Comuna Coarnele Caprei, Iași

Coarnele Caprei este o comună în județul Iași, Moldova, România, formată din satele Arama, Coarnele Caprei (reședința) și Petroșica.

Așezare

Comuna se află în partea nordică a județului, aproape de limita cu județul Botoșani. Este străbătută de șoseaua județeană DJ281B, care o leagă spre sud-vest de Belcești și spre nord-est de Plugari. În satul Coarnele Caprei, acest drum se intersectează cu șoseaua județeană DJ281D, care o leagă spre vest de Ceplenița (unde se termină în DN28B) și spre est de Focuri și Gropnița.

Etimologie Denumirea comunei provine, conform lui C. Chiriță în 1888 și a lui Alexandru Obreja în 1979, de la o pădure care exista aici la înființarea satului Coarnele Caprei, în 1879, cunoscută sub numele de Coarnele Caprei sau Dumbrava Caprei.

Istorie

Preistorie

Neolitic Pe Dealul lui Mercaș, sub Dealul Rotund, în Valea Boului sau în Valea Babei au fost descoperite urme ale unor comunități umane care au inventat și dezvoltat agricultura acum mai bine de 5000 de ani, aparținând culturilor arheologice neolitice Starčevo-Criș și Cucuteni.

Epoca bronzului Pe Dealul Arama, Dealul Arici și în Valea Diaconului au fost descoperite haine de războinici, săbii și topoare de luptă din bronz sau Horodiștea-Erbiceni, dar trei așezări de tip cenușar din perioada târzie a Epocii Bronzului, aparținând comunităților Noua (1450-1100 î.Hr.) de către arheologii Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.

Epoca de fier În Valea Burlacului și de pe panta nordică a Dealului Aricilor au fost descoperite vestigii specifice comunităților traco-getice din perioada Hallstatt.

Antichitatea Un mormânt sarmatic, datând din secolul al IV-lea, a fost găsit în zona lutăriei satului Coarnele Caprei, în 1999. În mormânt era îngropată o femeie de rang inferior, iar lângă oseminte s-au mai descoperit o ulcică din ceramică, o mărgică roșie și o fusiolă.

Formarea comunei La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna nu exista, „cotunele” Arama-Protopopu și Coarnele Caprei făcând parte din comuna Belcești, plasa Bahlui.

În anii 1890, locuitorii celor două localități, care numărau 400 de familii, dar și a altora învecinate, precum Focuri, Cioara și Fântânele, au solicitat în mod repetat separarea de aceasta comună pentru a forma una distinctă, numită Coarnele Caprei, cu reședința în satul omonim, datorită distanței mari până la primăria Belcești și a nemulțumirii locuitorilor față de lipsa infrastructurii investițiilor. În 1891 cererea localităților fusese aprobată de Ministerul de Interne, rămânând aprobarea raportului lor de către Consiliul de Miniștri, urmând ca aceștia să creeze un proiect de lege catre Adunarea Deputaților.

În 1894, în ziarul Evenimentul, era publicată o știre în care satele Focurile, Coarnele Caprei și Arama urmau să se dezlipească de comuna Belcești și să formeze o comună de sine stătătoare cu reședința în Focurile, începând cu data de 1 aprilie 1895. Cu toate acestea, în 1896 localitățile făceau parte în continuare din comuna Belcești.

În cadrul ședinței Senatului din a fost votată legea prin care „cătunele Cornul-Caprei, Arama și Focurile” dar și localitatea Fântânele, „formează o comună separată sub numirea Coarnele-Caprei”, începând cu data de . Legea fost publicată în Monitorul Oficial din . Totuși, aplicarea legii a fost amânată pentru din cauza că recensământul contribuabililor noii comune încă nu fusese realizat.

Începutul Amânarea s-a prelungit până în aprilie 1903, cand nouă comună a fost formată, avându-l ca prim primar pe Vasile Cucu, ales cu 491 voturi și pe I. Melinte ca ajutor de primar. În același an a fost introdus în comună serviciul telefonic iar consiliul comunei aproba stabilirea a doi evrei în localitate. Primul an al noii comune a început cu dificultăți, debutând cu o epidemie de scarlatină în a doua jumătate a anului 1903.

În anul 1904, noua comună a fost trecută în circumscripția de recrutare a Companiei 11 din Regimentul 13 „Ștefan cel Mare”, iar în același an au fost puse bazele Băncii Populare „Unirea” din localitate.

