Camcic, Cetatea Albă

Demografie miniatura|2018 Conform recensământului din 2001, majoritatea populației comunei Camcik era vorbitoare de bulgară (%), existând în minoritate și vorbitori de ucraineană (%) și rusă (%).

POVESTE După războiul ruso-turc a început a doua migrație în masă a bulgarilor în Basarabia. Printre aceștia s-au numărat viitorii fondatori ai satului Kamchik. Despărțirea lor de locurile lor din Bulgaria, unde mormintele celor dragi, casele și proprietățile create de multe generații, câmpurile, râul Kamchia (vechiul nume Kamchik), munții au rămas, a fost dificilă și tragică, sufletul lor a rămas acolo - nativul lor. teren.

Bulgarii viitorului sat Kamcik au plecat la Budzhak când toate pământurile așa-numitei Administrații (tutela) bulgarilor basarabeni erau deja ocupate de ceilalți colegi de trib. Guvernul rus le-a permis să se stabilească pe fostele terenuri ale statului din districtul Akkerman, unde nimeni nu a locuit după expulzarea tătarilor Nogai. Viitorii fondatori ai Kamchik s-au stabilit pe o zonă plată lângă râul Sarata, ceea ce le-a amintit de râul lor natal Kamchia. S-au oprit aici în toamna anului 1830 și, înainte de apariția vremii reci, au reușit să construiască colibe temporare de pământ. Coloniștii au sosit în Budzhak în căruțele lor trase de cai (numele nativ pentru o căruță în bulgară este karutsa) cu grânele, vitele și uneltele lor. În primăvara anului 1831, au început să se stabilească temeinic și să dezvolte agricultura. S-a plantat o livada mare.

În 1918, după Revoluția bolșevică, soldații din Kamcițk, văzând cum soldații Armatei Roșii se comportau cu cei mai buni membri ai armatei țariste, ofițerii albi, au început să fugă în Basarabia. Majoritatea basarabenilor erau oponenți ai guvernului bolșevic și, îngroziți de evenimentele care aveau loc, s-au grăbit să ajungă acasă. În Ackerman, oficialii basarabeni au decis să susțină independența Ucrainei și să devină parte a acesteia. Dar Ucraina nu a putut să-și mențină independența și să-i respingă pe bolșevici nici măcar pe teritoriul Basarabiei. Parlamentul basarabean Sfatul Țării a fost nevoit să decidă ca Basarabia să intre în România Regală, cerând armatei române protecția de „ciuma” roșie, care proclamase deja puterea sovietică în Basarabia. A fost introdusă o lege marțială, cu măsuri luate pentru a captura comuniștii și așa-zișii simpatizanți ai puterii sovietice.

În 1923, în a treia zi a Trinității, locuitorii din Kamcik l-au prins la școală pe unul dintre liderii celulei subterane comuniste Tătarbunar și l-au predat jandarmilor pentru arestare și judecată ulterioară. În 1924, în timpul operațiunii speciale bolșevice, așa-numita „Răscoală tătarbunară” pentru a stabili puterea sovietică în Basarabia și a crea RSSM, bulgarii satului. Kamchik, împreună cu vecinii săi, germanii din Sarata, au oferit rezistență armată rebelilor din apropierea satului. Mihailovka, după care rebelii au fugit înapoi în Tătarbunary, unde au fost în scurt timp atacați și arestați de armata română (mulți dintre participanții la rebeli au murit în timpul luptei și au existat și victime printre cei care le-au rezistat). Locuitorii din Sarata și Kamcik au primit Ordinul Regelui României pentru restabilirea ordinii și participarea la luptele armate împotriva luptătorilor pentru puterea sovietică. Simpatizanții regimului sovietic nu au fost bineveniți în Kamcik; În 1940, după prima ocupare a Basarabiei de către regimul sovietic la 28 iunie, autoritățile sovietice i-au condamnat la moarte pe participanții la reprimarea acestei operațiuni speciale sovietice din 1924, precum și pe participanții la arestarea din 1923 în școala Kamchitsa. a participantului eșuat la această așa-numită „răzvrătire a Tatarbunary”. miniatura|Camcik 1936 miniatura|Arnautov Ivan Petrov https://www.youtube.com/watch?v=I52nFY-G62k miniatura|Școala Kamchitsa 1936, director Nicolae Aelenei În următorii 15 ani (1925-1940) Kamcik s-a dezvoltat, satul a crescut, oamenii au fost proprietari ai pământului, stăpâni ai vieții lor, în ciuda tuturor perioadelor dificile asociate cu bolile și seceta ciclică. Cei care, din diverse motive, nu au putut să-și cultive partea, au fost angajați să lucreze pentru proprietari mai înstăriți, mulți au lucrat în fabrici private ale germanilor sărățeni, și au plecat să lucreze în diferite orașe românești; Copiii care au studiat bine au primit studii ulterioare în Chișinău, Galați, București, Sofia și în alte orașe europene.

