Vulturu este o comună în județul Vrancea, la limita între regiunile istorice Moldova și Muntenia, România, formată din satele Boțârlău, Hângulești, Maluri, Vadu Roșca și Vulturu (reședința). În comună funcționează două grădinițe cu program normal și o școala gimnazială.

Geografie Comuna Vulturu ocupă o parte a extremității nord-estice din Câmpia Română, aflându-se în zona de sud-est a județului, la limita cu județul Galați, în zona de vărsare a râului Putna în Siret.

Satele Vulturu și Boțârlău se găsesc pe malul drept al Putnei la distanța de 10 km. Satul Vadu Roșca se află pe malul drept al Siretului de o parte și de alta a Putnei Vechi sau Putna Seacă, cum este denumită de localnici. Față de formele de relief mai îndepărtate comuna se găsește pe o porțiune îngustă limitată spre nord-vest de curbura Carpaților, iar la sud-est de cotul pe care îl face Siretul spre Galați. stanga|miniatura|Vizitatori la Zidurile lui Donie în anul 1982

Istorie alt=Artefacte descoperite în anul 1982 la Zidurile lui Donie(Târgul Soci), în partea de N-V a localității Hângulești, Vrancea, aproape de locul numit de localnici ”SONDA / la SONDĂ”. Artefactele au fost preluate de Muzeul Vrancei, Focșani|thumb|left|Artefacte descoperite în anul 1982 la Zidurile lui Donie(Târgul Soci), în partea de N-V a localității Hângulești, Vrancea, aproape de locul numit de localnici ”SONDA / la SONDĂ” În sec. XVI-XVII locuitorii purtau numele de Dimăceni/Dămăceni iar zona înconjurată de vechea albie a Siretului, numită azi Cotul Vulturului și care are o suprafață de aproximativ 75 de hectare, a purtat numele de Soci cel puțin din vremea domnitorului Constantin Brâncoveanu, sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea. După înfrângerea rușinoasă de la Soci din 7 martie 1471, Radu cel Frumos ia hotărârea să-și mărească autoritatea aici la graniță construind în grabă Cetatea Crăciuna pe teritoriul Moldovei, aici pe această suprafață de aprox.75 de hectare. Așadar, numele de Soci a fost împrumutat din Țara Românească după Socii lui Donie, locuitorii vechiului Târg Soci. alt=Temelia bisericii ”Adormirea Maicii Domnului” a fost pusă de domnitorul Ștefan cel Mare după dobândirea Cetății Crăciuna care a mai purtat și numele de Pudna Noua(Pudna Nova), același hram cu al bisericii mănăstirii Putna de la Suceava, conform primei hărți cunoscute a Moldovei și ulterioare.|miniatura|Vulturu de Jos. Biserica ”Adormirea Maicii Domnului”, hram atribuit de domnitorul Ștefan cel Mare și Sfânt, bisericii construite lângă Cetatea Crăciuna care a purtat și numele de Pudna sau Pudna Nova, la fel cu hramul bisericii mănăstirii Putna construită de același domnitor cu ceva mai mult de un deceniu înainte. La anul 1754 funcționa ca o biserică din lemn iar la anul 1686 funcționa ca schit O informație prețioasă o primim de la Grigore Ureche cum că Cetatea Crăciuna purta și numele de Putna. Astfel găsim pe prima hartă cunoscută a Moldovei de la 1595 și ulterior pe celelalte hărți ale vremii, la sudul acestui Ținut al Putnei, pe malul Stâng al Siretului, cetatea Pudna sau Pudna Nova(Pudna noua). Mărturie stă faptul că după dobândirea Cetății Crăciuna(nu se știe prin ce mijloace) la anul 1482, la ceva mai mult de un deceniu de la zidirea Mănăstirii Putna, Ștefan cel Mare zidește o biserică, aici la graniță, cu hramul Adormirea Maicii Domnului la fel cu hramul Mănăstirii Putna de la Suceava. Biserica exista și la anul 1754 ca o biserică de lemn, la anul 1686 funcționa ca schitiar la anul 1778, zona numită Cotul Vulturului din localitatea Vulturu de jos avea 120 de case și o biserică. Pe hărțile din sec. XVII-XVIII în locul denumirii de Pudna sau Pudna Noua ca cetate apare denumirea de Negoslav. Dimăcenii erau cei chemați pentru apărarea hotarului și formau o localitate distinctă în afara cetății aflată pe zona Cotul Vulturului de azi.