Conform unui articol din anii 1970, țăranii din Coarnele Caprei, ca și cei din alte localități ale județului Iași, se întalneau cu cei din județul Botoșani la târgul din Hârlău, unde, pe lângă schimbul de mărfuri, făceau și schimb de informații, aceasta localitate fiind situată în apropierea limitei dintre cele două județe. În perioada premergătoare Răscoalei de la 1907, sub pretextul că fac cumpărături, tăranii nemulțumiți din cele două județe se întâlneau la târgul din Hârlău pentru a schimba păreri și a lua hotărâri comune. La începutul lunii martie 1907, Coarnele Caprei a fost cuprinsă de răscoală, aceasta fiind la aproximativ 40 km de Flămânzi, iar în , armata a intervenit pentru a restabili ordinea, însă fără succes. La , prim-procurorul M. Ionescu raporta ministrului de interne că în localitate oamenii erau nemulțumiți de condițiile învoielilor propuse de arendaș, însă „fără a se da la acte de violență”. La , prefectul Constantin Stere informa prin telegramă că tensiunile s-au amplificat după ce arendașul Saul Fischer a revenit asupra învoielilor deja încheiate de administratorul său, ceea ce a provocat „o mare iritațiune între locuitori”; prefectul a decis să se deplaseze personal pentru ca „iritațiunea locuitorilor să nu ia proporții primejdioase”. Agitația s-a potolit după ce prefectul a vizitat localitatea și a discutat cu sătenii despre propunerile guvernului pentru îmbunătățirea situației. În aceeași zi, Stere îl informa pe ministrul de interne că situația este sub control și că i-a asigurat pe țărani că nu va tolera încălcarea contractelor. În consecință, la , Saul Fischer raporta printr-o telegramă că a cedat locuitorilor din Coarnele Caprei aproximativ 160 de fălci de pământ arabil, la insistențele prefectului.

Ulterior, consiliul comunal a fost dizolvat, iar Al. Săvescu a fost ales ca primar, N. Popovici fiind ajutor de primar. Săvescu a fost revocat din funcție în luna august a aceluiași an. În perioada următoare au fost făcute arestări în comună a celor care erau bănuiți a fi agitatori, precum a preotului N. Popovici

În luna iunie a aceluiași an, locuitorii din Coarnele Caprei au cerut prefecturii expulzarea familiilor de evrei care locuiau în localitate, cererea acestora fiind admisă. Numărul acestora varia în funcție de sursa informațiilor, unele menționând un număr de 20 de evrei, altele 80 de persoane, însumând 13 sau 14 familii, iar după alte surse au existat 90 de persoane, totalizând un număr de 16 familii. Evreii au avut termen pentru părăsirea localității până la sfărșitul lunii iunie, iar unii s-au mutat previzoriu la Iași de unde, majoritatea au emigrat în Statele Unite ale Americii. Pentru a forța plecarea acestora, în iulie 1907, consiliul comunal a luat decizia de a închide cârciumile și prăvăliile evreiești din localitate. Două familii de evrei au fost exceptate provizoriul la expulzare de către Gheorghe Kernbach, acesta îngăduindu-le șederea în localitate până la 1 septembrie, din pricina unor boli care existau în sânul acestor familii. În 1908, primarul N. Popovici și ajutorul de primar Gh. Popovici sunt revocați din funcție de către prefectură pentru că nu au „executat ordinul de isgonirea străinilor din acea comună”, deși în martie fusese izgonit din localitate „David Zaharovici dimpreună cu toată familia”.

Tot în 1908 a fost menționată și localitatea Iazu Porcului în componența comunei și, în același an, reședința comunei a fost mutată la Fântânele, iar localitatea Iazu Porcului a trecut la comuna Șipote. Locuitorii au Consiliului Județean, în 1910, mutarea reședinței înapoi la Coarnele Caprei, cererea acestora fiind aprobată. Localitățile Focuri și Fântânele s-au dezlipit, pentru a forma comuna Focuri, iar comuna Coarnele Caprei era formată din satele Coarnele Caprei și Arama, începând cu aprilie 1911. O lună mai târziu a fost confirmat ca primar Costachi Iamandi, ajutor de primar fiind Gh. I. Popa.

În același an a fost confirmat faptul că mai existau evrei în localitate, din pricina unui incendiu care mistuit moara deținută de Strul Gutman.

