thumb|right|200px|Imagine preluată din dosare judiciare (1982)

Jeffrey Lionel Dahmer (; ), cunoscut și sub numele de Canibalul din Milwaukee (Milwaukee Cannibal) sau Monstrul din Milwaukee (Milwaukee Monster), a fost un criminal în serie și infractor sexual american, responsabil pentru uciderea și a șaptesprezece bărbați și băieți între anii 1978 și 1991.

Multe dintre crimele sale au implicat necrofilie, canibalism și conservarea deliberată a unor părți ale corpului victimelor, de obicei sub forma scheletelor sau a fragmentelor osoase.

Deși a fost diagnosticat cu tulburare de personalitate borderline, și o tulburare psihotică, Dahmer a fost declarat și sănătos mintal din punct de vedere juridic în cadrul procesului său.

La 17 februarie 1992, a fost condamnat în statul Wisconsin pentru cincisprezece capete de acuzare de omor și a primit cincisprezece pedepse cu . Ulterior, la 2 mai 1992, a primit o a șaisprezecea condamnare pe viață pentru o crimă comisă în Ohio în anul 1978.

La 28 noiembrie 1994, Dahmer a fost ucis în din Portage, Wisconsin, fiind bătut până la moarte de un alt deținut, Christopher Scarver.

Biografie

Copilăria Jeffrey Lionel Dahmer s-a născut pe 21 mai 1960 în Milwaukee, Wisconsin, fiind primul dintre cei doi fii ai lui Lionel Herbert Dahmer, student la chimie la și ulterior chimist de cercetare, și Joyce Annette Dahmer (născută Flint), instructoare de teletip. Lionel era de origine germană și galeză, iar Joyce de origine norvegiană și irlandeză.

Unele surse relatează că Dahmer a fost privat de atenție în copilărie. Alte surse sugerează însă că, în general, părinții l-au răsfățat în copilărie, deși mama sa era cunoscută ca fiind tensionată, avidă de atenție și compasiune și deseori certată cu soțul și vecinii.

Pe măsură ce Dahmer a intrat în clasa întâi, studiile lui Lionel l-au ținut departe de casă cea mai mare parte a timpului. Când era acasă, soția sa – o ipohondră care suferea de depresie – cerea atenție constantă și petrecea tot mai mult timp în pat. La un moment dat, ea a încercat să se sinucidă folosind Meprobamat (Equanil). Niciunul dintre părinți nu i-a acordat prea multă atenție fiului lor, care mai târziu își amintea că, încă de mic, simțea „nesiguranța solidității familiei”, amintindu-și de tensiunea extremă și numeroasele certuri dintre părinți în primii săi ani.

Dahmer fusese un „copil energic și fericit”, dar a devenit vizibil mai retras după ce a suferit o operație dublă de hernie cu puțin timp înainte de a împlini patru ani. La școala primară, Dahmer era considerat tăcut și timid. O profesoară își amintea că a detectat semne timpurii de abandon emoțional din cauza absenței tatălui și bolilor mamei, ale cărei simptome s-au accentuat când a rămas însărcinată cu cel de-al doilea copil. La școala primară, Dahmer avea un număr mic de prieteni.

În octombrie 1966, familia s-a mutat în . Când Joyce a născut în decembrie, Dahmer a avut voie să aleagă numele fratelui său mai mic; el a ales numele David. În același an, Lionel și-a obținut diploma și a început să lucreze ca analist chimist în apropiere, la Akron.

Încă de mic, Dahmer manifesta un interes pentru cadavrele de animale. Fascinația sa pentru animalele moarte ar fi putut începe la vârsta de patru ani, când l-a văzut pe tatăl său scoțând oase de animale de sub casa familiei. Potrivit lui Lionel, Dahmer era „bizar de încântat” de sunetul oaselor și a devenit obsedat de oasele animalelor, pe care inițial le numea „fiddlesticks”. Căuta ocazional sub și în jurul casei oase suplimentare și explora corpul animalelor vii pentru a descoperi unde se aflau oasele lor.

În mai 1968, familia s-a mutat în . Această adresă era a treia în doi ani și a șasea adresă a familiei Dahmer de la căsătorie. Casa se afla pe un teren de jumătate de hectar de pădure, cu o căsuță mică la o scurtă plimbare de casă, unde Dahmer a început să colecționeze insecte mari și schelete de animale mici, precum veverițe. Unele dintre aceste rămășițe erau păstrate în borcane cu formaldehidă și depozitate în căsuță.

