Chinezul Timișoara () a fost un club de fotbal din Timișoara, România, care s-a afirmat în perioada interbelică, numărându-se printre cele mai vechi, dar și cele mai de succes formații din istoria acestui sport. Chinezul Timișoara este cel mai renumit pentru recordul de 6 titluri naționale consecutive obținute între sezoanele 1921–22 și 1926–27. Acest record a fost egalat doar 71 de ani mai târziu de către Steaua București.
Istoric
Fondarea și primi ani (1910–1918) 303x303px|thumb|Chinezul-Tatabanya 1 iunie 1914|stangaChinezul Timișoara, echipa muncitorilor de la căile ferate din Timișoara, a fost înființată în 6 mai 1910, sub numele maghiar de Kinizsi Temesvár, Timișoara făcând parte din Imperiul Austro-Ungar la acea vreme. Denumirea a fost adoptată după numele căpitanului-general Pavel Chinezu (în maghiară Kinizsi Pál) (1432-1494), din oastea regelui Matia Corvin. Emblema clubului are în centrul său o mână care duce o piatră de moară și face referire la una din legendele legate de acest personaj istoric.Legenda spune că, tânăr fiind, Paul Chinezu ar fi dus unor nobili carafa de apă pe o piatră de moară, când aceștia au tras la hanul tatălui său. Văzându-i isprava, l-au sfătuit să aleagă calea armelor, care l-a făcut celebru.
Prezentarea în fața publicului a echipei Chinezul (ale cărei culori erau violet-alb) a avut loc în anul următor apariției sale, la 6 mai 1911, când a fost întrecută cu categoricul scor de 11-0 de către formația de tineret a C.A.T.-ului, echipa de seniori a CA Timișoara debutase în campionatul ligii a doua maghiare în sezonul 1910-11.
În sezonul 1911-12, de acomodare, a ocupat locul 7 din 10 în serie, astfel că a urmat o campanie de achizitii de jucători valoroși de la echipe din Budapesta precum Wurfer, Bauer, Iszer, Szednicsek (fost internațional maghiar), Szidon și Schaller (viitori internaționali maghiari); în sezonul 1912–1913 termină pe locul 4, în urma echipei Club Atletic Timișoara care a prins un sezon formidabil și a echipelor din Arad AG și CA(fostă campioană districtuală)
Rezultatele încep să vadă cu adevărat sezonul următor când echipa Seria Arad a Districtului de Sud a ligii a doua maghiare în 1914, dominând clar competiția câștigând la distanță de 8 puncte fată de ocupanta locului 2 fosta campioană CA Timișoara. În finala Districtului de Sud a întâlnit campioana seriei Seghedin, Club Atletic Seghedin pe care a învins-o cu 1 - 0 și s-a calificat astfel la turneul național "Cea mai bună echipă rurală". Turneul nu a mai avut loc datorită izbucnirii Primului Război Mondial astfel că au fost declarați, alături de echipele CA Ujhorod, CA Cluj și TSC din Tatabánya, cea mai bună echipă provincială din Ungaria.
Războiul nu va afecta deloc activitatea Chinezului. Ba dimpotrivă, în această perioadă fiind aduși o mulțime de jucători, care vor forma apoi marea echipă din anii '20. Din formula anilor 1916-1917 făceau parte: Ziegler (Herner) - Bauer (Szilágyi I), Szednicsek (Kondor) - Fenyvessy (Kovács S.), Tóth-Bedő, Koch (Rajnak) - Wurfer (Steiner B.), Frech I, Micsinay (Matek), Szidon (Schaller), Kinorai (Iancu). Dintre aceștia, nu mai puțin de șapte (Kondor, Fenyvessy, Tóth-Bedő, Rajnak, Steiner B., Frech I, Matek) vor face parte din echipa care va cuceri, în 1922, primul titlu național, cinci (Szilágyi I, Tóth-Bedő, Koch, Frech I, Matek) vor fi selecționati în naționala României, iar doi (Szidon, Schaller), în cea a Ungariei. Cu acest lot fantastic, feroviarii ocupă locul 4 în Cupa de Război, care a angrenat, în 1916, cele mai puternice formații din Ungaria, și câștigă al doilea titlu al Districtului de Sud în 1918, dar sezonul e declarat neoficial de federația maghiară.
Acest ultim an aduce și un record de asistență, 10.000 spectatori - cifră impresionantă pentru acele timpuri - vizionând la Timișoara meciul pierdut de selecționata Ungariei de Sud în fața unei selecționate a Ungariei (1-6). Dintre rezultatele acelor ani atrag în mod deosebit atenția un 5-0 cu selecționata de juniori a Ungariei (în 1914), un 2-1 cu UTE (actuala Ujpest; în 1916, chiar la Budapesta), un 4-0 cu FTC (în 1917), 3-2 cu o selecționată a Budapestei (în 1918).
