Pecenegii (în sau pacinacae, în ) au fost un popor seminomad turcofon originar din stepele Asiei Centrale. În veacul al IX-lea ei au populat nordul Mării Negre, iar în secolele al XI-lea-al XII-lea au pătruns în Peninsula Balcanică. În limba greacă (în sursele bizantine) erau cunoscuți ca πατσινáκοι = Patzinaki, în limba turcă se numeau beçenekler, pecenekler, pacanak, în limbile arabă și persană Bjnak/Bjamak/Bajanak, în tibetană Be-co-nag, în limba georgiană (gruzină) Pacanak-i, în armeană Badzinaghi, în limbile slavilor răsăriteni Peceneghi/Pecenezi, în limba poloneză Pieczyngowie/Piecinigi și în textele redactate în latina medievală Bisseni, Bessi, Pizenaci.
Etimologie Numele pecenegilor derivă din limba turcă veche și înseamnă „cumnați sau clanuri/triburi înrudite", ca argument aducându-se sensul „înrudit", pe care termenul bajanaq/bajinaq îl are în limbile turciceSpinei, Victor (2009). The Romanians and the Turkic Nomads North of the Danube Delta from the Tenth to the Mid-Thirteenth century. Koninklijke Brill NV. ISBN 978-90-04-17536-5
Potrivit unei alte ipoteze etnonimul ar fi însemnat „pădurean”. Istoricul clujean György Györffy a evidențiat faptul că mai mulți codri din Europa de est amintesc, prin numele lor, de acest popor: Silva blacorum et bissenorumÎn , în românește: „Pădurea românilor și pecenegilor”. din sudul Transilvaniei Pădurea pecenegilor din regiunea ucraineană Vinnița Pădurea pecenegă de pe malul râului Rosava din Polonia Silva Pieczyngarum din sud-vestul Poloniei concentrarea de toponime pecenege din județele (păduroase) Harghita și Covasna (între altele Biborțeni, Baraolt, Ozun) într-un document din 1218, pecenegii din zona Bakony, în vestul Ungariei, sunt menționați ca „oamenii pădurii”.
Pecenegii și Imperiul Bizantin thumb|Sud-estul Europei ~1000 e.n. (patzinaks=pecenegi) Pecenegii erau descriși în De administrando imperio, lucrare a împăratului Constantin al VII-lea Porfirogenetul, ca „populație nomadă, care se deplasa în funcție de ploi și de locurile de pășunat” și că „erau bogați” de pe urma controlului exercitat asupra rutelor comerciale și a negoțului de sclavi, blănuri și ceară.
Cronicarul Marzaui (Marzawi) furnizează în secolul al IX-lea detalii privitoare la teritoriile stăpânite de pecenegi:Structura socială la pecenegi era tipică pentru societățile nomazilor, fiind o confederație de clanuri organizată ierarhic, dar libere să opereze independent.
De Administrando Imperii conține cinci capitole dedicate pecenegilor. Întrucât reprezentau o forță redutabilă și după ce îi învinseseră de câteva ori pe bulgari, pecenegii constituiau o componentă importantă a politicii externe a imperiului bizantin, ei fiind în viziunea Constantinopolului o contrapondere la forța militară a țaratului bulgar.
Potrivit împăratului Constantin al VII-lea, pecenegii își urmăreau politica de dominare și prin corespondență și cadouri. Imperiul Bizantin îi încuraja să obțină prin mijloace pașnice bunurile de lux pe care altminteri le-ar fi procurat ca pradă de război. Serviciile pecenegilor, odată cumpărate, erau direcționate împotriva inamicilor Imperiului Bizantin.
Tot Constantin Porfirogenetul menționează în lucrarea De ceremoniis că liderii confederațiilor tribale aveau drepturi egale din punctul de vedere al Imperiului Bizantin. Aceasta demonstrează că pecenegii nu aveau un singur lider, dar că, spre deosebire de alte populații, conducătorilor pecenegi le era recunoscut statutul de indepedență, ca atare fiind îndreptățiți să aibă corespondență cu împărații din Constantinopol.
Țarul bulgar Simion s-a folosit de pecenegi pentru a-i alunga pe unguri. Pecenegii au fost atât de eficienți, încât i-au determinat pe ungurii aflați în ținutul Atelkuzu (în limba maghiară Etelköz, „Între râuri”) - una dintre patriile temporare ungare înainte de stabilirea în Pannonia pe Dunărea mijlocie - să se strămute pe teritoriul unde este Ungaria.
