Mehmet Yakub Septar (transcris de multe ori în textele românești sub formele Mehmet Iacub Septar sau Mehmed Iacub; ) a fost un avocat și gânditor de etnie tătară crimeeană, liderul spiritual al tătarilor și turcilor din Dobrogea, Muftiul comunității musulmane din România. A militat pentru pace și armonie globală.
Biografie Mehmet Yakub s-a născut în anul 1904 în satul Azaplar, azi Tătaru, Constanța. A absolvit Seminarul musulman din Medgidia și Facultatea de Drept a Universității din București după care a activat ca avocat în baroul de Constanța. A sprijinit curentul de emigrare în Turcia.
A servit ca muftiu de-a lungul întregii perioade comuniste din România, între 31 decembrie 1947 și 1990, fiind precedat de către Mitat Rifat și succedat de Ablakim Ibrahim. Ca șef al Cultului Musulman a fost pus sub urmărire secretă de către Securitate în cadrul acțiunii operative “Sultanul” fiind învinuit că aducea injurii URSS și dorea să înființeze în 1950 un front mondial musulman pentru pace.
Muftiul Iacub s-a aflat printre conducătorii cultelor religioase din România care au adresat un protest în 28 aprilie 1967 împotriva intensificării acțiunilor militare americane în Războiul din Vietnam (pe care au calificat-o ca o „agresiune” soldată cu distrugeri barbare), cerând încetarea bombardării Republicii Democrate Vietnam, retragerea trupelor americane din Vietnamul de Sud și respectarea dreptului poporului vietnamez de a-și decide singur soarta, și, apoi, printre conducătorii cultelor religioase care au trimis în 23 august 1968 un mesaj către slujitori și credincioși, în care și-au exprimat îngrijorarea cu privire la Invadarea Cehoslovaciei de către trupele Pactului de la Varșovia, și-au manifestat acordul cu principiile fundamentale ale relațiilor dintre popoare (suveranitatea și independența națională, neamestecul în treburile interne ale altor state, drepturi egale pentru toate popoarele, respectul reciproc și colaborarea) expuse în Declarația Marii Adunări Naționale din 22 august 1968, au cerut „restabilirea dreptului sacru la dezvoltarea liberă și independentă a poporului cehoslovac” și i-au îndemnat pe clericii și credincioșii cultelor lor să sprijine „din tot sufletul Conducerea țării noastre în acțiunile pe care le întreprinde pe plan intern și extern, rămînînd în toate împrejurările uniți în jurul ei împreună cu toți fiii patriei noastre și contribuind prin toate strădaniile [...] la întărirea și la ridicarea scumpei noastre patrii, Republica Socialistă România”.
A reprezentat cultul musulman din România la audiența de prezentare în fața șefilor cultelor a noului președinte al Consiliului de Stat, Nicolae Ceaușescu, care a avut loc joi 29 februarie 1968 în Palatul Consiliului de Stat, în prezența președintelui Consiliului de Miniștri, Ion Gheorghe Maurer, a vicepreședinților Consiliului de Stat, Emil Bodnăraș și Ștefan Péterfi, a secretarului Consiliului de Stat, Constantin Stătescu, și a șefului Departamentului Cultelor, Dumitru Dogaru, și apoi, alături de imamul Sali Regep al geamiei din București, la întâlnirea vicepreședintelui Consiliului de Stat, Emil Bodnăraș, și a conducerii Departamentului Cultelor (președintele Dumitru Dogaru și vicepreședintele Gheorghe Nenciu) cu conducătorii cultelor din Republica Socialistă România, care a avut loc vineri 3 mai 1974 în Palatul Consiliului de Stat și a fost prilejuită de apropierea Congresului Frontului Unității Socialiste. Cu prilejul întâlnirii din 1974, șefii cultelor religioase au transmis conducerii statului hotărârea lor unanimă de a participa la activitățile Frontului Unității Socialiste, susținând că idealurile acestei organizații („propășirea multilaterală a Patriei, [...] lupta pentru pace și egalitate, pentru suveranitate, independență și neamestec în treburile interne ale altor state”) sunt „în concordanță deplină cu învățătura de credință și comandamentele de bază ale moralei creștine” și contribuind astfel la susținerea regimului comunist.
În timpul lui Nicolae Ceaușescu a fost reprezentantul musulmanilor în Marea Adunare Națională. A fost prieten cu Justinian Marina, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române și cu dr. Moses Rosen, șef-rabinul Cultului Mozaic din România, cei trei formând o veritabilă troică interreligioasă. Justinian rezervase pentru Yakub în Palatul Patriarhiei o cameră spre a o folosi, la nivel de șef de Cult, de fiecare dată când venea în București. Mai târziu, Mehmet Yakub a menținut aceleași relații amicale cu Teoctist.
Mehmet Yakub cunoștea îndeaproape cultura poporului român și a devenit unul dintre susținătorii importanți ai României pe scena internațională, un ambasador neoficial în țările arabe și musulmane. El considera că Israelul și țările arabe ar trebui să poarte discuții directe pentru stabilirea păcii.
În 1990, când redactorii revistei Renkler din București conduși de istoricul Tahsin Gemil au creat curentul tătar care promova uniformizarea culturală și lingvistică, Mehmet Yakub s-a opus acestui proiect creând mișcarea culturală fundamentată pe ideea conservării diversității culturale și activând sub deviza Tek niyet, mútenevviyet („Unitate în diversitate”).
Mehmet Yakub a murit în 1991, în Constanța. Se odihnește alături de soția sa, Zeyneb, la Cimitirul Central Musulman din Constanța, la: 44.173046, 28.622309.
Distincții Ordinul „Steaua Republicii Populare Romîne” clasa a III-a (21 august 1954) „pentru merite deosebite pe tărîmul construcției de stat, economice, sociale și culturale, cu ocazia celei de a zecea aniversări a eliberării patriei noastre”
Note
Bibliografie
Vezi și Tătari Tătarii crimeeni Limba tătară crimeeană
Legături externe Rememorări ale trecutului turco-tătar în Dobrogea Turks in Bulgaria and Balkans by Ali Eminov (engleză) Orthodoxy and the Cold War: Religion and Political Power in Romania, 1947-65 by Lucian N. Leuștean (engleză)
Categorie:Nașteri în 1904 Categorie:Decese în 1991 Categorie:Tătari din România Categorie:Musulmani români Categorie:Muftii români Categorie:Avocați români Categorie:Români expatriați în Turcia Categorie:Constănțeni Categorie:Români de origine tătară crimeeană