Cetatea Crăciuna  de pe malul stâng al Siretului ca de altfel și Târgul Soci de pe malul drept al Siretului, cel care forma granița dintre Moldova și Țara Românească, încep să-și piardă din importanță și pe motiv că acest braț al Siretului numit Sirețel își mută debitul de apă pe Siretul Mare care a preluat albia Bârladului. În secolul al XVIII-lea Donea Damian (conform documentului de hotărnicie CCCXXXVI/II păstrat în Biblioteca Academiei Române și sub numele de Donie Dimian, Stolnicul Donie sau boierul Done) a fost una dintre cele mai influente personalități politice, militare și administrative din această regiune de graniță. Structura, cunoscută astăzi ca Zidul lui Donie, servea ca punct avansat de apărare în fața deselor incursiuni ale tătarilor și ca post vamal pentru mărfurile care circulau peste graniță spre Moldova, prin vadul de la Siret de la Vadu Roșca sau, Dobrogea. Monumentul este înscris în Lista Monumentelor Istorice cu codul VN-II-m-B-06512. Biserica descoperită la Zidul lui Donie se pare că la anul 1874 funcționa ca un schit.

După Unirea Principatelor Române, pe vechea albie a Siretului care forma hotarul dintre Moldova și Muntenia se aflau încă, în sec.XVIII-XIX, borne de hotar care reprezentau vulturul ca simbol al Țării Românești. Pe această veche albie a Siretului, o bornă era așezată în apropierea actualei Primării și o bornă mai la vale, în spatele bisericii Adormirea Maicii Domnului (spre nord). De aici denumirea Vulturu de Sus și Vulturu de Jos. .

La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Biliești a județului Putna și era formată din satele Boțârlău, Vadu Roșu, Vulturu de Jos și Vulturu de Sus, cu o populație de 2831 de locuitori. În comună existau două biserici (la Vulturu de Jos și la Vulturu de Sus) și o școală mixtă. Pe teritoriul actual al comunei, mai funcționa la acea vreme, în plasa Marginea de Jos a județului Râmnicu Sărat, și comuna Hângulești. Comuna avea 966 de locuitori, o biserică zidită în 1836 de un anume Ioniță Mărculescu din Focșanii Muntenești, și o școală de băieți cu 45 de elevi. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna Vulturu în aceeași plasă și comuna Hângulești în plasa Măicănești a județului Râmnicu Sărat. Comuna Vulturu avea aceeași structură și 4168 de locuitori. Comuna Hângulești avea în plus satul Maluri și avea o populație de 1369 de locuitori.

În 1950, comunele au fost arondate raionului Focșani din regiunea Putna, apoi (după 1952) din regiunea Bârlad și (după 1956) din regiunea Galați. În 1968, ele au fost trecute la județul Vrancea, iar comuna Hângulești a fost desființată și inclusă în comuna Vulturu. Tot atunci, satele Vulturu de Jos și Vulturu de Sus au fost comasate, formând satul Vulturu.

Demografie

Conform recensământului efectuat în 2021, populația comunei Vulturu se ridică la 6.873 de locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 6.277 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (84,01%), cu o minoritate de romi (3,97%). Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (86,28%), cu o minoritate de penticostali (1,31%), iar pentru 12,19% nu se cunoaște apartenența confesională.

Politică și administrație Comuna Vulturu este administrată de un primar și un consiliu local compus din 15 consilieri. Primarul, , de la , este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2024, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:

Transport Prin comună trece șoseaua națională DN23, care leagă Focșaniul de Brăila. Din acest drum se ramifică la Vulturu șoseaua județeană DJ204D, care duce spre nord la Suraia și mai departe spre vest la Focșani. Tot din DN23, la Boțârlău se ramifică șoseaua DJ204G, care duce spre nord tot la Suraia și mai departe la Vânători.

Monumente istorice Două obiective din comuna Vulturu sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Vrancea ca monumente de interes local, ambele clasificate ca monumente de arhitectură. Unul este Zidul lui Donie, datând din 1800 și aflat la ieșirea de vest din satul Hângulești; iar celălalt este biserica „Sfântul Nicolae”, zidită în 1819 și aflată în centrul satului Maluri.

Personalități născute aici Tudorel Toader (n. 1960), Ministru al Justiției, Judecător la Curtea Constituțională a României, Rector al Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, membru titular în Comisia de la Veneția.

Note

Vezi și Lunca Siretului Inferior (arie specială de protecție avifaunistică - SPA) Lunca Siretului Inferior (sit de importanță comunitară)

Lectură suplimentară Monografia istorică a comunei Vulturu, județul Vrancea, Petrița Gheorghiță Bîlbîe, Editura Mavinec, Comănești, 2008 "Date istorico-arheologice privitoare la Târgul Soci”, Pr. Maricel Jugănaru, Revista Monumentelor Istorice, Anul LXXX, Nr. 1-2/2014; Link : http://revistamonumenteloristorice.ro/?volum=2007-revista-monumentelor-istorice-rmi-1-2-anul-lxxx-2011-2014 ”Date istorico-topografice privitoare la Cetatea Crăciuna, în vremea domnitorului Ștefan cel Mare și Sfânt”, Pr. Maricel Jugănaru, Glasul Bisericii, Anul LXXIX, Nr. 7-9, iulie-septembrie, 2020; Link : https://www.ceeol.com/search/article-detail?id=957610

Vulturu