right|thumb|300x300px|Căile ferate transcontinentale în Statele Unite și în vecinătatea lor (1887). O cale ferată transcontinentală este o rețea contiguă de linii de cale feratăTrackage OnLine Def care traversează un continent cu terminale pe coastele unor mări diferite sau la limite diferite ale continentului. Aceste rețele se pot întinde pe liniile unei singure căi ferate, sau pot fi controlate de multiple companii feroviare pe o rută continuă. Deși Europa este traversată de numeroase căi ferate, cele europene nu sunt de obicei numite „transcontinentale”, cu excepția, poate, a liniei istorice Orient Express.
Căile ferate transcontinentale au contribuit la deschiderea regiunilor interioare nepopulate ale continentelor pentru explorare și colonizare, ceea ce altfel nu ar fi fost realizabil. În numeroase cazuri, ele formează coloana vertebrală a rețelelor de transport de pasageri și de marfă.
În Statele Unite ale Americii, un șir de căi ferate transcontinentale construite în ultima treime a secolului al XIX-lea au format o rețea națională de transport ce lega întreaga țară pe calea ferată. Prima dintre acestea, „Calea Ferată a Pacificului”, de 3103 km, a fost construită de către Central Pacific Railroad și Union Pacific Railroad pentru a lega Golful San Francisco la Oakland, California cu rețeaua națională existentă în est, la Council Bluffs, Iowa/Omaha, Nebraska, formând prima cale ferată transcontinentală din lume la deschiderea ei în 1869. Construcția a fost făcută posibilă de Guvernul SUA prin Legile Căii Ferate a Pacificului din 1862, 1864 și 1867.
America de Nord
Statele Unite right|thumb|300x300px|Ceremonia baterii „ultimului pilon” la unirea liniilor CPRR și UPRR la Promontory Summit, Utah, la 10 mai 1869, în „East and West Shaking Hands at Laying of Last Rail.” de Andrew J. Russell, 10 mai 1869. În Statele Unite, orice linie continuă de cale ferată ce leagă un punct de pe coasta Pacificului cu una sau mai multe căi ferate din liniile din est care leagă zona râurilor Missouri și Mississippi de coasta Atlanticului. Primul plan concret de cale ferată transcontinentală în SUA a fost prezentat Congresului de Asa Whitney în 1845.Bain, David Haward (1999).
Prima Cale Ferată Transcontinentală din lume a fost construită între 1863 și 1869 pentru a uni jumătățile estică și vestică ale Statelor Unite. Începută chiar înainte de izbucnirea Războiului Civil American, construcția ei a fost considerată a fi una dintre cele mai mari realizări tehnologice americane ale secolului al XIX-lea. Denumită la deschiderea ei „Calea Ferată a Pacificului”, ea a jucat rolul de legătură vitală pentru comerț și transporturi și a deschis colonizării vaste regiuni ale centrului Americii de Nord. Transporturile și comerțul puteau înflori departe de cursurile de apă navigabile pentru prima oară de la fondarea țării. Mare parte din această linie este astăzi utilizată de California Zephyr, deși unele părți au fost redirecționate sau abandonate.Cooper, Bruce Clement (2005).
Calea ferată transcontinentală a furnizat posibilități de călătorie rapidă, sigură și ieftină. Costul unei călătorii de o săptămână de la Omaha la San Francisco într-un vagon de dormit pentru emigranți era de circa 65 de dolari pentru un adult. Această variantă a înlocuit mult mai periculoasele și mai lentele călătorii cu diligența și cu convoaiele de căruțe. Numărul de emigranți care apucau pe Drumul Oregonului și Californiei a scăzut dramatic. Vânzarea pământurilor primite prin concesiuni feroviare, împreună cu serviciile de transport pentru cherestea și produse agricole a dus la colonizara rapidă a „Marelui Deșert American”.Richard White, Railroaded: The Transcontinentals and the Making of Modern America (2012)
Union Pacific a recrutat muncitori din rândurile veteranilor de război și imigranților irlandezi, în timp ce majoritatea mecanicilor de locomotivă erau și ei foști militari care învățaseră meserie lucrând pe trenuri în Războiul Civil American.Collins, R.M. (2010).
