Anton Pann

Anton Pann () a fost un poet român de origine bulgară sau aromână, profesor de muzică religioasă, protopsalt, compozitor de muzică religioasă, folclorist, literat și publicistPr. Grigore Babus, Biografia lui Anton Pann, în Bibliografia tipăriturilor psaltice ale lui Anton Pann, Editura Cristiana, București, 2002, pp. 15-18; Gh. Ciobanu, Cântece de lume, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1953, p.10, compozitor al muzicii imnului național al României.Imnul național al României A fost supranumit de Mihai Eminescu „finul Pepelei, cel isteț ca un proverb” în poemul Epigonii.

Biografie Anton Pann s-a născut în jurul anilor 1796-1798Diac. Nicu Moldoveanu, Muzica bisericească la români în secolul al XIX-lea, p. 893 în localitatea Sliven, Imperiul Otoman (astăzi în Bulgaria)Pr. Zaharia Matei, Profesorul, protopsaltul și compozitorul Anton Pann, p. 32, un târg însemnat așezat la poalele versantului sudic al munților Balcani, pe malul stâng al râului Tundja.

Tatăl său era de meserie căldărar.Alexandru Hanță, "Tabel cronologic", în Anton Pann, Povestea vorbii, Editura Albatros, București, 1986, p.XXVII-XXXIII Mihaela Bucin, "Nemurirea unui mare poet. 130 de ani de la nașterea lui Andrei Mureșanu" , in Foaia Românească, Vol 53, No 51-52 El avea ca nume de familie Petrov și purta prenumele Pantelimon, uneori transcris „Pandele”, „Pantoleon” sau „Pantaleon”, cum afirmă într-un studiu Tudor Vianu. Din partea sa, George Călinescu presupunea că prin tatăl său, Anton Pann ar fi fost aromân de origine: „Cunoașterea miraculoasă a limbii noastre e un semn că era român (vlah curat ori cuțovlah), sau că venise aici în fragedă copilărie”. După Zaharia Matei, numele tatălui, Pantelimon Petrov, a devenit în românește Petroveanu, iar fiul și-a păstrat numele de Antonie Pantoleon Petroveanu (Petrovitul), cu care își semna manuscrisele până prin 1837.Pr. Zaharia Matei, Profesorul, protopsaltul și compozitorul Anton Pann, p. 33. Anumite organizații însă îl consideră ca pe unul dintre cei mai proeminenți artiști de origine romă. Breviar de istorie a rromilor , at Romanothan.ro - Agentia pentru comunicare, mediere interculturala, institutionalizare etnoculturala si cetatenie democratica participativa "Romanothan", proiect al Centrului Romilor pentru Politici Publice "Aven Amentza" Această părere este împărtășită și de unii autori actuali precum și în canale principale de mass-media.

Datele legate de originea sa nu sunt în totalitate complete și exacte. Potrivit unor surse, mama sa, Tomaida, era de etnie greacă sau macedoneană. Codre Bogdan, Date referitoare la viața și activitatea lui Anton Pann , Facultatea de Teologie a Universiății din OradeaSorin Antohi, "Romania and the Balkans. From Geocultural Bovarism to Ethnic Ontology", în Tr@nsit online, Nr. 21/2002, Institut für die Wissenschaften vom MenschenTudor Vianu, Scriitori români, Vol I, Editura Minerva, București, 1970, p.1-30, 304-306[Anton Pann, "cel isteț ca un proverb"], Reportaj din cadrul emisiunii "Semnificația zilei" difuzat de Televiziunea Națională Română, 4 Noiembrie 2019

Tatăl său moare devreme, în 1806, lăsând în urmă o văduvă și trei orfani. În aceste condiții grele, văduva Tomaida împreună cu cei trei băieți, trece în Basarabia și se stabilește la Chișinău. Acolo Antonie, în vârstă de 10 ani, intră în corul Bisericii mari din această localitate, unde rămâne până în 1812.Pr. Zaharia Matei, Profesorul, protopsaltul și compozitorul Anton Pann, p. 34 Aici figurează sub numele de Antonie Pantelimonovici Petrov, învață limba rusă și își fixează vocația de psalt.Articolul Anton Pann în Энциклопедический словарь Брокгауза и Ефрона (Dicționarul enciclopedic Brockhaus și Efron), Sf.-Petersburg 1890-1907. Cei doi frați ai săi, înrolându-se în armia rusească, sfârșesc eroic în 1809 la asaltul Brăilei împotriva turcilor.

