie 2014 și piatra cu pisania sunt păstrate la biserica din Podoleni (cu hramul Înălțarea Domnului – din centru, în pridvorul acesteia), catapeteasma se găsește din 1876 la biserica veche din Frunzeni (Costișa), iar cinci icoane la Mănăstirea Agapia.

În primul deceniu al secolului XXI a început, sub patronajul Mănăstirii Bistrița din județul Neamț, o tentativă de refacere a obștii monahale de aici.

Referințe

Bibliografie

Dan Mihăilescu, O ctitorie a familiei domnitorului moldovean Gheorghe Ștefan în Județul Neamț , Acta Moldaviae Meridionalis, Anuarul Muzeului Județean „Ștefan cel Mare” Vaslui, XXV-XXVI, Vol. I 2004-2006, Editura Fundației Academice Axis, 2007, p. 185-191, ISBN 978-973-7742-54-4 Ion D. Ștefănescu, Un monument istoric uitat: biserica de la Buciulești (link), Revista istorică română, MCMXLVI VOL. XVI FASC. I, p. 63-66

Legături externe Mănăstirea Bociulești, detalii fotografice Biserica Bociulești în 1930 Trasee de patrimoniu: Bociulești – ruine de secol XVI și chilii de secol XXI, Cristina Mircea, 12 septembrie 2015, Mesagerul de Neamț

Categorie:Mănăstiri din județul Neamț Categorie:Monumente istorice din județul Neamț