Mary Bell

Mary Flora Bell () este o femeie britanică ajunsă celebră pentru că la vârsta de 10 ani (în 1968) a omorât doi băieței în Scotswood, o suburbie a Newcastle upon Tyne.

Bell a fost condamnată pentru ambele crime în decembrie 1968, într-un proces care a avut loc la Newcastle Assizes când avea 11 ani și în care s-a considerat că faptele ei au fost comise în condițiile unei responsabilități diminuate. Complicele ei în cel puțin una dintre crime, Norma Joyce Bell, în vârstă de 13 ani (nicio legătură), a fost achitată de toate acuzațiile.

Copilăria și comportamentul cu alte persoane

Mary Flora Bell s-a născut în 1957 în Anglia. A fost un copil nedorit și neglijat. Mama lui Bell, Elizabeth "Betty" Bell (născută McCrickett), era o prostituată locală bine cunoscută, care lipsea adesea din casa familiei, călătorind frecvent la Glasgow pentru a munci și lăsându-și copiii în grija tatălui lor - dacă acesta era prezent. Mary a fost cel de-al doilea copil al ei, născut când Betty însăși avea 17 ani. Identitatea tatălui biologic al lui Mary este necunoscută. În cea mai mare parte a vieții sale, Mary a crezut că tatăl ei este William "Billy" Bell; un alcoolic violent și un infractor, cu un cazier de arest pentru diverse infracțiuni, inclusiv jaf armat. Cu toate acestea, ea era un copil când William Bell s-a căsătorit cu mama ei și nu se știe dacă el este tatăl ei biologic real.Potrivit mătușii sale, Isa McCrickett, la câteva minute de la nașterea lui Mary, mama ei s-a supărat pe personalul spitalului care a încercat să îi pună fiica în brațe, strigând: "Luați chestia asta de lângă mine!".

Ca bebeluș, copil mic și copil, Mary a suferit frecvent răni în accidente acasa în timp ce era singură cu mama ei, ceea ce a determinat familia ei să creadă că fie mama ei a fost neglijentă în mod deliberat, fie a încercat în mod intenționat să îi facă rău sau să o ucidă pe fiica ei. Cu o ocazie, în jurul anului 1960, Betty și-a aruncat fiica de la o fereastră de la etajul întâi; cu altă ocazie, și-a îndopat fiica cu somnifere. Se știe, de asemenea, că a vândut-o odată pe Mary unei femei instabile din punct de vedere mental, care nu putea să aibă proprii copii, ceea ce a făcut ca sora ei mai mare, Catherine, să fie nevoită să călătorească singură prin Newcastle pentru a o recupera pe Mary de la această persoană și a înapoia copilul la casa mamei sale de pe Whitehouse Road.

În ciuda neglijenței și a abuzului asupra copilului ei, Betty a refuzat ofertele repetate ale familiei sale de a prelua custodia lui Mary, pe care ea - ca și dominatrix - se presupune că ar fi început să permită și/sau să încurajeze mai mulți dintre clienții ei să abuzeze sexual în sesiuni sadomasochiste până la mijlocul anilor 1960.

Temperament Atât acasă, cât și la școală, Mary a prezentat numeroase semne de comportament perturbat și imprevizibil, inclusiv schimbări bruște de dispoziție și udarea cronică a patuluiSereny (1971) p. 214. Se știe că s-a bătut frecvent cu alți copii - atât băieți, cât și fete - și că a încercat de mai multe ori să-și stranguleze sau să-și sufoce colegii de clasă sau de joacă. Se știe că, într-o ocazie, a încercat să blocheze traheea unei fetițe cu nisip. Acest comportament violent i-a făcut pe mulți copii să fie reticenți în a socializa cu Mary, care își petrecea frecvent timpul liber cu Norma Joyce Bell (1955-1989), fiica de 13 ani a unui vecin de alături. Deși fetele aveau același nume de familie, ele nu erau rude.

Potrivit unei colege de clasă de la Delaval Road Junior School, până în 1968, ea și colegele ei s-au obișnuit cu schimbările bruște și accentuate din comportamentul lui Mary, iar atunci când aceasta începea să manifeste maniere neliniștitoare - inclusiv scuturarea capului și formarea unei priviri de oțel - colegele ei știau instinctiv că va deveni violentă, în centrul privirii sale fiind persoana pe care o va ataca.