Perioada de Aur (1918–1927) 303x303px|thumb|Chinezul Timisoara in 1922În sezonul 1918-19, sezon care a fost întrerupt după 3 etape, Chinezul se afla pe locul 2 la 2 puncte de ASM Arad. În 1918, războiul s-a încheiat, iar după Tratatul de la Trianon, Transilvania și Banatul s-au unit cu România, Timișoara a fost integrată în România și astfel Chinezul a început să evolueze în Campionatul României. Totuși, până la unificarea fotbalului vor mai trece trei anidupă instaurarea autorităților române în Ardeal și Banat, teritoriul României din punct de vedere fotbalistic era împărțit în ligi. Banatul făcea parte din Liga de Vest. Campionatele erau organizate pe districte de fotbal. În Banat era districtul de fotbal Timișoara, la care participau echipele din orașele Timișoara, Reșita, Lugoj, Caransebeș, Jimbolia etc. și districtul de fotbal din Arad, la care participau echipele din Arad, Ineu, Petroșani, Lupeni etc. În cadrul fiecărui district existau întreceri de categoria întâia și a doua, juniori, pitici, old-boys, iar mai târziu s-au înființat și categoria a treia și tineret. Campionatul s-a disputat pe două faze: una pe regiuni (din 1930 pe ligi regionale), ai căror câștigători luau parte la a doua fază, cu meciuri eliminatorii, care desemnau formația campioană națională. .
Chinezul termină pe 3 sezonul 1920-1921, dar apoi a obținut, șapte titluri regionale(1921-1922, 1922-1923, 1923-1924, 1924-1925, 1925-1926, 1926-1927, 1927-1928) și 6 naționale consecutive (primele ale campionatului cu adevărat național:1922, 1923, 1924, 1925, 1926, 1927), recordul celor 6 titluri naționale consecutive va sta în picioare timp de 71 ani, fiind egalat doar de Steaua București.
Primul triumf național (1921-1922) În campionatul districtual, 1921-1922, Chinezul a reușit să-și impună superioritatea. De remarcat este că la 1921, orașul de pe Bega, avea nu mai puțin de 5 echipe în competiția de categorie I a Banatului (Chinezul, Clubul Atletic Timișoara, Unirea, Reuniunea de Gimnastică a Muncitorilor din Timișoara , prescurtat R.G.M.T., și Sparta C.F.R).
Din vara lui 1922 participă alături de alte 6 câștigătoare ale întrecerilor regionale la finala campionatului național. În sferturi, Chinezul a trebuit să se întâlnească cu Societatea Sportivă Sibiu, care însă nu s-a prezentat la meci, astfel că în semifinale s-a calificat echipa timișoreană. Pentru această fază a turneului de fotbal, Chinezul a primit vizita formației A.M.E.F. Arad pe care a întrecut-o cu 2-1. Finala a avut loc tot la Timișoara. În fața a 3.500 de susținători , Chinezul a surclasat echipa Victoria Cluj cu scorul de 5-1 (2-1) și și-a adjudecat titlul. Golurile echipei bănățene (formată din Ritter – Kondor, Hoksáry – Fenyvessy, Tóth-Bedő, Rainák – Steiner, Frech I, Matek, Tänzer, Frech II) au fost înscrise de Tänzer (2), Matek, Frech I și Bruno Steiner.
