Traian Borcescu (n. 22 noiembrie 1899 - ?În 1995, istoricul Dennis Deletant i-a luat un interviu lui Traian Borcescu, deci la acea dată era încă în viață. Deletant, Dennis: "Communist Terror in Romania: Gheorghiu-Dej and the Police State, 1948-1965", C. Hurst & Co. Ltd, 38 King St., London, UK, ISBN 1850653860, ISBN 978-1850653868. d.28 iulie 1997) a fost un ofițer în cadrul Serviciului Special de Informații(SSI), șeful Secției a II-a Contrainformații, având gradul de locotenent-colonel.(aprilie 1941 - 23 august 1944). În arhiva SRR există un interviu acordat de Traian Borcescu, datând din iulie 1999.)
Notă biografică și activitate militară Traian Borcescu s-a născut la data de 22 noiembrie 1899, în comuna Cireșanu, pe atunci în jud. Buzău, azi satul Cireșanu în com. Baba Ana, jud. Prahova. Majoritatea carierei militare și-a desfășurat-o în structurile informative ale armatei.Pelin, Mihai : Un veac de spionaj, contraspionaj și poliție politică. Dicționar alfabetic. Ed. „Elion”, București, 2003, p. 62. Ca și în cazul altor ofițeri din serviciile de informații, nu se cunosc prea multe detalii privind parcursul profesional. În anul 1937, pe când avea gradul de căpitan, și domiciliul în Ploiești, este citat în cadrul unui proces de executare silită. Începând din 1938 și până la 1 aprilie 1941, a activat în cadrul Biroului de Contrainformații Militare al Marelui Stat Major, Secția a II-a. La 1 aprilie 1941, a fost detașat în cadrul Serviciului Special de Informații (SSI), prezentându-se efectiv la post în data de 1 mai 1941,Carp, Matatias : Cartea Neagră, vol.2, Societatea Națională de Editură și Arte Grafice, "Dacia Traiană", București, Str. Constantin Mille Nr.5-7-9,1948, Depoziția martorului Lt.-col. Traian Borcescu, fost șef al serviciului secretariatului S.S.I., audiat în ziua de 12 noiembrie 1945 de către Acuzatorul Public Dumitru Săracu, p.46. activând în cadrul acestui serviciu până la data de 10 noiembrie 1944. La începutul activității în cadrul Serviciului Special de Informații a fost detașat de către directorul general SSI, Eugen Cristescu, la Agentura Frontului de Sud, având funcția de ajutor al lt.-col. Nicolai Trifon, șef al Agenturii, apoi la Secretariatul Serviciului și în fine, la Secția Contrainformații.Troncotă, Cristian : Omul de taină al Mareșalului, Ed. Elion, București, 2005, ISBN 973-8362-20-2..
La Agentura Frontului de Sud, Borcescu coordona activitatea rezidențelor de spionaj din țările vizate de Agentură – Bulgaria, Iugoslavia, Albania, Grecia și Turcia și, se ocupa de direcția "Studii" a celor trei școli de agenți de teren ale Frontului. În preajma declanșării războiului împotriva Uniunii Sovietice, Eugen Cristescu l-a numit șef al Secretariatului SSI, până la 1 decembrie 1941. După această dată este numit șef al Secției Contrainformații, ultima funcție deținută în calitate de militar, activând până la data de 10 octombrie 1944. Conform cu Borcescu, obiectivele secției de contrainformații erau identificarea și supravegherea activității partidelor politice legale și ilegale existente pe teritoriul țării; cunoașterea ideologiei, doctrinei și a preocupărilor acestora, a atitudinii față de factorul constituțional și față de guvern, a modului de acțiune și a punctului lor de vedere în diferite probleme de stat.