Primele atacuri Sâmbătă, 11 mai, un băiețel de trei ani a fost descoperit rătăcind amețit și sângerând în apropiere de St. Margaret's Road, Scotswood. Copilul a informat ulterior poliția că se jucase cu Mary și Norma Bell deasupra unui adăpost antiaerian dezafectat, când una dintre fete (copilul nu era sigur care) l-a împins de pe acoperișul aflat la aproximativ doi metri de la pământ, provocându-i o rană gravă la cap. În aceeași seară, părinții a trei fetițe au contactat poliția pentru a se plânge că atât Mary, cât și Norma au încercat să le stranguleze copiii în timp ce se jucau într-o groapă de nisipSereny (1971) pp. 87-88.

În acea seară, ambele fete au fost interogate în legătură cu aceste incidente. Ambele fete au negat orice vinovăție pentru incidentul din adăpostul antiaerian; susținând că pur și simplu îl descoperiseră pe băiat, sângerând puternic din cauza unei răni la cap, după ce acesta căzuse. Chestionată în continuare despre tentativa de strangulare a celor trei tinere, Mary a negat că ar fi avut cunoștință de acest incident. Cu toate acestea, Norma a recunoscut că Mary a încercat să le "sugrume" pe fiecare dintre fete, declarând: "Mary s-a dus la una dintre fete și a spus: "Ce se întâmplă dacă sugrumi pe cineva; moare?". Apoi Mary a pus ambele mâini 'în jurul gâtului fetei și a strâns. Fata a început să devină mov. I-am spus lui Mary să se oprească, dar nu a vrut. Apoi și-a pus mâinile în jurul gâtului lui Pauline și a început și ea să devină mov... a mai venit o fată, Susan Cornish, și Mary i-a făcut același lucru.".

Poliția a notificat autoritatea locală despre incidente și despre natura violentă a lui Mary, dar din cauza vârstei lor, ambele fete au primit doar un avertisment. Nu s-au luat alte măsuri.

Crimele

Context În anii 1960, Newcastle upon Tyne a beneficiat de un important proiect de renovare urbană. În multe cartiere din interiorul orașului au fost demolate cartierele sărace cu terase din epoca victoriană pentru a se construi case și apartamente moderne, deși mai multe familii au locuit în clădiri destinate demolării în așteptarea relocării de către consiliu.

Copiii din zonă se jucau frecvent în casele abandonate sau în apropierea acestora și pe întinderile de terenuri rase și parțial curățate de constructori. Unul dintre aceste locuri era o mare întindere de teren viran situată în apropierea unei linii de cale ferată cunoscută de copiii din zonă sub numele de "Tin Lizzie". Strada care era paralelă cu această întindere de teren viran era St. Margaret's Road.

Martin Brown La 25 mai 1968, cu o zi înainte de a împlini 11 ani, Mary Bell l-a strangulat pe Martin Brown, în vârstă de patru ani, într-un dormitor de la etaj al unei case abandonate situate pe strada St. Margaret's Road nr. 85. Se crede că a comis această crimă singură. Cadavrul lui Brown a fost descoperit de trei copii în jurul orei 15:30. El era întins pe spate, cu brațele întinse deasupra capului. În afară de pete de sânge și de spumă în jurul gurii, pe corpul său nu erau vizibile semne de violență. Un muncitor local pe nume John Hall a sosit în curând la fața locului; el a încercat să efectueze resuscitare cardio-respiratorie (CPR), fără succes.

În timp ce Hall încerca resuscitarea cardio-respiratorie, două fete din localitate, Mary Bell, în vârstă de 10 ani (cunoscută local ca "May"), și prietena și vecina ei de 13 ani, Norma Bell, au apărut la ușa dormitorului. Amândouă au fost rapid alungate din casă; cele două au bătut la ușa mătușii lui Martin, o doamnă Rita Finlay, și au informat-o pe aceasta: "Unul dintre copiii surorii dumneavoastră tocmai a avut un accident. Credem că este Martin, dar nu ne putem da seama pentru că este plin de sânge.".

A doua zi, doctorul Bernard Knight a efectuat o autopsie a corpului lui Martin Brown. Knight nu a putut găsi niciun semn de violență pe corpul copilului și, prin urmare, nu a putut determina cauza morții copilului, deși a putut să respingă teoria anchetatorilor conform căreia copilul ar fi murit otrăvit prin ingerarea de tablete. O anchetă din 7 iunie a dat un verdict deschis.