Doi ani mai târziu, în timpul unei cine cu pui, Dahmer l-a întrebat pe Lionel ce s-ar întâmpla dacă oasele de pui ar fi puse în înălbitor. Lionel, încântat de ceea ce credea a fi curiozitatea științifică a fiului său, i-a arătat cum se pot înălbi și conserva în siguranță oasele animalelor. Dahmer a integrat aceste tehnici de conservare în colecționarea sa de oase. De asemenea, a început să colecteze animale moarte – inclusiv animale ucise pe șosea – pe care le diseca și le îngropa lângă căsuță, cu craniile așezate uneori în vârful unor cruci improvizate.

Potrivit unui prieten, Dahmer explica faptul că era curios cum „se potrivesc” animalele. Într-un caz din 1975, Dahmer a decapitat cadavrul unui câine înainte de a-l fixa cu cuie pe un copac și a înfige craniul într-un băț în pădurea din spatele casei. Ca o „glumă”, mai târziu a invitat un prieten să vadă exponatul, pretinzând că a descoperit rămășițele din întâmplare. În același an în care Lionel l-a învățat pe fiul său cum să conserve oasele animalelor, Joyce a început să-și mărească consumul zilnic de Equanil, laxative și hipnotice, crescând și mai mult distanța emoțională față de soț și copii.

Adolescența și liceul miniatura|227x227px|Dahmer, fotografiat în anul 1978 în anuarul liceului , Reverie Din primul an de liceu la , Dahmer a fost văzut ca un elev marginalizat. Până la vârsta de 14 ani, începuse să bea alcool în timpul zilei, ascunzând frecvent băutura în interiorul jachetei pe care o purta la școală. Când un coleg l-a întrebat de ce bea whisky la ora de istorie de dimineață, Dahmer a ridicat din umeri și a spus că alcoolul este „medicina mea”. Deși în mare parte era necomunicativ, în primul an de liceu personalul l-a considerat politicos și extrem de inteligent, dar obținea doar note medii. Era un jucător competitiv de tenis și a cântat pentru scurt timp în fanfara liceului.

Când a ajuns la pubertate, Dahmer a descoperit că este homosexual; nu le-a spus părinților. La începutul adolescenței, a avut o scurtă relație cu un alt băiat adolescent, deși nu au avut niciodată contact sexual. După propria mărturisire, în adolescența timpurie și mijlocie a început să fantezeze despre dominarea și controlul unui partener masculin complet supus, iar fanteziile sale masturbatorii s-au transformat treptat în concentrarea asupra pieptului și trunchiului. Aceste fantezii s-au împletit treptat cu disecția.

Când avea aproximativ 16 ani, Dahmer a conceput o fantezie în care să-și facă inconștient un anume alergător masculin pe care îl găsea atractiv, pentru a face apoi uz sexual de corpul său. Într-o ocazie, Dahmer s-a ascuns în tufișuri cu o bâtă de baseball pentru a-l aștepta pe acest bărbat. Totuși, alergătorul nu a trecut pe acolo în acea zi. Dahmer a recunoscut mai târziu că aceasta a fost prima sa încercare de a ataca și de a supune o persoană.

Dahmer era cunoscut de colegii de liceu ca un clovn al clasei care organiza frecvent farse, care au devenit cunoscute sub numele de „Doing a Dahmer” (A face un Dahmer); acestea includeau behăit și simularea crizelor epileptice sau a paraliziei cerebrale la școală și în magazinele locale. Ocazional, Dahmer făcea aceste farse pentru bani cu care să cumpere alcool. Într-o ocazie din 1977, în timpul unei excursii școlare la Washington, D.C., Dahmer a pariat cu colegii săi că poate obține un tur personal al Casei Albe. Deși colegii săi erau sceptici, Dahmer a sunat la Casa Albă și a convins cu succes demnitarii să permită clasei sale un tur improvizat, inclusiv biroul vicepreședintelui Walter Mondale.

