Constantin Paulian (n. 22 martie 1873, Craiova – d. 17 aprilie 1919, Doba) a fost unul dintre ofițerii superiori ai Armatei României din perioada Primului Război Mondial.
A îndeplinit funcții de comandant de regiment și brigadă și divizie în campaniile anilor 1916, 1917 și 1918.Alexandru Ioanițiu (Lt.-Colonel), Războiul României: 1916-1918,vol. 1, Tipografia Geniului, București, 1929
A murit în comuna Doba, sat Buteni (actual Paulian) în județul Arad. A fost înhumat în municipiul Craiova, județul Dolj [conform Arhivelor Militare Nationale Române, fond 6450, crt. 393, f. 107].Arhivele Militare Naționale Române, fond 6450, crt. 393, f.107. Biografie Constantin Paulian s-a născut la Craiova, ca fiu al lui Ioan Paul și Vasilica Paulian. Tatăl său era un cunoscut profesor muzicolog, fondatorul în 1897 a societății corale Doina , prima de acest fel în România dinainte de Primul Război Mondial. A fost director al Liceului „Traian” din Drobeta Turnu Severin, între anii 1892 -1901. Pentru activitatea sa, a fost deportat de autoritățile germane de ocupație din timpul Primului Război Mondial, în lagăre din România și Bulgaria.Cristi Rapașcu, Personalități severinene – Ioan Ștefan Paulian (1864-1936), accesat la 18 decembrie 2016
După absolvirea liceului a fost admis la Școala de Ofițeri de Artilerie și Geniu, din București, pe care o frecventează între 1892-1894, la absolvire primind gradul de sublocotenent, în arma artilerie. Urmează apoi timp de un an Școala Specială de Artilerie și Geniu. În anul 1903 este admis în Școala Superioară de Război, pe care o va absolvi în 1905. Face parte din promoția a 15-a a acestei instituții, fiind coleg de promoție cu viitorii generali Ioan Ghinescu, Nicolae Mihăescu, Marcel Olteanu, Aristide Razu și Nicolae Condeescu.***, Istoricul Școalei Superioare de Războiu. 1889-1939, f.e., București, 1939
S-a căsătorit la data de 7 noiembrie 1910, cu Maria Zorileanu.
Cariera militară Pe timp de pace După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, Constantin Paulian a ocupat diferite poziții de execuție în cadrul Regimentului 9 Artilerie și Regimentului 1 Artilerie. În anul 1909 trece în arma infanteriei, fiind numit comandant de batalion în Regimentul Gorj No. 18, iar la 1 aprilie 1916 a fost numit comandantul Batalionului 7 Vânători, cu garnizoana de pace la Galați.Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1905, Lito-Tipografia L. Motzătzeanu, București, 1905Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1910, Tipografia Albert Baer, București, 1910Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1914, Tipografia F. Gobl și Fiii, București, 1914Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1915, Tipografia și Stabilimentul de Arte Grafice George Ionescu, București, 1915 Primul Război Mondial În perioada Primului Război Mondial a îndeplinit funcțiile de comandant al: Regimentului 7 Vânători, în perioada 1916-1918 și Brigăzii 3 Vânători, în perioada 1918-1919 participând la ofensiva în Transilvania, operația de apărare a trecătorilor, bătălia de la Râmnicu Sărat și a treia bătălie de la Oituz.
Operațiile militare postbelice La începutul lunii aprilie 1919, colonelul Constantin Paulian era comandantul Brigăzii 3 Vânători, formată din Regimentul 2 Vânători și Regimentul 3 Vânători. Brigada făcea parte din organica Diviziei 2 Vânători, comandată de generalul Gheorghe Dabija. Divizia era dislocată în zona Petroșani-Deva, în dispozitivul de luptă al Grupului de Sud.Dumitru Preda, Vasile Alexandrescu, Costică Prodan, În apărarea României Mari. Campania armatei române din 1918-1919, Editura Enciclopedică, București, 1994
La declanșarea acțiunilor militare postbelice din Transilvania, la 15 aprilie 1919, Divizia 2 Vânători a primit misiunea generală de a înainta cu coloana principală pe valea Crișului Alb și cu o coloană secundară pe valea Crișului Negru, având ca prim obiectiv atingerea aliniamentului Beiuș-Sebiș-Radna. Brigada 3 Vânători, comandată de Constantin Paulian a fost desemnată să acționeze pe Valea Crișului Alb.
