András Sütő (n. 17 iunie 1927, Cămăraș, județul Cluj (interbelic) — d. 30 septembrie 2006, Budapesta) a fost un scriitor maghiar, redactor, laureat al premiilor Herder și Kossuth. Sütő era membru al Partidului Comunist Român din anul 1947Membrii CC al PCR și deputat în Marea Adunare Națională, însă din 1980 a fost interzisă publicarea lucrărilor sale și piesele sale n-au putut fi jucate în România, fiind în vizorul Securității.
Viața András Sütő a provenit dintr-o familie de simpli țărani maghiari transilvăneni. A urmat cursurile gimnaziului reformat din Aiud și a celui din Cluj. A debutat la vârsta de 18 ani în revista clujeană Világosság cu eseul Levél egy román barátomhoz („Scrisoare către un prieten român"). A fost membru al Marii Adunării Naționale între 1965 și 1980. A fost de asemenea vicepreședintele Asociației Scriitorilor din România între 1974 și 1982.
miniatura|András Sütő în 2005
În anii 1950, proza și dramaturgia lui Sütő respectă obedient canoanele ideologiei proletcultiste tipice epocii care sunt reflectate în titlurile fățiș populiste ale volumelor sale, cum ar fi: „Mămăligă cu brânză" (publicat în 1954, în colecția „Ogoare noi"), „Soldatul necunoscut" (publicat tot în 1954, în aceeași colecție). Aceste scrieri au ca personaje țărani ardeleni de etnie maghiară, nu arareori având impulsuri piromanice și posedați de „ura de clasă" de rigoare a epocii. Mai târziu, proza lui Sütő devine oarecum mai sofisticată cu volumul „Rătăcirile lui Salamon" (publicat în 1957). În ultimii ani ai regimului Ceaușescu operele lui András Sütő nu au mai putut fi publicate în România. În perioada 1980 - 1989, scrierile lui au apărut exclusiv în străinătate, deși el a continuat să rămână redactor-șef al publicației culturale maghiare Új Élet („Viață Nouă"), editată de Consiliul Culturii și Educației Socialiste la Târgu Mureș. A petrecut perioade îndelungate retras la vila sa de vacanță din munții de lângă Gheorgheni. În această perioadă a fost urmărit permanent de Securitate. În martie 1990 a fost una din victimele violențelor interetnice de la Târgu Mureș, ocazie cu care a fost bătut, pierzându-și un ochi.Ethnic Hungarian Writer and Activist Andras Suto, 79 - washingtonpost.com După perioada de spitalizare (la București, Budapesta și în SUA) s-a stabilit în Ungaria, unde și-a petrecut ultima parte a vieții. A murit la Budapesta și a fost înmormântat la 7 octombrie 2006 în cimitirul reformat din Târgu Mureș.
Opere („Mireasa desculță”), 1950 , 1956 („Formidabilul Ghedeon”), 1968 („Mama promite somn ușor”), 1970 Un leagăn pe cer, Editura Kriterion. București, 1972. Traducător Romulus Guga. („Zei și căluți de lemn”), 1973 („Floriile unui geambaș”), 1975 , 1975 , 1977 („Lăsați cuvintele să vină la mine”), 1977 , 1980 („Nunta de la Susa”), 1980 , 1987 („Un ochi pentru un cuvânt”), 1993 , 1999
Filmografie Scenarist Castelanii (1967) Doi bărbați pentru o moarte (1970) - împreună cu Gheorghe Naghi Bocet vesel (1984) - împreună cu Mircea Moldovan
Premii și distincții Premiul Republicii Populare Române (1951; 1953) Medalia „A cincea aniversare a Republicii Populare Române” (24 decembrie 1952) „pentru lupta și munca duse în vederea făuririi, consolidării și prosperării Republicii Populare Române”Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române nr. 508 din 24 decembrie 1952 pentru conferirea Medaliei „A cincea aniversare a Republicii Populare Române”, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române, anul I, nr. 13, 29 decembrie 1952, p. 111. Ordinul Muncii clasa a III-a (21 august 1954) „pentru merite deosebite pe tărîmul construcției de stat, economice, sociale și culturale, cu ocazia celei de a zecea aniversări a eliberării patriei noastre”Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 368 din 21 august 1954 pentru