În iarna anului 1812, ajunge, împreună cu mama sa, la București. Deși avea numai 16 ani, înțelesese lecțiile dureroase ale vieții și ale războiului. Sărac și fără cunoștințe intră printre localnici, datorită vocii sale, mai întâi paraclisier la biserica Olari și cântăreț II (defteriu) la biserica „Cu Sfinți” de pe Calea Moșilor.G.Dem. Teodorescu, Viața și activitatea lui Anton Pann, p. 11 Tot acum, Antonache (cum era alintat de mamă în copilărie), devine și ucenic al dascălului grec Dionisie Fotino.Pr. Zaharia Matei, Profesorul, protopsaltul și compozitorul Anton Pann, p. 35 Astfel, dornic să-și îmbogățească cunoștințele, se înscrie „ca auditor” la „școala de muzichie” deschisă de Fotino, „scriitor erudit și compozitor muzical”, cunoscător perfect al muzicii orientale (1769-1821).

În 1816 părăsește această școală și se înscrie la școala deschisă de dascălul Petru Efesiul, unul din grecii pricepuți în muzica eclesiastică, care i-a transmis nu numai cunoștințele de bază ale artei muzicale, școală care funcționa pe lângă biserica Sf. Nicolae Șelari. Aici învață și meșteșugul tiparului, în tipografia aceluiași Petru Efesiul, iar în 1819 ajunge „director” al tipografiei și tipărește pentru întâia dată un Axion în românește, care, din nefericire, nu s-a păstrat în nici un exemplar.Pr. Zaharia Matei, Profesorul, protopsaltul și compozitorul Anton Pann, p. 37

În 1819, scaunul arhieresc din Capitală e ocupat de Dionisie Lupu, om luminat care inițiază o adevărată campanie de „autohtonizare” a vieții eclesiastice. Astfel, în 1820, la numai 23 de ani, Anton Pann este numit de Prea Sfințitul Dionisie Mitropolitul în comisia pentru traducerea cântărilor bisericești din grecește în românește, folosindu-se de noua semiologie hrisantică, dovadă că devenise un nume cunoscut în viața muzicii bisericești a epocii.Pr. Zaharia Matei, Profesorul, protopsaltul și compozitorul Anton Pann, p. 38

Tot în 1820, Anton Pann se căsătorește cu o fată săracă, pe nume Zamfira Agurezan. Din această căsătorie va avea un fiu, Lazăr, ajuns destul de târziu preot la Biserica Sfântul Visarion din București.Pr. Zaharia Matei, Profesorul, protopsaltul și compozitorul Anton Pann, p. 39

În timpul anului 1821 Anton Pann se refugiază la Brașov, după modelul boierilor, adăpostindu-se pe lângă Biserica Sf. Nicolae din Șchei, unde cânta la strană. Aici îl va cunoaște pe Ion Barac, celălalt colportor, traducător și tipograf de cărți populare din orașul de sub Tâmpa, cu care va lega o strânsă prietenie. După înăbușirea Zaverei, revine în București în primăvara anului 1822.

Reîntors în București, Anton Pann își continuă activitatea de tălmăcire a melodiilor de strană. Concomitent, Ieromonahul Macarie reușește să tipărească la Viena în anul 1823 primele cărți de cântări bisericești în limba română: Teoreticonul, Anastasimatarul și Irmologhionul, în tipografia călugărilor mechitariști (armeni).Pr. Zaharia Matei, Profesorul, protopsaltul și compozitorul Anton Pann, p. 41

În anul 1823 ajunge profesor de psaltichie la școala de cântări bisericești de pe Podul Mogoșoaia (astăzi Calea Victoriei).

În anii 1826-1827 își va desfășura activitatea ca „dascăl de muzichie” la școala de pe lângă Episcopia Râmnicului și cântăreț la biserica „Buna Vestire” din Râmnicu Vâlcea. Nu se cunoaște în ce împrejurări a ajuns în acest oraș; este foarte probabil să fi fost transferat aici disciplinar din pricina divorțului de prima soție sau la insistențele episcopului Neofit, sprijinitorul său la tipărirea cărților de cântări pe care le va da la lumină după anul 1840.Pr. Zaharia Matei, Profesorul, protopsaltul și compozitorul Anton Pann, p. 42 În timpul șederii la Râmnicu Vâlcea, Anton Pann a locuit în imobilul din strada Știrbei Vodă (azi Muzeul memorial „Anton Pann”), aflat pe acea vreme la marginea orașului, pe drumul Cheii și al Olăneștilor. Este cea mai veche clădire din Râmnicu-Vâlcea, care mai păstrează stilul acesta de construcție curat românesc, cu specificul zonei vâlcene.

