Slimnic este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Sibiu, Transilvania, România.
Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Sectio 204) apare sub numele de Stolczenburg.
Așezare Localitatea Slimnic este situată în sud-vestul podișului Transilvaniei, fiind străbătută de râului Șarba – un afluent al râului Slimnic și al acestuia. Satul se află aproape în centrul județului Sibiu, pe drumul național DN14 între Mediaș și Sibiu, la o distanță de cca. 18 kilometri spre nord de orașul de reședință Sibiu (Hermannstadt); pînă la Calea ferată Copșa Mică–Sibiu din satul Mândra sunt aproximativ 6 kilometri.
Istoric Pe teritoriul localității Slimnic, în locul numit: Șanțul Satului, la Marginea pădurii cetății, la Socebeul, la șanțul umed și altele – au fost găsite multe obiecte arheologice, care au fost datate începând din epoca bronzului timpuriu (cultura: Coțofeni) pînă în epoca romană. De asemenea au fost găsite urme de așezări (la Cetatea Veche, la Schelzental) fiind datate în epoca fierului (cultura geto-dacică respectiv cultura dacică). Așezarea romană, de localnici mumită Șarba-Stempen, este datată la secolul I î.e.n.; Șarba - La Saivane fiind datată la sfîrșitul secolului al II-lea.Ministerul Culturii și Cultelor, Județul Sibiu, 2004, p. 10/66, accesat 1 iunie 2010
Prin stabilirea coloniștilor sași pe teritoriul Slimnicului în a două jumătate a secolului al XII-lea, atestată pentru prima dată în anul 1282, localitatea Slimnic devine una dintre cele mai importante componente al scaunului Sibiu, menită să apere drumul între Mediaș (Mediasch) și Sibiu. În anul 1394 este documentată școală populației germane, fiind condusă de directorul Allexius până în anul 1409; el îndeplinea și funcția de notar în sat.Situl comunei Slimnic, accesat 1 iunie 2010
Principala ocupație a populației este agricultura și creșterea animalelor. Meseria fierăritului a jucat un rol important în localitatea Slimnic, de aceea în stemă comunei este prezentată și o potcoavă trecută prin inele.Imaginea stemei Slimnicului, de pe primăria comunei
Demografie Evoluția populației de-a lungul timpului:
Recensământul Structura etnicăAnulPopulațiaRomâniMaghiariGermaniAlte etnii 1850 3.995 1.888 54 1.662 391 1900 4.661 2.637 91 1.929 4 1941 5.851 3.235 18 2.593 5 1977 5.641 3.483 11 2.026 121 1992 3.683 3.480 20 171 12 2002 3.670 3.590 20 44 16
Cel mai mare număr de oameni din Slimnic - de asemenea acel al germanilor - a fost înregistrat în anul 1941. Cei mai mulți români au fost înregistrați în anul 2002, unguri (91) în 1900 și romi (391) în anul 1850. În anii 1880 și 1966 a fost înregistrat cîte un slovac.
În localitatea Slimnic, populația a crescut din anul 1850 (părți egale, germani și români, fiecare de aproximativ 1.000 de persoane) în mod constant până în anul 1941 (germani 1.806, români 1.938). Din anul 1989 – anul de emigrare masivă a sașilor în Germania – locuiesc în Slimnic aproape numai români, cîțiva germani, maghiari și romi, din fiecare aproximativ 1%.Evoluția demografică a populației din județul Sibiu între anii 1850-2002 (autor: Varga E. Arpád), p. 68
Monumente Cetatea din Slimnic - ruinele cetății țărănești de pe dealul de lângă sat, construită în secolul al XV-lea de sași. Cetatea – cu ziduri înalte de cărămidă – a fost construită în jurul unei biserici gotice, niciodată finalizată. În partea de nord se află o curte de formă pătrată, la sud o curte triunghiulară și curtea fântânii.H. Heltmann, G. Servatius: Reisehandbuch Siebenbürgen. Kraft-Verlag Würzburg, 1993. p. 295. ISBN 3-8083-2019-2. La sfârșitul anilor 50 (secolul al XX-lea) au fost restaurate clopotnița, zidurile și turnul de apărare din nord-vest. Cetatea figurează pe lista monumentelor istorice. Biserica Evanghelică din Slimnic, cu hramul Sf. Bartolomeu, este o biserică sală în stil gotic construită în secolul al XIV-lea. Zidul de apărare care înconjura și casa pastorului, a fost distrus în anul 1706 de cetele curuților. Biserica Ortodoxă cu hramul Sf. Arhangheli (Str. Principală 84), construită în anul 1831; renovată 1889–1910, figurează pe lista monumentelor istorice. Biserica Română Unită, cu hramul Sf. Treime, construită între anii 1904–1910. Din cauza degradărilor pricinuite de inundațiile din anul 1975 și de cutremurul din 1977, a fost închisă în anul 1981. Biserica Ortodoxă în centrul localității Slimnic, construcție începută în anul 1990.
Galerie de imagini
Personalități Johann Bergleiter (1774–1843), din 1811–1833 preot, din 1833–1843 episcop evanghelic în Transilvania. Johann Plattner (1854–1942), preot, scriitor și cronicar. Walter Gottfried Seidner (n. 1938–2018), preot și scriitor în Slimnic.Walter Seidner: "Auf Wolke Sieben/Bürgen", la siebenbuerger.de/zeitung Thomas Nägler (1939-2011), arheolog și istoric specializat în istoria Transilvaniei.Curriculum vitae: Prof. univ. dr. Thomas Nägler
Vezi și Biserici fortificate din Transilvania
Bibliografie Popa, Constantin: Slimnic, străveche așezare din ținutul Sibiului; Sibiu, 2000; ISBN 973-8009-49-9
Lectură suplimentară Așezări dacice și daco-romane la Slimnic: contribuții la continuitatea dacilor în Dacia romană, Ioan Glodariu, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1981
Note
Legături externe
Totul despre Slimnic, la slimnic.info Primăria comunei Slimnic, la ghidulprimariilor.ro Istoria comunei Slimnic, la arheologie.ulbsibiu.ro Localitatea Slimnic (Stolzenburg), la siebenbuerger.de / Orte E. Kanz, O. Rothbächer: Kirchen- und Festtracht von Stolzenburg/Siebenbürgen („Portul popular al sașilor din Slimnic/Transilvania” (pdf. 7,40 MB)
Slimnic, Slimnic Slimnic, Slimnic