Central Pacific Railroad s-a confruntat cu o penurie de forță de muncă în Vestul mai rarefiat populat. Ea a recrutat muncitori cantonezi din China, care au lucrat eficient la construirea liniei peste și prin Munții Sierra Nevada și apoi de-a latul statului Nevada până la nodul din nordul statului Utah. Unul din motivele pentru Achiziția Gadsden, prin care s-a cumpărat teritoriu mexican în 1853 a fost obținerea de teritoriu pe unde să treacă o cale ferată transcontinentală sudică, porțiunea sudică a Cesiunii Mexicane fiind prea muntoasă. Calea Ferată de Sud a Pacificului a fost terminată în 1881. Legea Căii Ferate a Pacificului din 1862 (bazată pe o lege anterioară din 1856) autoriza concesiuni de terenuri pentru noi linii care să „ajute la construcția unei linii de cale ferată și de telegraf de la râul Missouri până la Oceanul Pacific”."An Act to aid in the construction of a railroad and telegraph line from the Missouri river to the Pacific ocean, and to secure to the government the use of the same for postal, military, and other purposes 12 Stat. 489, 1 iulie 1862 Liniile „Primei Căi Ferate Transcontinentale” au fost unite la 10 mai 1869, prin ceremonia baterii „ultimului pilon” la Promontory Summit, Utah, după ce se acoperise cu cale ferată un spațiu ed 2826 km între Sacramento și Omaha, Nebraska/Council Bluffs, Iowa Executive Order of Abraham Lincoln, President of the United States, Fixing the Point of Commencement of the Pacific Railroad at Council Bluffs, Iowa, 7 martie 1864 38th Congress, 1st Session SENATE Ex. Doc. în șase ani de către Union Pacific Railroad și Central Pacific Railroad."Ceremony at "Wedding of the Rails," 10 mai 1869 at Promontory Point, Utah" . Deși de la acea dată au început să circule trenuri, linia a fost oficial încheiată abia la 6 noiembrie 1869.The Official "Date of Completion" of the Transcontinental Railroad under the Provisions of the Pacific Railroad Act of 1862, et seq., as Established by the Supreme Court of the United States to be 6 noiembrie 1869. (99 U.S. 402) 1879 as transcribed from "ACTS AND JOINT RESOLUTIONS OF CONGRESS, AND DECISIONS OF THE SUPREME COURT OF THE UNITED STATES RELATING TO THE UNION PACIFIC, CENTRAL PACIFIC, AND WESTERN PACIFIC RAILROADS." (legătura fizică între Omaha, Nebraska și terminalul estic oficial al Căii Ferate a Pacificului de la Council Bluffs, Iowa aflat imediat peste râul Missouri a fost stabilită abia la deschiderea podului feroviar al UPRR peste Missouri la 25 martie 1873, până atunci trenurile traversând râul cu feribotul operat de Council Bluffs & Nebraska Ferry Company.Omaha's First Century Installment V. — The Proud Era: 1870-1885) Calea Ferată de Sud a Pacificului (Southern Pacific Railroad, SP) a reprezentat a doua cale ferată transcontinentală, cu ceremonii de deschidere pe diverse tronsoane în 1881, 1882 și 1883. 15 decembrie 1881: SP se conectează de Calea Ferată a Texasului și Pacificului (T&P) la Sierra Blanca, Texas, legând Texasul de est de Los Angeles. 1881 sau 1882: SP se leagă de Calea ferată Atchison, Topeka și Santa Fe (AT&SF) la Deming, New Mexico, legând Atchison, Kansas de Los Angeles.[citation needed] 12 ianuarie 1883: SP își termină secțiunea sudică, legându-se de subsidiara Calea ferată Galveston, Harrisburg și San Antonio pe râul Pecos din Texas, legând New Orleans de Los Angeles. Calea Ferată de Nord a Pacificului (NP) a realizat a treia cale ferată transcontinentală la 22 august 1883, legând Chicago de Seattle. Ceremonia de închidere a lucrărilor s-a ținut la 8 septembrie 1883, fostul președinte al SUA Ulysses S. Grant bătând ultimul pilon. Calea Ferată de Sud a Californiei (companie înregistrață la 10 ianuarie 1882) a fost