conferirea ordinului „Steaua Republicii Populare Romîne”, „Ordinului Muncii” și a „Medaliei Muncii” unor tovarăși, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul III, nr. 42, 30 august 1954, p. 392. Ordinul „23 August” clasa a IV-a (10 august 1964) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de a XX-a aniversări a eliberării patriei”Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 500 din 10 august 1964 pentru conferirea unor ordine și medalii, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul XIII, nr. 18, 9 decembrie 1964, p. 157. Ordinul „Steaua Republicii Populare Române” clasa a IV-a (10 iulie 1965) „pentru merite deosebite în realizarea sarcinilor prevăzute în Directivele celui de al III-lea Congres al Partidului Muncitoresc Român”Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Române nr. 430 din 10 iulie 1965 pentru conferirea unor ordine și medalii, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române, anul XIV, nr. 26, 16 august 1965, p. 233. Ordinul „23 August” clasa a III-a (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, [...] pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului”Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 157 din 4 mai 1971 privind conferirea unor ordine ale Republicii Socialiste România, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul VII, nr. 96, Partea I, vineri 6 august 1971, p. 635. Premiul "Füst Milán" (1978) Premiul "Herder" (1979) Premiul "Bethlen" (1990) Premiul "Kossuth" (1992) Premiul "Kisebbségekért" (Pro-Minoritate) (1995) Membru al Academiei Maghiare de Artă (1996) Premiul "A magyarság Hírnevéért" (Pentru renumele maghiarimii) (1997) Crucea Mijlocie a Republicii Ungare (1997) Ordinul național „Pentru Merit” în grad de Mare Cruce (1 decembrie 2000) „pentru contribuția cu totul deosebită la afirmarea și apărarea democrației în România” cu prilejul zilei de 1 Decembrie, Ziua Naționala a României Premiul "Hazám" (Pro-Patria) (2002) Marea Cruce a Republicii Ungare (2005) - pentru contribuția deosebită la cultura maghiară, ca semn de recunoaștere a rolului deosebit jucat în apărarea drepturilor minorității maghiare din România
Memoria lui András Sütő În mod normal, abia acum ar fi fost nevoie de autobuzele acelea din anii '90, care să aducă la această ceremonie țăranii din satele din jurul Tîrgu Mureșului, nu înarmați cu bîte, ci cu brațele pline de flori, la catafalcul celui ce a scris cele mai frumoase și mai emoționante pagini despre țărănimea maghiară și română din Ardeal după cel de-al doilea război mondial. (...) Un coleg de generație și-l amintește pe jurnalistul adolescent Sütő András alergînd pe jos sau cu bicicleta pe străzile Clujului, cu șpalturile în mînă de la redacție la tipografie și de la tipografie înapoi la redacție. E bine să ni-l închipuim pe Sütő András pedalînd în continuare pe o bicicletă celestă, îndreptîndu-se spre o redacție mai înaltă și spre o tipografie căreia numai el îi știe, în clipa asta, tainele presimțite în capodopera „Un leagăn pe cer" (...). Fragment din necrologul „Cireșe de toamnă", de Mircea Dinescu, ziarul "Adevărul", 9 octombrie 2006.
Note
Legături externe
Editorial de Mircea Dinescu la moartea scriitorului Sütő András, ziarul Adevărul, ediția din 9 octombrie 2006 Imagini arhive despre András Sütő în Fototeca Azopan
Categorie:Nașteri în 1927 Categorie:Decese în 2006 Categorie:Târgumureșeni Categorie:Scriitori maghiari români Categorie:Comuniști maghiari Categorie:Comuniști români Categorie:Membri ai Partidului Muncitoresc Român Categorie:Membri ai Partidului Comunist Român Categorie:Deputați în Marea Adunare Națională Categorie:Creștini reformați din România Categorie:Decorați cu Ordinul 23 August Categorie:Laureați ai premiului Herder Categorie:Decorați cu Ordinul național Pentru Merit