În 1912, Ministerul de Interne a aprobat regulamentul de funcționare poliției rurale din comună, iar în 1913 a fost înființat un post de factor poștal care să deservească localitatea. În același an făcea parte din plasa Cârligătura, cu reședința la Târgu Frumos.

La data de comuna Coarnele Caprei a fost scena unui incident care a stârnit alarma autorităților. Conform ziarului Opinia, autoritățile au primit o notificare telefonică eronată, care sugera că un număr de țărani s-ar fi răsculat și ar fi luat o parte din moșie cu forța, arând-o. Alarma a fost amplificată de solicitarea trimisă prin nota telefonică, care cerea trimiterea de urgență a două companii de soldați. În urma unei investigații rapide, s-a constatat că incidentul a fost o mică neînțelegere cauzată de redactarea greșită a notei telefonice. Similar, ziarul Universul a raportat că autoritățile au fost alarmate de o pretinsă răscoală, dar cercetările ulterioare au clarificat că nu era vorba de o răscoală, ci doar de o confuzie.

O epidemie de pojar a afectat copiii din comună în anul 1914 când au fost înregistrate 70 de cazuri de infectare, dintre care 25 au fost fatale.

La 3 februarie 1915, Constantin Iamandi a fost revocat din funcția de primar, din ordinul secretarului de stat al Ministerului de Interne, pentru încălcări repetate ale legii, precum însușirea banilor din arendarea pământurilor statului și refuzul autentificării contractelor de arendare. În locul său a fost ales Vasile Lăpușneanu, care este destituit la 12 octombrie 1915, pentru mai multe abateri grave, inclusiv însușirea ilegală a fondurilor destinate procurării de bunuri și combaterii epidemiilor, și utilizarea necorespunzătoare a banilor publici pentru cheltuieli personale. În locul acestuia a fost ales Gh. I. Popa, ajutor de primar fiind Ioan Țibucanu.

În numărul 281 al ziarului Mișcarea din 16 decembrie 1918, a fost menționat decesul lui Ioana Cosma Nechita, la vârsta de 110 ani, fiind un caz rar de longevitate pentru acele vremuri.

Primul Război Mondial a lăsat în comună, conform unui Recensământ al orfanilor de război de pe raza județului Iași, din anul 1920, 346 de orfani de război, dintre care 95 copii erau orfani doar de tată, având vârste cuprinse între 1 și 18 ani, iar 14 copii erau orfani și de tată, și de mamă, având vârste cuprinse între 5 și 17 ani.

Perioada interbelică După instituționalizarea căminelor culturale, căminul din Coarnele Caprei a fost printre primele din țară care și-a trimis statutele spre aprobare, la data de 10 august 1920.

Anuarul Socec din 1923-1924 menționa comuna cu 2010 de locuitori, având pe Dumitru Horga ca primar, Petru Darcu ca notar, Ioan Dimitriu și Eugenia Mihăilescu ca învățători și Octav Stigseanu ca preot paroh. În comună existau următoarele afaceri:

băcănii: Societatea Cooperativă „Albina”, Gh. Chiper, Gh. DImitriu, Grig. Grigoraș, D. Aneta Mandache, Ioan Manea, N-lea Manoliu, Vasile Melinte, V. V-le Niță, N-lae Popa, Gh. Stan, V. Maria Pasote, Natalia Varitchevici, Petru a Varvarei și C-tin Zamfir; Banca Populară „Unirea”, având pe Ion Melinte ca președinte; brutari: Lăzărescu V-le; cârciumari: V-le Crauciuc, Gh. Filoti, C-tin Grigoraș, Vasile Grigoraș, D-tru Mandachi, St. Ursoiu și D-tru Zoitanu. Pe 27 septembrie 1925, comuna a fost scena unui eveniment politic și social. Liga Apărării Național-Creștine a convocat o adunare anisemită în Coarnele Caprei, la urmau să ia parte și sătenii din comunele învecinate. La intrarea în sat, un grup de „cuziști” a fost oprit de un cordon de soldați. Între șefii cordonului și cei ai manifestanților au început discuții care nu au dus la nici o înțelegere. Cuziștii au încercat să intre în localitate cu forța, intrând astfel într-o încăierare cu soldații. Manifestanții au fost respinși după ce cordonul armat a fost întărit.