thumb|O imagine cu sculpturi din Berlin, publicată conform prevederilor libertății de panoramă din legislația germană |alt=O sculptură metalică mare reprezentând un trandafir roşu pe o movilă înierbată, cu copaci desfrunziţi şi alte sculpturi în fundal
Libertatea de panoramă ( – FOP) este o prevedere în diferitele legislații ale drepturilor de autor. Expresia provine din cuvântul german Panoramafreiheit („libertatea panoramei”). Ea permite executarea și publicarea fotografiilor și filmărilor, sau crearea altor reprezentări (cum ar fi picturile) ale clădirilor, sculpturilor sau ale altor opere de artă, amplasate permanent în spațiul public și deja plătite autorilor respectivi, ale căror drepturi de autor (proprietate intelectuală) sunt prin consecință caduce, astfel că autorii operelor respective nu pot acționa împotriva creatorilor și distribuitorilor de imagini derivate. D. Seiler, Gebäudefotografie in der EU – Neues vom Hundertwasserhaus , în Photopresse 1/2 (2006), p. 16, accesat 2007-09-20. Ca exemplu practic, un cetățean care se fotografiază sau filmează în fața unei clădiri, unei opere de artă sau oricărei alte lucrări grafice (cum ar fi planul unui oraș) sau volumice (cum ar fi reconstituirea unui animal preistoric) din spațiul public, și care difuzează fotografia sau filmul în rețeaua publică, nu poate fi pârât de autorii sau proprietarii lucrărilor respective și nu va fi pedepsit de lege. Acolo unde legea nu asigură libertatea de panoramă, deținătorii drepturilor de autor sunt singurii în măsură să autorizeze crearea și distribuirea de .
Legislația pe plan mondial Multe țări au prevederi similare, care limitează aplicarea dreptului de autor, pentru a permite explicit executarea fotografiilor cu scene din locuri publice sau scene fotografiate din locuri publice. Totuși, interpretarea acestui principiu poate diferi considerabil în diferite țări.
Uniunea Europeană
thumb|Domenii cu libertate de panoramă în țările europene:
În Uniunea Europeană, prevede că țările membre pot prevedea în legislațiile lor posibilitatea libertății de panoramă, dar nu le obligă s-o aibă. nn, Panoramafreiheit , accesat 2015-06-28, v. și .
Libertatea de panoramă este definită în articolul 59 al legislației germane privind drepturile de autor (), D. Seiler, Fotografieren von und in Gebäuden , în visuell 5/2001, p. 50, accesat 2015-06-28, v. și în secțiunea 62 a legislației drepturilor de autor din Regatul Unit „Drepturi de autor, proiecte și brevete, 1988” (), H. Lydiate, Advertising and marketing art: Copyright confusion , accesat 2015-06-28, v. și și ea există și în alte țări, D. Koetz, Erlaubnis zum Ablichten von Sehenswürdigkeiten, în Photographie 10/2002, accesat 2015-06-28 de fapt în majoritatea țărilor membre.
Pe de altă parte, există țări europene ca Italia Luca Spinelli, Wikipedia cede al diritto d'autore, Punto Informatico, accesat 2015-06-28 și Islanda, Salvör Gissurardóttir, Bannað að birta mynd af Hallgrímskirkju, accesat 2015-06-28 unde nu există libertatea de panoramă. În Italia, în pofida unor proteste oficiale Franco Grillini, Cinzia Dato, Diritto di panorama, interpelare în parlament, arhivat 2008-10-25, accesat 2015-06-28 Luca Spinelli, Iniziativa per la Legge sul diritto d’autore: dare un senso al degrado, accesat 2015-06-28 ale avocatului Guido Scorza și jurnalistului Luca Spinelli (care a ridicat problema), publicarea reproducerilor fotografice ale locurilor publice este, conform legislației italiene, prohibită. Legge 22 aprile 1941 n. 633, aceseat 2015-06-28 Decreto Legislativo 22 gennaio 2004, n. 42, accesat 2015-06-28 Ba mai mult, conform legii , pentru utilizarea comercială a imaginilor „bunurilor culturale” (în care se poate încadra orice obiect sau loc cultural sau artistic) este obligatorie obținerea autorizației reprezentanței locale a Ministerului Artelor și Moștenirii Culturale, „Soprintendenza”.