Al doilea titlu al Chinezului (1922-1923) Chinezul a menținut și în această ediție supremația în fotbalul românesc. În echipa campioană s-au produs multe schimbări, ce au îmbunătățit jocul. Pe extrema dreaptă în locul “bătrânului” Bruno Steiner, a trecut valorosul Mihai Tänzer, care pe acest post a devenit cunoscut în toată Europaîn afară de performanțele reușite la Chinezul, a mai jucat timp de 10 ani ca titular la una dintre cele mai puternice formații maghiare - Ferencvaros, câștigând trei campionate naționale, trei ediții ale Cupei Ungariei și, mai ales, de două ori Cupa Europei Centrale, precursoarea actualei Ligi a Campionilor. Și pe postul de extremă stângă apare un nume nou : Iosif Kilianovitz, jucător tehnic și un foarte bun dribbleur. Din toată înaintarea numai Frech I a rămas pe postul lui. Rudolf Matek a devenit inter stâng, iar poziția sa în centrul atacului a revenit lui Hütter. În celelalte compartimente ale echipei s-a produs numai o singură modificare. În locul lui Kondor (fundaș dreapta) a început să joace Emerich Vogl, care a devenit stâlpul apărării chineziste. Cu această formație violet-albii n-au întâmpinat prea mari probleme în campionatul districtual. În tur de exemplu, n-au pierdut nici un punct. Astfel clasamentul turului arăta în felul următor : Poziția Club Puncte Golaveraj 1 Chinezul 10 p. 16-3 2 Unirea 7 p. 11-9 3 R.G.M.T. 5 p. 6-6 4 Vulturii Lugoj 4 p. 5-12 5 C.A.T. 3 p. 4-3 6 A.S.E. 1 p. 3-10 Chinezul a învins greu numai pe C.A.T., în rest a obținut scoruri ce nu necesită alte comentarii: 5-0 cu R.G.M.T., 8-1 cu Vulturii Lugoj etc. În prima etapă a turneului final (sferturi de finală) campioana Timișoarei a jucat în deplasare cu Gloria C.F.R. Arad, pe care a întrecut-o cu 2-0 (1-0). Semifinalele au constituit o “baricadă” greu de depășit pentru Chinezul, care a primit vizita formației C.G. (Clubul Gimnastic) Târgu Mureș. Rezultatul a fost 1-1, motiv pentru care peste o săptămână , meciul s-a rejucat la Târgu Mureș. Aici oaspeții au încheiat partida victorioși cu același scor ca la Arad : 2-0. Finala campionatului național, ediția 1922-1923, a fost de fapt o reeditare a derby-ului din anul precedent. Însă de data aceasta meciul s-a ținut la Cluj, unde gazdele aveau șansa revanșei. Totuși cei care au plecat de pe teren cu capul ridicat au fost timișorenii. Chinezul a repurtat o victorie categorică și cu această ocazie, printr-un 3-0 (1-0). Iată formația învingătoare: Ritter – Vogl, Hoksary – Fenyvessy, Tóth-Bedö, Rainak – Tänzer, Frech I, Hütter, Matek, Kilianovitz.
Al treilea succes al Chinezului (1923-1924) Poza echipei din finala cu orădenii|303x303px|thumbÎn ediția din 1923-1924 a campionatului districtual Chinezul a reușit să-și apere titlul de campioană. În tur echipa nu a strălucit. A obținut numai o victorie categorică: 5-0 cu vechea sa rivală, C.A.T.. Patru din cele cinci goluri au fost înscrise de Frech II, iar al cincilea gol a fost opera lui Frech I, trei reușite fiind izbutite numai din pasele lui Tänzer. Titlul de campioană de toamnă a revenit echipei R.G.M.T., care a pierdut doar un singur punct. Clasamentul turului: Poziția Club Puncte Golaveraj 1 R.G.M.T. 9 p. 9-7 2 Unirea 8 p. 21-4 3 Chinezul 6 p. 13-4 4 C.A.T. 4 p. 7-14 5 Vulturii Lugoj 2 p. 1-16 6 Sparta C.F.R. 1 p. 3-16 Campionatul districtual a avut un “epilog” neașteptat. După terminarea turului, locul 1 a fost ocupat de Unirea care în cadrul sferturilor de finală a campionatului național a și jucat deja meciul cu S.G. Arad (Societatea de Gimnastică Arad). Însă la intervenția Chinezului, Comitetul Regional F.S.S.R. (Federațiunea Societăților Sportive din România) a dat curs unei contestații, în urma căreia Unirea a pierdut cele două puncte câștigate în partida din retur cu R.G.M.T. Astfel Chinezul a devenit campioana districtuală cu un punct avans, datorită unor hotărâri la “masa verde”. S.G. Arad a fost obligată de Comisia Centrală de fotbal să se prezinte din nou pe teren în cadrul sfertului de finală. Arădenii au jucat tot la Timișoara, unde au fost întrecuți de Chinezul cu 2-0 (1-0). Tot la Timișoara s-a disputat și partida dintre Chinezul – C.F.R. Târgu Mureș (semifinala). Victoria a revenit gazdelor, care i-au “tăvălugit” (9-0) pe feroviari. Finala campionatului național a avut loc pe teren neutru, la Arad. De data aceasta adversarul n-a mai fost Victoria Cluj, ci Club Atletic Oradea. Timișorenii au câștigat ușor întâlnirea decisivă, scor final 4-1 (2-1). Golurile au fost înscrise de Semler, Frech I, Tänzer și Hoksáry, iar Chinezul a evoluat în formula : Ritter – Hoksary, Rech – Fenyvessy, Vogl, Rössler – Tänzer, Frech I, Schiller, Semler, Kilianovitz.
Șirul victoriilor continuă (1924-1925)