Băița (în ) este o localitate componentă a orașului Tăuții-Măgherăuș din județul Maramureș, Transilvania, România. Localitate situată pe valea Băița, între Tăuții Măgherăuș (5 km nord) și Ulmoasa; zonă de munte.
Istoric Prima atestare documentară: 1334 (Lapuș). Coriolan Suciu, Dicționar istoric al localităților din Tran¬silvania, București, Editura Academiei, 1967-1968.
În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, localitatea a făcut parte din comitatul maghiar Sătmar, iar în perioada interbelică a aparținut de județul Satu Mare, plasa Baia Mare. După al Doilea Război Mondial, a făcut parte din Regiunea Baia Mare, iar din 1968 a intrat în alcătuirea actualului județ Maramureș.
Etimologie Etimologia numelui localității: din subst. baie „mină” (< lat. *bannea sau magh. bánya) + suf. dim. -iță, art. -ița. Dorin Ștef, Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș, Editura Ethnologica, Baia Mare, 2016.
Numele vechi al localității a fost Lăpuș (1334), devenind Baia Lăpuș abia la sfârșitul secolului al XV-lea. Numele de Băița e consemnat din secolul al XX-lea. Diminutivul Băița denotă o raportare la o baie mai mare, probabil Baia Mare (numită astfel din secolul al XVI-lea).
În țară există și alte localități cu nume identic sau asemănător, având aceiași etimologie: Băița (jud. Bihor, Cluj, Hunedoara și Mureș), Băița-Plai (jud. Bihor). Dorin Ștef, Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș, Cluj-Napoca, Editura Casa Cărții de Știință, 2023.
Demografie La recensământul din 2011, populația era de 1.686 locuitori.
Personalități locale Ion Șiugariu (1914-1945), poet și publicist.
Monumente istorice Biserica "Sf. Arhangheli” (1818). Casa de lemn a poetului Ion Șiugariu (1913-1945) (obiectiv turistic).
Monument comemorativ Troița Eroilor din cele două războaie mondiale (1994).Monumente din județul Maramureș închinate Eroilor din Primul Război Mondial, Editura Ethnologica, 2020, Baia Mare.
Resurse minerale Zăcăminte auro-argintifere; Minereuri complexe (polimetalice).
Note
Băița, Tăuții-Măgherăuș