realizată de la National City din Golful San Diego via Temccula Cañon până la Colton și San Bernardino în septembrie 1883, și traversa Pasul Cajon la Barstow, un nod feroviar de pe Calea Ferată a Atlanticului și Pacificului în noiembrie 1885. În septembrie 1885, linia Southern Pacific de la Colton la Los Angeles, pe o distanță de 58 de mile, fusese închiriată de California Central cu drepturi egale, permițând astfel conectarea rutei transcontinentale prin Santa Fe cu Calea Ferată de Sud a Californiei și cu cea a Atlanticului și Pacificului. Rețeaua SP a fost utilizată până la terminarea liniei California Central între San Bernardino și Los Angeles în iunie 1887, pe o distanță de 62,84 mile, parte a vechii Căi Ferate Los Angeles și Valea San Gabriel, care a fost cumpărată. În august 1888, California Central a terminat Diviziunea Coastă, de la Los Angeles către sud la un nod cu Calea Ferată de Sud a Californiei lângă Oceanside, pe o distanță de 80,90 mile, aceste două diviziuni formând linia principală a California Central, formând, în legătură cu Sud-California, legătură directă între Sud-California și est prin Calea Ferată a Atlanticului și Pacificului, și prin Calea Ferată Atchison, Topeka și Santa Fe."Eleventh Annual Report of the Board of Railroad Commissioners of the State of California for the year ending 31 decembrie 1890" Sacramento: California State Office, J.D. Young, Superintendent of State Printing, 1890. p. 21 Marea Cale Ferată a Nordului a fost construită fără ajutoare de stat de către James J. Hill în 1893; ea se întindea de la St. Paul la Seattle. În 1909, Chicago, Milwaukee & St. Paul (sau Drumul Milwaukee) a terminat o extensie privată către Seattle. La încheiere, ea a primit numele de Chicago, Milwaukee, St. Paul și Pacific. Deși Extensia Pacific a fost finanțată din fonduri private, legăturile anterioare beneficiaseră de concesiuni de terenuri de la statul federal, deci nu se poate afirma că a fost construită exclusiv din fonduri private. John D. Spreckels a terminat în 1919 Calea Ferață San Diego și Arizona în 1919, realizând o legătură directă (prin liniile Sud-Pacific) între San Diego, California și Estul Statelor Unite. Linia se întindea pe 238 de kilometri de la San Diego la Calexico, California. În 1993 trenul cu circulație zilnică Sunset Limited al companiei Amtrak a fost extins către est la Oceanul Atlantic, aceasta devenind prima rută transcontinentală de pasageri din Statele Unite operată de o singură companie. Uraganul Katrina a întrerupt în 2005 această rută feroviară în Louisiana, de atunci trenul circulând doar de la Los Angeles la New Orleans. George J. Gould a încercat în primul deceniu al secolului al XX-lea să asambleze un sistem cu adevărat transcontinental. Linia de la San Francisco, California la Toledo, Ohio, a fost terminată în 1909, ea constând din Calea Ferată de Vest a Pacificului, Calea Ferată Denver și Rio Grande, Calea Ferată Missouri Pacific, și Calea Ferată Wabash. Dincolo de Toledo, ruta scontată urma să utilizeze Căile Ferate Wheeling și Lake Erie (1900), Wabash Pittsburgh Terminal, Little Kanawha, Virginia de Vest Centrală și Pittsburgh, Marylandul de Vest și Philadelphia-Vest, dar Panica din 1907 a dus la încetarea lucrărilor înainte ca secțiunea Little Kanawha din Virginia de Vest să fie terminată. Ruta Alfabet a fost terminată în 1931, reprezentând porțiunea de la est de fluviul Mississippi a acestei linii. Prin unirea acestor căi ferate, mai rămâneau doar Union Pacific Railroad și BNSF Railway drept operatori pe întreaga rută.
Canada left|thumb|300x300px|Lord Strathcona bătând „ultimul pilon” al primei căi ferate transcontinentale a Canadei, Canadian Pacific Railway, în 1885