miniatura|400px|Hartă a continentelor. Continentul este o vastă întindere de uscat înconjurată total sau aproape total de ocean sau de mări, cuprinzând și unele insule sau arhipelaguri vecine. Continentele totalizează circa 27% din suprafața totală a Pământului.
Continentele sunt, în general, identificate prin convenție și nu pe baza unor criterii stricte. Un continent poate fi o singură masă de uscat sau o parte a unei mase de uscat foarte mari, ca în cazul Asiei sau Europei. Din această cauză, numărul continentelor variază, de la patru până la șapte regiuni geografice sunt în mod obișnuit considerate continente. Majoritatea țărilor vorbitoare de engleză recunosc șapte regiuni ca fiind continente. În ordinea descrescătoare a suprafeței, aceste șapte regiuni sunt Asia, Africa, America de Nord, America de Sud, Antarctica, Europa și Australia. Diferite variante, cu mai puține continente, unesc unele dintre aceste regiuni, de exemplu considerarea Asiei și Europei ca un singur continent, Eurasia, „Majoritatea oamenilor recunosc șapte continente – Asia, Africa, America de Nord, America de Sud, Antarctica, Europa și Australia, de la cel mai mare la cel mai mic – deși uneori Asia și Europa sunt considerate un singur continent, Eurasia.” unirea Americii de Nord și Americii de Sud în Americi, precum și unirea Africii, Asiei și Europei în Afro-Eurasia.
Insulele oceanice sunt ocazional grupate împreună cu un continent apropiat pentru a împărți toate teritoriile uscate ale lumii în regiuni geografice. Conform acestei scheme, majoritatea țărilor și teritoriilor insulare din Oceanul Pacific sunt grupate împreună cu continentul Australia pentru a forma regiunea geografică Oceania.
În geologie, un continent este definit ca „una dintre principalele mase de uscat ale Pământului, incluzând atât uscatul, cât și platformele continentale”. Continentele geologice corespund la șapte zone mari de crustă continentală care se găsesc pe plăcile tectonice, dar exclud fragmente mici de crustă continentală precum Madagascar, care sunt în general denumite . este cunoscută a exista doar pe Pământ.
Ideea a câștigat recunoaștere în secolul al XX-lea. Aceasta postulează că actualele continente s-au format prin ruperea unui supercontinent (Pangeea) care s-a format cu sute de milioane de ani în urmă.
Etimologie Începând din secolul al XVI-lea, substantivul englezesc continent a fost derivat din termenul continent land, însemnând pământ continuu sau conectat"continent n." (1989) Oxford English Dictionary, ediția a 2-a. Oxford University Press. și tradus din latinescul ."continent1 n." (2006) The Concise Oxford English Dictionary, ediția a 11-a revizuită. (Ed.) Catherine Soanes și Angus Stevenson. Oxford University Press. Substantivul era folosit pentru a însemna „o întindere de pământ conectată sau continuă” sau continent. Nu era aplicat doar unor suprafețe foarte mari de uscat — în secolul al XVII-lea, se făceau referiri la continentele (sau uscaturile principale) ale Insulei Man, Irlandei și Țării Galilor, iar în 1745 la Sumatra. Cuvântul continent a fost folosit în traducerea scrierilor grecești și latinești despre cele trei „părți” ale lumii, deși în limbile originale nu era folosit un cuvânt cu exact aceeași semnificație ca continent.
În timp ce termenul de continent era folosit pe de o parte pentru zone relativ mici de uscat continuu, pe de altă parte, geografii au ridicat din nou întrebarea lui Herodot despre de ce o singură masă mare de uscat ar trebui împărțită în continente separate. La mijlocul secolului al XVII-lea, Peter Heylin a scris în Cosmographie că „Un continent este o cantitate mare de pământ, ne-separat de nici o mare de restul lumii, cum este întregul continent al Europei, Asiei, Africii.” În 1727, Ephraim Chambers a scris în Cyclopædia: „Lumea este împărțită în mod obișnuit în două mari continente: Lumea Veche și Lumea Nouă.” Și în atlasul său din 1752, Emanuel Bowen a definit un continent ca „o întindere mare de uscat care cuprinde mai multe țări, toate unite, fără nicio separare prin apă. Astfel, Europa, Asia și Africa sunt un singur mare continent, așa cum America este altul.”Bowen, Emanuel. (1752). A Complete Atlas, or Distinct View of the Known World. Londra, p. 3. Cu toate acestea, vechea idee a Europei, Asiei și Africii ca „părți” ale lumii a persistat în cele din urmă, acestea fiind considerate continente separate.
Definiții și aplicare Prin convenție, continentele „sunt înțelese ca fiind mase mari, continue și discrete de uscat, ideal separate prin întinderi de apă”. După această definiție, toate continentele trebuie să fie o insulă după anumite criterii. În schemele moderne cu cinci sau mai multe continente recunoscute, cel puțin o pereche de continente este conectată prin uscat într-un fel sau altul. Criteriul „mare” duce la o clasificare arbitrară: Groenlanda, cu o suprafață de , este considerată doar cea mai mare insulă din lume, în timp ce Australia, cu , este considerată cel mai mic continent.
Principalele mase de uscat ale Pământului au toate coastale la un singur Ocean Mondial continuu, care este împărțit în mai multe componente oceanice principale de către continente și diverse criterii geografice."Distribuția uscatului și apei pe planetă ." Atlasul ONU al Oceanelor (2004). Accesat la 20 februarie 2007.