Unele țări, ca Franța sau Belgia, nu permit executarea imaginilor operelor artistice cum ar fi cele de arhitectură sau sculptură amplasate în locuri publice decât în condițiile „includerii incidentale”. În Franța, dacă opera de artă este subiectul principal — și nu apare doar în fundal — este nevoie de permisiunea autorului, cea a deținătorului nefiind suficientă. Article L.112-2 du Code de la propriété intellectuelle, data 1992-07-01, accesat 2015-06-28
În România este permisă, fără consimțământul autorului și fără plata vreunei remunerații, reproducerea, cu excluderea oricăror mijloace care vin în contact direct cu opera, distribuirea sau comunicarea către public a imaginii unei opere de arhitectură, artă plastică, fotografică sau artă aplicată, amplasată permanent în locuri publice, în afara cazurilor în care imaginea operei este subiectul principal al unei astfel de reproduceri, distribuiri sau comunicări și dacă este utilizată în scopuri comerciale. Imaginea trebuie să fie conformă bunelor uzanțe, să nu contravină exploatării normale a operei și să nu îl prejudicieze pe autor sau pe titularii drepturilor de utilizare.Parlamentul României, Legea nr. 8 din 14 martie 1996 (republicată), Monitorul Oficial, nr. 489 din 14 iunie 2018, Cap VI, Art 35 (1) a), f)
Litigii în UE Un exemplu de litigiu datorat legislației eterogene a EU este , caz câștigat de Friedensreich Hundertwasser în Germania împotriva unei companii germane pentru o fotografie a unei clădiri din Austria. Rechtsprechung: BGH, 05.06.2003 - I ZR 192/00, accesat 2015-06-28
Un exemplu de caz în care nu s-au invocat drepturile de autor, ci Codice Urbani, caz care a ajuns la Curtea de Casație (supremă) din Italia este Ministero dei Beni e delle Attività Culturali vs. Stoneage S.r.l. (Cass. civ. Sez. VI - 1 Ordinanza, 23-04-2013, n. 9757, rv. 626365).
Un caz celebru în România referitor la libertatea de panoramă este procesul dintre moștenitorii arhitectei Casei Poporului și Camera Deputaților pentru folosirea fără drept a imaginii Casei Poporului.
Australia În Australia libertatea de panoramă este prevăzută în legea federală Copyright Act 1968, secțiunile 65–68. Secțiunea 65 prevede: „Drepturile de autor asupra unei lucrări (…) amplasate, altfel decât temporar, în locuri publice sau care sunt deschise publicului nu sunt afectate de executarea picturilor, desenelor, gravurilor sau fotografierea ei, sau prin includerea lucrării într-un film cinematografic sau o emisiune de televiziune”. Asta se aplică oricărei „lucrări artistice”, cum este definită în paragraful (c) al secțiunii 10: „lucrare de artă” (dar nu măștilor pentru circuite integrate). Copyright Act 1968 (cuprins), accesat 2015-06-28 Asta înseamnă că alte lucrări de artă, cum ar fi picturile murale, nu sunt incluse în această prevedere. Arts Law Centre of Australia, Street photographer’s rights, Arts Law Information Sheet, accesat=2015-06-28 Photographers & Copyright, Australian Copyright Council, accesat=2015-06-28: „You will generally need permission to photograph other public art, such as murals” Secțiunea 66 a legii prevede și excepții similare pentru clădiri.
Statele Unite , nu cuprinde nicio prevedere expresă. Singurul articol semnificativ este 17 USC 120(a), United States Code/Title 17/Chapter 1/Section 120, accesat 2015-06-28 care exonerează creatorii reprezentărilor vizuale ale clădirilor de a cere aprobarea arhitectului deținător al drepturilor de autor. Robert A. Gorman, Copyright Law, ed. a 2-a, U.S. Federal Judicial Center, 19 iunie 2006, pp. 48–166, accesat 2015-06-28 Dianne Brinson, The Law for Photographers: Do I Need Permission?, accesat 2015-06-28 Însă această libertate pentru clădiri nu se aplică și operelor de artă.
