Aleuș este un sat în comuna Halmășd din județul Sălaj, Transilvania, România. Elia. Așezarea Aleuș este un sat în comuna Halmășd, la limita vestică a județului Sălaj, din nord-vestul Transilvaniei și a României. Aleuș se află la 19 km de orașul Șimleu Silvaniei.
Istoria și evoluția denumirii
Prima atestare documentară în 1355, cu numele de Elia după care este pomenit sub diverse forme asemănătoare: Elleios, Elyeios, Elyews, 1341, Ölyves 1481, Ellyűs 1519, Elwes 1537, Eleus, Elves,Ellyeusd 1547, Eulyves 1549, Ellyeüs 1550, Elleus 1568, Eölwes 1570, Eolves, Ellyeos 1587, Ellyes 1646, Ellős 1760, în limba română Aleus (Aleuș de fapt) din 1733. Localitate aparținea ințial de comitatul Crasna (desființat în 1876) și făcea parte din domeniului subordonat cetății Valcăului (cetate regală). Ulterior a ajuns în posesia unor feudali cum ar fi: Bánffy, Báthori, Bornemissza, Sarmasági, Valkai. În special primele două familii au fost cele mai influente și zona Șimleu Silvaniei.
Populația
Despre populația satului primele informații le avem de la monografistul Petri M. și apoi din recensămintele regulate. În 1715 după războiul curuților (1703-1711), urmat și de o epidemie de ciumă, se pare că numărul locuitorilor a scăzut, pentru că în 1715 doar două familii de iobagi plăteau taxe, în 1720 deja 7 familii de iobagi și 4 de jeleri. (Din cele 11 familii, 6 erau români și 5 maghiari.) În 1733 cele 17 familii de uniți (greco-catolici) au propriul preot și biserică de lemn. Din recensămîntele din intervalul de un secol și jumătate (1850-2002) spicuim: vârful demografic a fost atins în perioada 1930-1966, când numărul de locuitori trecea de 600 de persoane. În 1850 avea 401 locuitori, iar în 2002 doar 346. (Scăderea continua și în ultimele două decenii.) Majoritate fiind de etnie românească și anterior desființării Bisericii Unite cu Roma în 1948, greco-catolică (După acest an confesiunea majoritară fiind religia ortodoxă.) Numărul de romano-catolici atinge vârful în 1930 (51 persoane), și cel de israeliți în 1890 (22 persoane). Pe lângă majoritatea românească trăiesc sau au trăit minorități naționale: slovaci atingând vârful în 1930 (51 de persoane, în 2002 - 7); evrei 1941 – 13, 0.; romi în 1966 – 35, 2002-15; maghiari în 1900 15, 2002-1.
Principalul monument istoric este biserica de lemn de la începutul secolului al XVIII-lea.
Bibliografie • Dionisie Stoica și Ioan P. Lazar - Schița Monografică a Sălagiului, Editura Victoria, Șimleu-Silvaniei, 1908 • Petri Mór: Szilágy vármegye monographiája III.: Szilágy vármegye községeinek története (A-K). (Monografia comitatului Sălaj, vol. III. Instoria comunelor din comitatul Sălaj, literel A-K.), Budapesta, 1902. • Varga E. Árpád, Erdély etnikai és felekezeti statisztikája, Népszámlálási adatok 1850-2002, II. Bihar, Máramaros, Szatmár és Szilágy megye. (Statistica etnică și confesională a Transilvaniei. Datele recensămîntelor dintre 1850-2002. Vol. II, județele Bihor, Maramureș, Satu Mare și Sălaj) • Gheorghe Chende-Roman, Dicționarul etimologic al localităților din județul Sălaj, Zalău, 2006.
Note
Vezi și Biserica de lemn din Aleuș
Aleuș, Halmășd