Cronologie 692 - Cumanii se amestecă cu pecenegii între Irtîșul Negru și Sîrdaria, din teritoriul Deșt-i-Kîpceak (numele turco-persan pentru Cumania). 700 - Cumanii se învecinau la sud cu pecenegii care trăiau în zona Seyhun și Aral. 750 - Pecenegii sunt vecini la vest cu triburile ungurilor, cu care se dușmănesc. 800 - Pecenegii sunt stabiliți în regiunea Emba și pe malul râului Yaik (Ural), controlând ruta comercială de la Itil (Volga) la Horezm, motiv pentru conflictul de interese cu hazarii. 860 - Triburile hazare și oguze, în alianță, atacă pecenegii pentru a-și proteja rutele comerciale. Pecenegii trec Volga și se așază în zonele locuite de unguri. 885 - Pecenegii îi atacă pe unguri și îi împing spre vest. 889 - Pecenegii trec granița hazară și se stabilesc în Lebedia (sau Levedia), una dintre patriile temporare ale ungurilor (după numele unei căpetenii maghiare, Lebed sau Leved). 889-893 - Pecenegii se mută în ținutul Atelkuzu (Etelköz). Pecenegii domină de asemenea stepele din zona Nipru-Don. 893 - Pecenegii suspendă urmărirea ungurilor și își așază tabăra, pentru iernat, la gurile Bug-ului. Atacați de triburi oguze, pecenegii trec Volga și Donul, înghețate, ajungînd în Atelkuzu. Unii pecenegi au rămas blocați lângă râul Yaik (Ural). 894 - Pecenegii, aliați cu bulgarii, îi împing pe unguri din Atelkuzu dincolo de Carpați pe teritoriul Ungariei de astăzi. 903-905 Pecenegii înaintează și ocupă Oltenia (tribul Giaxihopon) și Banatul; în Transilvania, în apropiere de Alba Iulia, se stabilește tribul peceneg GyulaAlexandru Gonța: Românii și Hoarda de Aur 1241-1502, p. 19-20, Editura Demiurg, Iași, 2010 913 - Pecenegii sunt împinși de turcii karluci în josul râului Sîr-Daria și spre lacul Aral. Pășunatul se face între Ural și Volga. 915 - Cronicile îi menționează pe pecenegi ca inamici ai slavilor răsăriteni. Cneazul Igor încheie un tratat de pace, stabilind frontiera între Don și Nistru.Cronica lui Nestor 917 - Pecenegii sunt incitați să atace Bulgaria, dar amiralul Romanus Lecapenus nu reușește să-i transporte peste Dunăre. 20.VIII.917 - Pe râul Achebi, între Anhialos și Messembria, țarul bulgar Simion, aliat cu pecenegii, înfrânge armata bizantină. Hazarii luptă cu o alianță formată din pecenegii oguzi bizantini, Besseni, și bulgarii kara. 927 - Nikolaos Mysticus îl avertizează pe țarul Simion în legătură cu o alianță formată alani, pecenegi și „sciți”. 934 - Pecenegii sunt aliați cu ungurii la invadarea Traciei bizantine. 944 - Pecenegii participă la campania lui Igor. Pecenegii apar în Dobrogea. 948 - Triburile pecenege (potrivit împăratului Constantin Porfirogenetul): Cioban/Çoban (în bazinul Donului), Tolmaci/Tolmaç (la vărsarea Donului), Külbei/Külbey (pe malul Donețului), Cior/Çor (pe malul stâng al Niprului), Karabai/Karabay (între Nipru și Bug), Ertim (Nistru), Yula (Prut), Kapan (pe cursul inferior al Dunării). Ertim, Cior și Yula sunt numite comunități „kangar” („curajoși”). 964 - Pecenegii amenință Hazaria 965 – Cneazul vareg Sviatoslav a ajuns probabil la o înțelegere cu privire la tranzitarea ținuturilor pecenege. Sviatoslav cucerește fortăreața Șarkel (turcic „Cetatea albă”) 968 - Sviatoslav debarcă în Delta Dunării în fruntea unei oștiri de 60.000 de ruși și nomazi. Se confruntă cu 30.000 de bulgari, pe care-i urmărește până la Dârstor (Durostorum, Silistra). Sviatoslav ocupă cetățile bulgare dintre Nistru și Nipru. 969 - Pecenegii conduși de hanul Kura atacă Kievul, iar Sviatoslav se retrage. În același an, Sviatoslav respinge pecenegii și reatacă Bulgaria. Sviatoslav cucerește Preslav capitala bulgarilor, și Dârstor, Preslaveț (Prislav, azi Nufăru lângă Dunăre) și Pliska. Sviatoslav se stabilește în Dârstor. 