Fosta URSS Legea dreptului de autor din Republica Moldova a fost modificată în iulie 2010 pentru a permite libertatea de panoramă. Același lucru s-a întâmplat în Armenia, în aprilie 2013. Legislation: National Assembly of RA, parliament.am, accesat 2015-06-28 În Federația Rusă, legea dreptului de autor a fost adaptată parțial conceptului de libertate de panoramă la 1 octombrie 2014; începând cu această dată, oricine are voie să fotografieze clădiri și grădini vizibile din locuri publice, dar nu și sculpturi sau alte obiecte de artă tridimensionale. Restul statelor din fosta URSS, inclusiv Țările Baltice (membre ale UE), nu au libertate de panoramă.
Din punctul de vedere al Wikipediei Unul dintre principiile Wikipediei este că ea are un conținut liber. Ca urmare, dreptul de a folosi imaginile doar în scopuri necomerciale nu-i este util. În imaginile de mai jos se prezintă situația pe plan mondial, respectiv european, din punctul de vedere al Wikipediei. thumb|900px|Libertatea de panoramă în lume conform necesităților Wikipediei (țările unde libertatea de panoramă este doar în scopuri necomerciale sunt figurate tot cu roșu)
thumb|Domenii cu libertate de panoramă în țările europene conform necesităților Wikipediei:
Lucrări bidimensionale Prevederile exacte privind permisiunile de a executa imagini în locuri publice dacă în imagini apar lucrări protejate de drepturi de autor diferă de la țară la țară. În cele mai multe țări acestea se referă la lucrările tridimensionale care sunt expuse permanent în locuri publice, prin „permanent” înțelegându-se „pe toată durata de viață a lucrării”. M. Rehbinder, Schweizerisches Urheberrecht, ed. a 3-a, p. 158, Berna: Stämpfli Verlag, 2000, ISBN 3-7272-0923-2, v. și §27 URG (Elveția), accesat 2015-06-28 În Elveția este admisă și executarea și publicarea imaginilor lucrărilor bidimensionale, cum ar fi picturile murale și graffiti, însă aceste imagini nu pot fi folosite în același scop cu cele originale.
Spațiul public Multe legislații conțin deosebiri subtile cu privire la spațiul public și proprietatea privată. În timp de în Austria situarea fotografului este irelevantă, în Germania permisiunea este valabilă doar dacă imaginea este executată din spațiul public, fără alte accesorii cum ar fi scări, platforme elevatoare, avioane etc. În anumite cazuri permisiunea este valabilă și pe proprietăți private, de exemplu în parcuri private unde accesul publicului este admis și în castele unde nu există restricții la intrare, dar uneori proprietarul poate cere o taxă pentru utilizarea comercială a imaginilor. Decizia Curții Federale a Germaniei în favoarea Fundației pentru Castelele și Grădinile Prusace (), 17 decembrie 2010, accesat 2015-06-28
În unele țări din Europa de Est legile drepturilor de autor limitează permisiunile la uzul necomercial al imaginilor. La fel pentru Rusia. M. Elst, Copyright, Freedom of Speech, and Cultural Policy in the Russian Federation, Leiden/Boston: Martinus Nijhoff, 2005 p. 432f, ISBN 90-04-14087-5
După cum se vede din harta de mai sus, există diferențe și în definirea „spațului public”. În majoritatea țărilor (de exemplu Germania) acesta se referă doar la exterioare, în timp de în alte țări (de exemplu Regatul Unit și Rusia M. Elst, p. 432, nota de subsol 268. V. și Articolul 1276 din partea a IV-a a Codului Civil (în vigoare din 1 ianuarie 2008)) includ și unele interioare, cum ar fi cele din muzeele unde accesul publicului este permis.