Mesteacăn este un sat în comuna Valea Chioarului din județul Maramureș, Transilvania, România. Localitate situată (la răspântie de drumuri) între Valea Chioarului, Perii Vadului (jud. Sălaj) și Boiul Mare, la granița cu județul Sălaj; zonă de deal.

Istoric Prima atestare documentară: 1424 (Nyires). Coriolan Suciu, Dicționar istoric al localităților din Transilvania, București, Editura Academiei, 1967-1968.

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, localitatea a făcut parte din comitatul maghiar Solnoc-Dăbâca, iar în perioada interbelică a aparținut de județul Someș, plasa Lăpuș.

Etimologie Etimologia numelui localității: din subst. mesteacăn „arbore cu scoarța albă" (Betula verrucosa) (< lat. mastichinus < mastihi „mastică"). Dorin Ștef, Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș, Editura Ethnologica, Baia Mare, 2016.

Prima atestare documentară (din secolul al XV-lea) consemnează denumirea de Nyres (< magh. nyir “mesteacăn”), despre care presupunem că a tradus un nume românesc Mesteacăn sau Mestecăniș: “Mesteacănul e Nyiresfalva, pentru că [la] mestecăniș se zice nyires”Nicolae Iorga, Neamul românesc în Ardeal și Țara Ungurească la 1906, București, 1977, p. 84., nota Nicolae Iorga în anul 1906.

Apoi, începând cu anul 1543, în documente apare sporadic denumirea de Kys Nyires (= Mesteacănul Mic), spre a se diferenția de o altă localitate cu nume asemănător, situată nu departe, pe malul Someșului, tot în ținutul Chioarului Mireșul Mare (Nagy Nyires, adică Mesteacănul Mare). Din anul 1733, numele satului apare frecvent în limba romană, cu grafie maghiară: Mesteyaka, Mesztekan, Meztyeken, Mesztakenu etc.

Denumirea actuală derivă din apelativul mesteacăn “arbore cu scoarța albă” (Betula verrucosa). Oiconim frecvent în toate regiunile țării: Mesteacăn (în jud. Botoșani, Caraș-Severin, Dâmbovița, Hunedoara, Neamț și Satu Mare), Mesteacănu (jud. Sălaj, Vrancea), Mestecăniș (jud. Suceava). Dorin Ștef, Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș, Cluj-Napoca, Editura Casa Cărții de Știință, 2023.

Demografie La recensământul din 2011, populația era de 349 locuitori.

Monumente comemorative Crucea Monument al Eroilor (2019). Monumentul Eroilor din Primul și al Doilea Război Mondial (1996).Monumente din județul Maramureș închinate Eroilor din Primul Război Mondial, Editura Ethnologica, 2020, Baia Mare.

Sit arheologic Așezare, sec. VII-IX (punct La Parhon, Valea Caselor); așezare, sec. III-IV (punct La Parhon, Valea Caselor); așezare, sec. III-IV (punct La Parhon, Valea Caselor); așezare, epoca bronzului, Cultura Suciu de Sus (punct La Parhon, Valea Caselor).Carol Kacsó, Repertoriul arheologic al județului Maramureș, Editura Eurotip, Baia Mare, 2011.

Note

Mesteacăn, Valea Chioarului