Definiția geologică a unui continent are patru criterii: altitudine ridicată în raport cu fundul oceanului; o varietate largă de roci ignee, metamorfice și sedimentare bogate în siliciu; o crustă mai groasă decât crusta oceanică din jur; și limite bine definite în jurul unei suprafețe suficient de mari.
Extindere Cea mai restrictivă semnificație a termenului continent este cea a unei suprafețe continue"continent n. 5. a." (1989) Oxford English Dictionary, ediția a 2-a. Oxford University Press; "continent1 n." (2006) The Concise Oxford English Dictionary, ediția a 11-a revizuită. (Ed.) Catherine Soanes și Angus Stevenson. Oxford University Press; "continent1 n." (2005) The New Oxford American Dictionary, ediția a 2-a. (Ed.) Erin McKean. Oxford University Press; "continent [2, n] 4 a" (1996) Webster's Third New International Dictionary, Unabridged. ProQuest Information and Learning; "continent" (2007) Encyclopædia Britannica. Accesat la 14 ianuarie 2007, de la Encyclopædia Britannica Online. de uscat sau un continent principal, cu linia coastelor și orice granițe terestre formând marginea continentului. În acest sens, termenul Europa continentală (uneori menționat în Marea Britanie ca „Continentul”) este folosit pentru a se referi la Europa continentală, excluzând insule precum Marea Britanie, Islanda, Irlanda și Malta, în timp ce termenul continentul Australiei se poate referi la Australia continentală, excluzând Noua Guinee, Tasmania și alte insule din apropiere. În mod similar, termenul Statele Unite Continentale se referă la „cele 49 de state (inclusiv Alaska, dar excluzând Hawaii) situate pe continentul Americii de Nord și Districtul Columbia”.
Din perspectiva geologiei sau geografiei fizice, termenul continent poate fi extins dincolo de limitele uscatului continuu pentru a include zonele adiacente, puțin adâncite (platforma continentală)"continent [2, n] 6" (1996) Webster's Third New International Dictionary, Unabridged. ProQuest Information and Learning. „un segment mare al scoarței exterioare a Pământului, incluzând un continent terestru și platforma continentală adiacentă” și insulele de pe platformă (insule continentale), deoarece acestea fac parte structural din continent.
Din această perspectivă, marginea platformei continentale este adevărata margine a continentului, deoarece liniile de coastă variază odată cu modificările nivelului mării.Ollier, Cliff D. (1996). Planet Earth. În Ian Douglas (Ed.), Companion Encyclopedia of Geography: The Environment and Humankind. Londra: Routledge, p. 30. „Apele oceanice se extind pe rocile continentale la platformele continentale, iar adevăratele margini ale continentelor sunt pantele continentale mai abrupte. Liniile de coastă reale sunt destul de accidentale, depinzând de nivelul mării pe platformele înclinate.” În acest sens, insulele Marii Britanii și Irlandei fac parte din Europa, în timp ce Australia și insula Noii Guinee formează împreună un continent. Dacă este dusă la extrem, această perspectivă ar putea susține ideea că există doar trei continente: Antarctica, Australia-Noua Guinee și un singur mega-continent care unește Afro-Eurasia și America prin platforma continentală contiguă din și din jurul Mării Bering. Mărimea vastă a acestuia din urmă în comparație cu primele două ar putea duce chiar la afirmația că este singurul continent, celelalte fiind mai comparabile cu Groenlanda sau Noua Zeelandă. miniatura|Harta statelor insulare care prezintă state suverane și un stat de facto (Taiwan) (tw). Cele cu granițe terestre sunt colorate în verde, iar cele fără sunt colorate în albastru. Împreună cu teritoriile insulare dependente sau disputate, care nu apar pe hartă, aceste state sunt adesea grupate geografic cu o masă de uscat continentală vecină. Ca o construcție socială, conceptul de continent poate depăși platforma continentală pentru a include insule oceanice și fragmente continentale. În acest fel, Islanda este considerată parte a Europei, iar Madagascar parte a Africii. Extrapolând conceptul la extrem, unii geografi grupează masa de uscat continentală australiană cu alte insule din Oceanul Pacific în Oceania, care este de obicei considerată o regiune și nu un continent. Aceasta împarte întreaga suprafață de uscat a Pământului în continente, regiuni sau cvasi-continente.
Separare Criteriul conform căruia fiecare continent este o masă de uscat distinctă este de obicei relaxat din cauza convențiilor istorice și a utilizării practice. Dintre cele șapte continente recunoscute global, doar Antarctica și Australia sunt complet separate de alte continente de ocean. Mai multe continente sunt definite nu ca fiind corpuri absolut distincte, ci ca „mase de uscat mai mult sau mai puțin discrete”. Africa și Asia sunt unite prin Istmul Suez, iar America de Nord și America de Sud prin Istmul Panama. În ambele cazuri, nu există o separare completă a acestor mase de uscat prin apă (fără a lua în considerare Canalul Suez și Canalul Panama, care sunt ambele înguste și puțin adânci, precum și create de om). Ambele istmuri sunt foarte înguste în comparație cu masele de uscat pe care le unesc.
America de Nord și America de Sud sunt tratate ca continente separate în modelul cu șapte continente. Cu toate acestea, ele pot fi, de asemenea, considerate un singur continent cunoscut sub numele de America. Această perspectivă a fost comună în Statele Unite până la Al Doilea Război Mondial și rămâne prevalentă în unele modele asiatice cu șase continente. Modelul unui singur continent american rămâne o viziune comună în țări europene precum Franța, Grecia, Ungaria, Italia, Malta, Portugalia, Spania, în țări din America Latină și în unele țări asiatice.