La începutul anului 1943, Borcescu a mediat o întâlnire între Georges Daurant, agent secret englez, și Eugen Cristescu, vizând eliberarea din arestul german a șefului rețelei de spionaj britanice ce activa pe teritoriul României, Alexandru Eck, și mutarea lui într-o închisoare românească, pentru a nu fi executat. În vare anului 1944, cu câteva luni înainte de lovitura de stat de la 23 august 1944, Borcescu a fost chemat la Marele Stat Major, unde i s-a solicitat, fără știrea lui Eugen Cristescu, colaborarea la acțiunile ce urmăreau scoaterea României din alianța cu Germania. În dimineața zilei de 23 august 1944, conform declarațiilor ulterioare, Borcescu a fost informat despre cursul pe care aveau să-l ia evenimentele, dar nu l-a informat despre acestea și pe șeful său direct, Eugen Cristescu, temându-se că acesta îl va anunța pe Ion Antonescu, care va trece la măsuri represive. După arestarea lui Antonescu și refugierea lui Eugen Cristescu în afara Capitalei, Borcescu a preluat în mod temporar, până în data de 26 august 1944, conducerea serviciului. El a furnizat Comandamentului Militar al Capitalei lista cu numerele de telefon ale oficialilor germani, care au fost imediat decuplate de la centrală. Ulterior s-a prezentat la Palat și apoi la Iuliu Maniu, liderul Partidului Național-Țărănesc, pentru "noi ordine". A mers și la Marele Stat Major, unde i s-a ordonat să treacă la arestarea oficialilor germani. După 23 august 1944, Traian Borcescu a contribuit la eliberarea din arest a unor salariați ai SSI, arestați în urma unor campanii de presă, arătând că această colaborare s-a desfășurat în interesul țării, exact cum în acel moment trebuiau să colaboreze cu serviciile similare sovietice. Erau vizate în primul rând cadrele de conducere ale SSI, mai precis cele care colaboraseră cu germanii, documentele din arhivă, dar și fonduri de valută ale serviciului. A obținut de asemenea deblocarea fondurilor pentru plata salariilor. Singurii protejați au fost agenții care lucrau direct în agenturile externe și a căror listă fusese dată englezilor în 1943, tot de către Borcescu. În calitate de director general-interimar al SSI (23-26 august 1944), Borcescu a fost ultimul oficial român care, din dispoziția lui Constantin Sănătescu și a lui Grigore Niculescu-Buzești, la 28 august 1944, a purtat o scurtă discuție Ion Antonescu, arestat în acel moment.Troncotă, Cristian : Eugen Cristescu. Asul serviciilor secrete românești. Memorii (1916-1944), mărturii, documente. Cu o prefață de dr. Dan Zamfirescu. Ed. "R.A.I. București", Ed. "Roza Vânturilor", București, f.a., p. 102.
După lovitura de stat de la 23 august 1944, odată cu ocuparea țării de către trupele sovietice, Frontul de Est, structură informativă a SSI, destinată să culeagă informații despre sovietici, a fost desființată, Traian Borcescu, din ordinul generalului Constantin Sănătescu președintele Consiliului de Miniștri, a organizat în secret o Grupă Specială, destinată să îi urmărească pe comuniștii eliberați din închisori, dar și legăturile lor cu reprezentanții Armatei Roșii. În vederea succesului acestei operațiuni strict secrete, el s-a consultat și cu reprezentantul spionajului american din România, care a contribuit cu suma de un milion de lei la aceată acțiune. Respectiva Grupă Specială nu funcționa oficial ca parte componentă a SSI, ci ca structură aparte. Agenții ei au primit din partea americanilor, la cererea lui Borcescu, documente de identitate false care atestau că sunt funcționari ai serviciilor de informații Aliate. Ei trebuiau să furnizeze date despre mișcările forțelor sovietice în România. Activitatea acestui Grup Special a durat până la 6 martie 1945, când, în urma preluării puterii de către guvernul dr. Petru Groza, această structură informativă a fost desființată. În noiembrie 1944, Borcescu a fost detașat pe lângă cabinetul ministrului Petru Groza. La 26 martie 1945, a fost arestat împreună cu alți ofițeri agenți din Grupa Specială. A fost arestat în casa lui Emil Bodnăraș, unul din personajele cheie în perioada instalării regimului comunist în România, unde era invitat la masă. Ulterior, a fost transferat la Moscova, unde a fost anchetat timp de două săptămâni în faimosul penitenciar Lubianka. La 23 august 1945 a fost eliberat, tot la intervenția lui Emil Bodnăraș, dar a rămas sub supravegherea SSI, care depindea deja de guvernul de comunist. A fost arestat din nou în data de 26 mai 1949 și, condamnat la închisoare pe viață, pentru culpa: „activitate intensă contra clasei muncitoare”, fiind vizată evident, înființarea acelei grupe speciale. Borcescu a fost eliberat pe 13 aprilie 1964, grațiat prin Decretul nr. 411/1964. După eliberare, a fost angajat ca magazioner la întreprinderea de panificație Spicul, până la pensionare. După evenimentele din decembrie 1989, a fost înaintat la gradul de colonel în retragere.