Conform acordului penal și protocolului secret penal al Pactului Ribbentrop-Molotov dintre cele două regimuri totalitare care au declanșat al Doilea Război Mondial, URSS și Germania, la 28 iunie 1940, Basarabia a fost anexată la Uniunea Sovietică, ocupând-o cu Roșu. Trupele armatei. După instaurarea puterii sovietice, imediat în prima zi, au început acțiunile liderilor desemnați privind colectivizarea, naționalizarea pământului și represiunea.

În Kamchik, un muzeu, o farmacie, un teatru au fost distruse și s-a încercat distrugerea unei biserici. Pentru a preveni distrugerea și închiderea bisericii, locuitorii din Kamchik i-au plătit pe noii conducători de district, iar un preot a venit dintr-un sat vecin pentru a participa la slujbă. Oamenii au fost confuzi de acțiunile nestăpânite ale noului guvern. Erau fericiți doar cei care nu aveau nimic, așa-zișii „bețivi”, „săraci” și romanticii despre „paradisul sub comunism” kamchikiți. Guvernul sovietic și NKVD au efectuat deposedarea și reprimarea tuturor „elementelor antisovietice”. Pe parcursul anului, foști primari ai satului au fost reprimați. Kamcik și muncitorii de la primărie, profesori și oameni cu autoritate care ar putea rezista guvernului sovietic unind poporul Basarabiei împotriva noului regim URSS. Preot al satului. Kamcik Pavel Balzhalarsky a reușit să plece cu toată familia în România, scăpând de represiune. Directorul școlii și soția sa profesoară, inspectorul fiscal Zlatov (Russu) și familia sa și alte familii care auziseră despre „paradisul” sovietic au plecat și ei.

În 1940-41 Regimul sovietic l-a trimis pentru totdeauna pe primarul Georgiev F.I. la GULAG, condamnat la pedeapsa capitală (execuție) Primarul Vlaev I.V., primarul Ivanov I.S., Buyukli P., inspectorul fiscal Buyukli Z.I., i-au condamnat pe secretarul primăriei Stafidov I.A., profesorii ( Ivanov V. ucis în închisoare), Todorov D.D., dus pentru totdeauna în lagărele din Siberia Bogdanov K.D., născut în 1903, Zlatov S.F. (17 ani), Kurtov D.D. (22 de ani) și mulți alți locuitori din Kamcik, ale căror nume au fost șterse pentru totdeauna din istoria satului de către guvernul comunist.

În 1941, la 23 iulie, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, la o lună după ce Germania a atacat URSS, după evacuarea Armatei Roșii cu activiștii de partid sovietic din Basarabia, puterea românească a fost restabilită în Basarabia, dar sub conducerea lui Antonescu, care a condus regimul României militare (România a intrat în coaliție cu Germania împotriva URSS).

În prima zi, când armata română a intrat în Kamcik, patru soldați ai Armatei Roșii ascunși în grădina lui D.N.Arnautov au fost înconjurați de soldați români și de localnici. pe strada de jos. Unul dintre militarii sovietici a început să tragă înapoi, aruncând o grenadă, după care a fost împușcat ca răspuns și îngropat într-un cimitir din localitate, ceilalți trei fiind luați prizonieri de armata română. În 1944, după cea de-a doua ocupare a Basarabiei, pentru acest incident kamciciții vor fi condamnați de autoritățile sovietice la 25 de ani de închisoare.