Alte incidente În ziua în care Mary a împlinit 11 ani, pe 26 mai, ea și Norma au intrat prin efracție și au vandalizat o grădiniță din Woodland Crescent din apropiere. Cele două au intrat în incintă desprinzând țiglele de pe acoperișul de ardezie; au rupt cărți, au răsturnat birouri și au împrăștiat cerneală și vopsele pentru postere pe toată proprietatea înainte de a scăpa.

A doua zi, personalul a descoperit spargerea și vandalismul și a anunțat imediat poliția, care a descoperit și patru bilete separate care revendicau responsabilitatea pentru uciderea lui Martin Brown. Unul dintre aceste bilete menționa: "I murder SO That I may come back"; un altul scria: "WE did murder martain brown fuckof you bastard"; un al treilea bilet spunea pur și simplu: "Fuch off we murder. Watch out Fanny and F****t.". Ultimul bilet a fost cel mai complex, spunând: "You are mice Y Becurse we murdered Martain Go Brown you Bete Look out THERE are Murders about By Fanny and auld F****t you Screws". Poliția a respins acest incident ca fiind o glumă de prost gust și copilăreascăSereny (1971) p.115.

Două zile mai târziu, pe 29 mai, cu puțin timp înainte de înmormântarea lui Martin BrownSereny (1971) p. 107, ambele fete au sunat la casa mamei acestuia, June, cerând să îi vadă fiul. Când June Brown a răspuns că nu îi pot vedea fiul pentru că acesta a decedat, Mary a replicat: "Oh, știu că este mort; vreau doar să-l văd în sicriu.".

Brian Howe În după-amiaza zilei de 31 iulie 1968, Brian Howe, un copil de trei ani pe nume Brian Howe, a fost văzut ultima dată de părinții săi pe strada din fața casei sale, jucându-se cu unul dintre frații săi, cu câinele familiei și cu Mary și Norma Bell. Când nu s-a întors acasă mai târziu în acea după-amiază, rudele și vecinii îngrijorați au căutat pe străzi fără succes. La ora 23:10, o echipă de căutare a descoperit cadavrul lui Brian între două bucați mari de beton pe "Tin Lizzie".

Primul polițist care a ajuns la fața locului a observat că se făcuse o încercare "deliberată, dar slabă" de a ascunde cadavrul, care era acoperit de smocuri de iarbă și buruieni. Pe buzele copilului era evidentă cianoza, iar pe gât erau evidente mai multe vânătăi și zgârieturi. O pereche de foarfeci rupte zăcea lângă picioarele saleSereny (1971) p. 49.

Medicul legist avea să concluzioneze că Brian murise prin strangulare și că era decedat de până la șapte ore și jumătate înainte de descoperirea cadavrului său. În mod evident, ucigașul a strâns nările lui Brian cu o mână, în timp ce cu cealaltă îi strângea gâtul. Numeroase răni prin înțepare fuseseră provocate pe picioarele copilului înainte de moarte, părți din părul său fuseseră tăiate de pe cap, organele genitale îi fuseseră parțial mutilate și se făcuse o încercare rudimentară de a-i grava inițiala "M" în stomac. Cantitatea relativ mică de forță folosită pentru a ucide copilul l-a determinat pe medicul legist să concluzioneze că ucigașul a fost un alt copil.

Numeroase fibre gri și maro au fost descoperite pe hainele și pantofii lui Brian. Aceste fibre nu proveneau de la nicio haină din gospodăria Howe și fuseseră transferate copilului de către ucigașul (sau ucigașii) său(i).

Anchetă Descoperirea cadavrului lui Brian Howe a declanșat o amplă urmărire. Peste o sută de detectivi din tot Northumberland au fost desemnați să se ocupe de anchetă, iar până la 2 august au fost interogați peste 1.200 de copii cu privire la locul unde se aflau. Doi dintre copiii interogați de detectivi la 1 august au fost Mary și Norma Bell, despre care martorii îi informaseră deja pe anchetatori că au fost văzute jucându-se cu Brian cu puțin timp înainte de a se crede că a murit. În interviul inițial, Norma părea agitată, în timp ce Mary era mult mai atentă și taciturnă. Deși ambele fete au fost evazive și contradictorii în declarațiile lor inițiale, au recunoscut de bunăvoie că s-au jucat cu Brian la data morții sale, dar au negat că l-ar fi văzut după ora prânzului.