970 - Ruși, normanzi, bulgari, pecenegi și mercenari unguri, sub comanda lui Sviatoslav, atacă Tracia. Sviatoslav este învins și după un armistițiu se retrage în Dârstor. right|thumb|Nomisma emisă sub împăratul Ioan I Tzimiskes, la atelierul monetar din Constantinopol; avers: +IhS XIS REX REGNANTInm', Hristos, bust din față cu nimb, binecuvântează cu mâna dreaptă; cu mâna stângă prezintă Sfânta Evanghelie; revers: +QEOTOC hOHQ' IW dES, în jumătatea din stânga, bust din față a împăratului, încoronat și cu loros, ține cu mâna stânga o cruce patriarhală, în dreapta, Fecioara Maria. Mâna lui Dumnezeu binecuvintează creștetul împăratului Ioan. 971 - Împăratul Ioan I Tzimiskes (969-979) trece prin trecătorile neapărate ale Balcanilor. Fortărețele bulgare capitulează fără luptă. În Dârstor, după o lună de asediu, Sviatoslav capitulează și renunță la revendicările din Bulgaria și Crimeea. Sviatoslav este învinuit de atrocități (sacrificii umane). 972 – Pecenegii sub conducerea lui Kurca îl atacă pe Sviatoslav și îl omoară într-o ambuscadă pe Nipru (potrivit Cronicii Primare Ruse sau cronica lui Nestor). Din calota craniană a cneazului Sviatoslav, pecenegii își fac cupă pentru băut. Pecenegii mai au lupte minore cu bizantinii, rușii și hazarii. circa 990 - Pecenegii cuceresc așezările fortificate de la Echimăuți, Alcedar și Calfa, de lângă Nistru, locuite de români și slaviGheorghe Postică, Civilizația medievală timpurie din spațiul pruto-nistrean (secolele V-XIII), Chișinău, 2006, p. 64 993 - Mărturii despre un atac peceneg la Pereiaslavl (azi Nufăru). Orașul se numește astfel („Victorie”) în amintire înfrângerii pecenegilor. Bizantinii l-au numit Teodoropol (în onoarea sfântului Teodor Stratilat)Stephenson, Byzantium's Balkan Frontier, pp. 50, 53. 996 - Pecenegii atacă Vasiliv. 997 - Pecenegii asediază Aspron (Cetatea Albă). 1019 – Iaroslav, ducele de Kiev îi înfrânge pe pecenegi și valahi (numiți Blakumen in Cronica lui Ejmund) aliați cu Sviatopolk, în bătălia de pe râul Alta, forțele Kievului numărând 40000 de oșteni din Kiev și 1.000 de mercenari vikingi. 1015-1020 - Hartvik consemnează, în Legenda Sancti Stephani, atacul peceneg de la Alba Iulia. 1021 - 60 de familii de pecenegi au trecut de la sud la nord de Carpați așezându-se apoi în Panonia în urma unor certuriAlexandru Gonța: Românii și Hoarda de Aur 1241-1502, p.20, Editura Demiurg, Iași, 2010 1026 - Împăratul Constantin Diogenes repinge un atac peceneg 1027 - Pecenegii atacă Imperiul Bizantin prin „vadul cumanilor” (Vidin-Calafat) În 1036 au loc trei invazii pecenege în Imperiul Bizantin. Sunt confirmate arheologic distrugerile de la Tulcea, Garvăn (Dinogetia), Turcoaia (Troesmis) (cetatea de est), Capidava, Tzar Asen. 1036 - Pecenegii asediază Kievul. (Între 915 și 1036 au existat 16 războaie între pecenegi și Kiev). 1037 - Iaroslav respinge o armată pecenegă și construiește catedrala Sf. Sofia pentru a comemora evenimentul. 1041 - Pecenegii si Sviatopolk atacă Ungaria (in vremea regelui Petru Orseolo) și ocupă toată Transilvania. 1045 - 20.000 de pecenegi se stabilesc în Imperiul Bizantin, în sudul Dobrogei și în nordul Bulgariei de astăzi. Pecenegii, conduși de Kegenes, au fost primiți de împăratul Constantin al IX-lea Monomahul, deoarece se aflau în conflict tribul rival condus de Tyrach. Kegenes fu botezat și a primit titlul de patrikios. 1046 sau 1047 - Constantin al IX-lea Monomahul ordonă flotei să împiedice trecerea Dunării de către triburile pecenege conduse de Tyrach. Au fost trimise de la Constantinopol 100 de trireme. Cronicarul Skylitzes menționează că Tyrach a trecut Dunărea ușor, deoarece “lipsea orice fel de pază”. thumb|left|Flota bizantină utilizând focul grecesc cronica lui Skylitzes 1050 – Potrivit lui Biruni din Horezm, limba alanilor ar fi un amestec de horezmiană și turcă pecenegă. 1050 - Invazie pecenegă în Imperiul Bizantin 1059 - Raid maghiaro-peceneg respins de Isaac I 1064 - Pecenegii ajung la porțile Constantinopolului. 1064 – Pecenegii sunt atacați de cumani. 1065 - 600.000 de oguzi (uzi) trec Dunărea și devastează Balcanii până la Salonic. Împăratul Constantin al X-lea Dukas, apoi pecenegii și bulgarii, îi anihilează. Rămășitele acestora sunt fie distruse, fie asimilate de cumani.