Unii dintre cei rămași Yastrebki (activiști sovietici care au luat parte la represiunile din 1940-1941) din sat au fost arestați de Șguranii români și condamnați la un an și jumătate. Unii dintre ei fuseseră anterior evacuați împreună cu Armata Roșie și autoritățile sovietice, dar pe drum au fost capturați de germani și trimiși acasă ca basarabeni, când primarul din Kamcik a trimis confirmarea originii lor din Kamcițk, ca răspuns la o solicitare. La sosirea acasă, au fost bătuți la primărie, dar au fost lăsați să locuiască acasă și chiar luați pe cauțiune de la represiunile românești (din prima zi a celei de-a doua ocupari a Basarabiei de către regimul sovietic din august 1944, aceiași ticăloși). a depus mărturie împotriva reprimaților care îi salvaseră în 1941 de la împușcarea jandarmilor români, când aceiași activiști sovietici din multe sate din Basarabia nu au fost lăsați în viață).Familia evreilor Kamchitsky, Gertsenzoni (a căror rudă din Galați era cunoscută de Sigurani ca un comunist subteran), a fost arestată de jandarmii români, familia a fost dusă la Sarata, apoi 10 zile mai târziu la Akkerman și, potrivit surselor din Baza de date pentru Victimele Shoah, a fost ucis de naziști în timpul Holocaustului împreună cu alți evrei arestați. Alte familii de evrei Kamchitsky din 1940-1941 au fost deportați de autoritățile sovietice în Kazahstan după deposedare. Familiile de evrei din Kamcik au condus o tavernă (magazin) și un korchma (snack-bar).

În timpul războiului, populația masculină din Kamcik nu a fost mobilizată în armata română, unii dintre bărbați au fost trimiși pe frontul muncii din România (kunchetralia). Restul poporului Kamchik s-a angajat în agricultură acasă pe pământul lor pe tot parcursul războiului, a plătit taxe sub formă de pâine și carne, a lucrat la calea ferată în Sarat și la repararea autostrăzii în secțiunea Bayramcha.

În august 1941, odată cu guvernul român, preotul și directorul școlii s-au întors la Kamcik cu familiile lor, învățătura bisericească și școlară a revenit la limba română (după un an de rusificare de către regimul sovietic) , cluburi și au fost reluate teatrul, au început să funcționeze din nou cârciumi private și o tavernă (magazine, snack-baruri), terenul naționalizat de sovietici în decursul unui an (din care o parte a fost împărțit activiștilor sovietici locali) a început să fie din nou cultivat de către sovietici. proprietarii de pământ. În 1942, în sat erau 4.622 de oameni, dintre care 2.409 bărbați și 2.213 femei. După naționalitate, bulgarii au constituit majoritatea – 4.525 de persoane, urmați de ruși – 58, țigani – 29 și români – 10.

La 23 august 1944, după capitularea României (arrestarea lui Antonescu) și operațiunea Iași-Chișinev, când armata sovietică a curățat Basarabia de naziști, regimul stalinist sovietic a fost restabilit. Din fiecare curte, autoritățile sovietice au mobilizat locuitorii din Kamcik pe frontul muncii și au început represiunile în masă din Donbass și Urali.În noaptea de 30 august 1944, o mașină neagră a NKVD-ului l-a dus la GULAG pe proprietarul de succes Arnautov P.V., cunoscut în toată Basarabia, și condamnat de o troică din Akkerman fără urmărire sau apărare la 25 de ani. , fără dreptul la o revizuire a cazului, cu confiscarea averii (la 24 iulie 1946, Arnautov P.V., la vârsta de 50 de ani, a fost ucis într-un lagăr din regiunea Kemerovo). Totodată, fratele său, primarul Arnautov I.V., a fost arestat și condamnat la 20 de ani de închisoare (amnistiat în 1957)

Camcic, Cetatea Albă

Źródło i licencja