În ziua de 16 aprilie, trupele brogăzii ocupă localitătile din zona Almaș și Gurahonț. În dimineața zilei de 17 aprilie, brigada ocupă localitatea "Kokaro", căreia Paulian dispune să i se schimbe numele în Joia Mare, fiindcă în acea zi era celebrată sărbătoarea creștină Joia Mare. In aceeași zi, sunt ocupate localitățile Buteni, Govosdia și Berindia.General Gheorghe Mărdărescu, Campania pentru dezrobirea Ardealului și ocuparea Budapestei (1919-1920), Editura Cartea Românească, București, 1922 Următorul obiectiv îl constituia ocuparea Sebișului. Pe timpul deplasării de la Buteni spre Bârsa unde Regimentul 2 Vânători, se regrupase după luptele grele soldate cu eliberaera Buteniului, colonelul Constantin Paulian este prins într-o ambuscadă organizată de un grup anarhist local, condus de un anume Vass din Sebis, fiind împușcat mortal la trecerea peste un pod.Cronologie arădeană , accesat la 18 decembrie 12016Constantin Kirițescu, Istoria războiului pentru întregirea României, vol. II, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989
„Colonelul Paulian a căzut ca un erou, în fruntea brigăzii sale.” ____ Comunicatul Marelui Cartier General Cinstirea memoriei Moartea înaltului ofițer român a avut un puternic ecou în rândul populației românești din zonă, dar și a conducerii armatei, care, aflând vestea, îl avansează, post-mortem, la gradul de general. Recunoscători, locuitorii satului Govosdia au cerut imediat după desăvârșirea actului Unirii ca localitatea lor să poarte numele ofițerului care i-a eliberat.
Actul de recunoștință al celor care au cerut ca satul lor să poarte numele de Paulian a durat numai până în anul 1952, când factorii politico-administrativi au dispus schimbarea numelui localității respective în Livada, pe motiv că generalul a fost un reacționar care a luptat împotriva trupelor mișcării comuniste a lui Bela Kun. Această nedreptate a fost însă corectată după căderea comunismului. Drept urmare, prin Decretul 102/1996 publicat în Monitorul Oficial din 20 mai 1996, s-a aprobat revenirea la vechea denumire, cea de Paulian.
În 1995 a fost acordat drapelul de luptă Batalionului 422 Cercetare "Colonel Constantin Paulian". Duminică 14 aprilie 2019 în localitatea arădeană Joia Mare, din comuna Almaș, a avut loc sfințirea unei troițe ridicate în cinstea și veșnica pomenire a generalului de armată Constantin Paulian.Troiță sfintită la Joia Mare În localitatea Paulian, pe marginea drumului E671, în intersecția ce duce spre satul Ghilvaci, a fost construit monumentul colonelului Paulean Constantin.
Decorații Pentru serviciul militar, ofițerul Constantin Paulian a fost decorat cu Medalia Jubiliară „Carol I” în anul 1906, cu medalia „Coroana României cl.V” în anul 1912, iar în anul 1918, a primit medalia „Semnul Onorific de Aur”.Istoricul comunei DOBA 20px Ordinul „Coroana României”, în grad de ofițer (1912)
Note
Bibliografie Dabija, Gheorghe(general), Armata română în răsboiul mondial (1916-1918), vol.I-IV, Tipografia „Lupta” N. Stroilă, București, 1932-1936 Kirițescu, Constantin, Istoria războiului pentru întregirea României, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989 Ioanițiu Alexandru (Lt.-Colonel), Războiul României: 1916-1918,vol 1, Tipografia Geniului, București, 1929 ***, România în războiul mondial 1916-1919, vol. I-IV, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, București, 1934-1936 ***, Istoria militară a poporului român, vol. V, Editura Militară, București, 1989 Ovidiu Someșan, Colonelul și Troița'', Editura Tiparnița, Arad, 2019, (Biografia colonelului Constantin Paulian)
Vezi și Participarea României la Primul Război Mondial Ordinea de bătaie a Armatei României (1916) Ordinea de bătaie a Armatei României (1917) Legături externe
Categorie:Nașteri în 1873 Categorie:Nașteri pe 22 martie Categorie:Decorați cu Ordinul Coroana României Categorie:Generali români din secolul al XX-lea Categorie:Craioveni