În activitatea sa de la Episcopie, Anton Pann a avut ca scop principal românizarea și modernizarea muzicii bisericești, dovadă fiind manuscrisele redactate, constând în cântări specifice cultului ortodox: polieleuri, axioane, doxologii. În același timp, preda lecții de muzică maicilor de la mănăstirile „Dintr-un Lemn” și „Surpatele”.Pr. Zaharia Matei, Profesorul, protopsaltul și compozitorul Anton Pann, p. 43 thumb|175px|Statuia lui Anton Pann în Râmnicu Vâlcea

În anul 1830 deschide seria tipăriturilor sale cu conținut religios și laic. Acum va tipări lucrarea Versuri musicești ce se cântă la nașterea Mântuitorului nostru Is.Hs. și în alte sărbători ale anului. Aici se intitulează „profesorul de muzică al Școlii Naționale din București”. În afară de colinde și cântece de stea, lucrarea nu conține și melodiile propriu-zise, ci numai indicația de glas pe care se cântă aceste texte. În continuare, va publica alte cărți care conțin cântece de lume (Poesii deosebite sau cântece de lume, 1831) și lucrări cu caracter moralizator.Pr. Zaharia Matei, Profesorul, protopsaltul și compozitorul Anton Pann, p. 46

În anul 1838, moare mama sa, Tomaida. Rămânând singur pe lume, decide să se căsătorească din nou, de data aceasta cu o tânără de numai 18 ani, pe nume Ecaterina, fiica Aniței a lui Asanache, fost vinicer domnesc. În ciuda opoziției părinților, care vedeau diferența mare de vârstă dintre cei doi (26 de ani), căsătoria a avut loc la data de 10 februarie 1840, naș fiindu-i pitarul Tudorache Sfetescu. În această perioadă de revenire la normalul vieții de familie, Anton Pann ajunge prim cântăreț la Biserica Albă, unde va locui temporar, împreună cu soția sa, după care se vor muta în casa din mahalaua Bradului.G.Dem. Teodorescu, Viața și activitatea lui Anton Pann, p. 54

Perioada anilor 1840-1854 va fi prolifică sub aspect editorial-tipografic, autorul reușind să tipărească unele culegeri religioase și folclorice, să adauge multe alte lucrări și, în același timp, să ofere stranei românești, toate cărțile de cântări bisericești.Pr. Zaharia Matei, Profesorul, protopsaltul și compozitorul Anton Pann, p. 49

După douăzeci de ani de așteptare reușește să tipărească Noul Doxastar, tomul 1, în tipografia lui Constantin Pencovici, cu binecuvântarea noului mitropolit al Ungrovlahiei, Neofit, ales în scaun în iulie 1840. La scurt timp după înscăunarea mitropolitului Neofit, Anton Pann îi adresează o scrisoare în care îi dezvăluie îndelungata sa muncă de traducere și tălmăcire a principalelor cărți ale stranei, Doxastarul serdarului Dionisie Fotino, Irmologhionul sau Catavasierul grabnic și Heruvico-Chinonicarul.Pr. Zaharia Matei, Profesorul, protopsaltul și compozitorul Anton Pann, p. 50

Neavând sprijinul financiar necesar tipăririi acestor cărți, intenționa să ceară sprijinul mitropolitului Moldovei, Veniamin Costachi, însă, episcopul Chesarie al Buzăului l-a sfătuit să aștepte numirea unui nou mitropolit la București. Psaltul cere sprijinul mitropolitului Neofit la tipărirea Noului Doxastar, acesta decizând să se tipărească 30 de exemplare pentru Mitropolie și 10 exemplare pentru Episcopia Râmnicului.

În anul 1842, protopsaltul înaintează o cerere prin care solicită cu rugăminți mitropolitului Neofit să-l numească profesor de muzică la seminarul sfintei Mitropolii, ce urma să-și înceapă cursurile. Prin rezoluția din 26 iunie este numit în locul lui Constantin Chiosea, care încetase din viață.Pr. Zaharia Matei, Profesorul, protopsaltul și compozitorul Anton Pann, p. 51

În vara anului 1844 îl găsim la mânăstirea Tismana, ca oaspete al părintelui arhimandrit Spiridon, căruia îi dedică, în manuscris, slujba Adormirii Maicii Domnului. Această lucrare cu conținut didactic stă în strânsă legătură cu activitatea sa de profesor de seminar.Pr. Zaharia Matei, Profesorul, protopsaltul și compozitorul Anton Pann, p. 54