Până în 1977, notele lui Dahmer scăzuseră. Părinții săi au angajat un meditator privat, cu succes limitat. În același an, într-o încercare de a-și salva căsnicia, părinții săi au participat la ședințe de consiliere. Au continuat să se certe frecvent. Când Lionel a descoperit că Joyce a avut o scurtă aventură în septembrie 1977, au decis să divorțeze, spunându-le fiilor că doresc să facă acest lucru pe cale amiabilă. Procesul de divorț a devenit însă din ce în ce mai amar și ostil, iar Lionel s-a mutat din casă la începutul anului 1978, locuind temporar într-un motel de pe North Cleveland Massillon Road.

În mai 1978, Dahmer a absolvit liceul. Cu câteva săptămâni înainte de absolvire, unul dintre profesorii săi l-a observat pe Dahmer stând aproape de parcarea școlii, bând mai multe cutii de bere. Când profesorul a amenințat că va raporta incidentul, Dahmer i-a spus că trece prin „multe probleme” acasă și că consilierul școlii era la curent cu ele. În acea primăvară, Joyce – contrar unei ordonanțe judecătorești și fără să-l informeze pe Lionel – s-a mutat din casa familiei împreună cu David pentru a locui la rude în Chippewa Falls, Wisconsin. Dahmer împlinise recent 18 ani și a rămas în casa familiei. Divorțul părinților săi a fost finalizat pe 24 iulie 1978. Joyce a primit custodia fiului cel mic și pensie alimentară.

Sfârșitul adolescenței: prima crimă

Asasinarea lui Steven Hicks Dahmer a comis prima sa crimă în 1978, la trei săptămâni după absolvire. Pe 18 iunie, Dahmer a luat la ocazie un autostopist pe nume Steven Mark Hicks, în vârstă de 18 ani. Hicks, care făcea autostopul spre un concert rock la , a acceptat să-l însoțească pe Dahmer acasă la promisiunea „câtorva beri”, Dahmer având casa doar pentru el.

Potrivit lui Dahmer, vederea lui Hicks cu pieptul gol stând pe marginea drumului i-a stârnit fantezii sexuale, deși atunci când Hicks a început să vorbească despre fete, și-a dat seama că orice avans sexual ar fi fost respins. După câteva ore de discuții, băutură și ascultat muzică, Hicks „a vrut să plece și eu nu am vrut să plece”. Dahmer l-a lovit pe Hicks cu o ganteră de 4,5 kg. Ulterior a declarat că l-a lovit de două ori din spate cu gantera în timp ce Hicks stătea pe un scaun. Când Hicks a căzut inconștient, Dahmer l-a sugrumat până la moarte cu bara ganterei, apoi l-a dezbrăcat înainte de a-i explora pieptul cu mâinile, apoi s-a masturbat în timp ce stătea deasupra cadavrului. Câteva ore mai târziu, Dahmer a târât corpul în subsol.

În ziua următoare, Dahmer a disecat corpul lui Hicks în subsol. Ulterior a îngropat rămășițele într-un mormânt superficial în curtea din spate. Câteva săptămâni mai târziu, a dezgropat rămășițele și a curățat carnea de pe oase. A dizolvat carnea în acid înainte de a arunca soluția la toaletă; a zdrobit oasele cu un baros și le-a împrăștiat în pădurea din spatele casei familiei. A aruncat colierul lui Hicks și cuțitul folosit pentru dezmembrare de pe Podul West Bath Road în .

Facultate și serviciul militar La șase săptămâni după uciderea lui Hicks, tatăl lui Dahmer și logodnica acestuia s-au întors acasă, unde l-au descoperit pe Dahmer locuind singur. În luna august a acelui an, Dahmer s-a înscris la (OSU), sperând să urmeze o specializare în afaceri. Singurul său semestru la OSU a fost complet neproductiv, în mare parte din cauza abuzului persistent de alcool. A luat note mediocre la Introducere în Antropologie, Civilizații Clasice și Științe Administrative. Singurul curs la care Dahmer a avut succes a fost Tir cu pușca, unde a primit nota B−. Media generală a fost 0,45/4,0. Într-o ocazie, Lionel a făcut o vizită surpriză fiului său, doar pentru a găsi camera de cămin plină de sticle goale de băutură. Deși tatăl plătise în avans pentru al doilea semestru, Dahmer a abandonat OSU după doar trei luni. miniatura|Dahmer, fotografiat în Germania de Vest în 1979. Consumul său de alcool în afara serviciului l-a făcut să fie considerat nepotrivit pentru serviciul militar în 1981.