Traian Borcescu în documente de istorie orală
În iulie 1999, Mariana Conovici și Octavian Silivestru, de la Societatea Română de Radiodifuziune au realizat un interviu cu Traian Borcescu, în care acesta precizează anumite amănunte privind distanțarea sa de politica mareșalului Ion Antonescu:
Traian Borcescu în arhivele CNSAS
Arhivele CNSAS conțin numeroase documente privind activitatea lui Borcescu în cadrul Serviciului Special de Informații. O notă datând din 27 septembrie 1944, adresată Ministerului de Război, solicită oprirea campaniei de presă contra serviciului, care condusese la arestarea unor agenți și șefi de departamente. Campania începuse în data de 19 septembrie 1944, atunci când Generalul Aurel Aldea, noul ministru de interne, ceruse arestarea tuturor ofițerilor și agenților SSI, care, în totalitatea lor, ar fi colaborat foarte strâns cu Gestapoul german. Borcescu precizează clar atribuțiile SSI, ca și ale funcționarilor acestui serviciu:
Arhiva C.N.S.A.S., vol. 46, f. 27-29.(document citat în Buzatu, Gheorghe; Bichineț, Corneliu: Arhive secrete, secretele arhivelor, II, p. 301-303., București, Ed. Mica Valahie, ISBN 978-973-7858-90-0.)
Depozițiile în cadrul procesului Pogromului de la Iași
Eliberat în data de 23 august 1945, în urma intervenției lui Emil Bodnăraș, în data de 12 noiembrie 1945, lt.-col. Traian Borcescu a fost audiat de către Acuzatorul Public Dumitru Zelea Săracu, în legătură cu activitatea sa în cadrul Serviciului Special de Informații. În cadrul acestei depoziții, lt.-col. Traian Borcescu face o serie de afirmații privind presupusa participare a unor cadre de conducere ale SSI la Pogromul de la Iași din 27-29 iunie 1941. Deși aceste afirmații vor fi dezmințite ulterior cu documente de către fostul director al serviciului, Eugen Cristescu, dar și de către cei vizați, cinci dintre aceștia, respectiv lt.-col. Constantin Ionescu Micandru, ofițer de legătură pe lângă Abwehr, mr. Emil Tulbure, șeful rezidenței SSI din Iași, ajutorul acestuia, mr. Gheorghe Balotescu, Gheorghe Cristescu, fratele lui Eugen Cristescu, dir. gen. cl I, șeful Secției a IX-a Tehnică, expert foto și dactiloscopie, și Grigore (Guță) Petrovici, subcomisar în Direcția Generală a Poliției, detașat în SSI, trei ani mai târziu, prin decizia numărul 2.628 din 26 iunie 1948 a Curții București, Secțiunea I penală (Dos. Nr. 2.946/1948), au fost condamnați la "temniță grea pe viață, 100 milioane lei amendă și degradare civică pe timp de zece ani", în cadrul procesului Pogromul de la Iași. Nu se cunoaște contextul în care lt.-col. Traian Borcescu a fost audiat de către Acuzatorul Public, dat fiindcă la data când făcea această depoziție, noile autorități comuniste nu puseseră problema unui proces al masacrelor de la sfârșitul lunii iunie 1941 din Iași, această problemă se va pune în urma unor interpelări în Parlament, fiind inclusă pe ordinea de zi a ședințelor din 27 martie și 1 aprilie 1947. În depoziția sa, Traian Borcescu afirmă: