right|260px|thumb|Ratele de migrație nete pentru 2011: pozitive (albastru), negative (portocaliu), stabile (verde), fără date (gri) Migrația umană este mutarea oamenilor dintr-un loc în altul cu intenția de a rămâne permanent sau temporar în noul amplasament. De obicei, mutarea se face pe distanțe lungi și prin părăsirea țării, dar este posibilă și migrația internă. Poate exista migrație individuală, familială sau în masă.

O persoană care se deplasează de la domiciliu la alt loc din cauza dezastrelor naturale sau a tulburărilor civile poate fi descrisă drept refugiat sau, mai ales în aceeași țară, o persoană strămutată. O persoană care caută refugiu din cauza unor persecuții politice, religioase sau de altă natură este de obicei descrisă ca un solicitant de azil. În funcție de orizontul temporar al migrației se pot face în mod clasic distincția dintre migrația permanentă și temporară. Prima implică schimbarea definitivă a țării domiciliului permanent, a doua doar o rezidență susținută într-o altă țară decât țara în care o persoană are domiciliul permanent. În conformitate cu definițiile agreate de mai multe organisme internaționale, prima, respectiv migrația temporară, de scurtă durată înseamnă o rezidență susținută ce durează între trei luni și un an. De migrație de lungă durată se vorbește în cazul în care rezidența depășește un an.

Gradul de libertate decizională a celor angajați în migrație reprezintă criteriul celei de-a treia perspective tipologice a migrației internaționale. Conform acesteia , putem distinge între migrația voluntară și migrația forțată. Migrația poate fi considerată forțată , dacă decizia unor persoane de a se angaja în migrație este luată în contextul unor presiuni ( directe sau indirecte) exercitate de persoane, instituții sau circumstanțe externe. O distincție se realizează astfel între formele extreme de migrație forțată : sclavagismul, Holocaustul, Gulagul, refugiații din cauza războaielor ( de exemplu Sudan, refugiații din fosta Iugoslavie etc.) și migrațiile cu scopuri economice. Actualmente , dihotomia migrație voluntară- migrație forțată a fost înlocuită de analiza tandemului conceptual migrație economică- migrație politică. Migrația economică este considerată un proces de mobilitate care are rațiuni predominant materiale iar prin migrație politică se înțelege un proces de mobilitate în care actorii se angajează în migrație in contextul unor circumstanțe defavorabile defavorabile create de autoritățile politico-administrative ( nerespectarea unor drepturi fundamentale, tratamentul defavorabil aplicat unor categorii minoritare, alte practici similare).

Migrația internațională este, într-o măsură importantă, determinată de politicile materializate în reglementări specifice în raport cu emigrația și mai ales, cu imigrația. Determinarea nu este însă totală căci, alături de migrația legală -- cea realizată prin respectarea normelor respective- se înregistrează și o migrație clandestină, ale cărei dimensiuni sunt adesea greu de evaluat.

Economie legată de migrația umană Remitențele, adică fondurile transferate de lucrătorii migranți în țara lor de origine, formează o parte substanțială a economiei unor țări. Primii zece beneficiari de remitențe în 2018. RankȚarăRemitența (în miliarde de dolari SUA)Procent din PIB1802.802670.4973349.1444341.545250.966225.847208.438206.57917.75.7310146.35

Note

Legături externe

Migrația umană și impactul ei asupra societății contemporane

Vezi și Colonizare Deportare Diasporă Emigrație Exil Expatriat Geografie umană Globalizare Imigrație Nomad Refugiat