În fonetică, anterioritatea vocalică se referă la clasificarea vocalelor în funcție de poziția avansată (anterioară) sau retrasă (posterioară) a limbii în timpul articulării. Din punct de vedere acustic caracterul anterior, central sau posterior al vocalelor se corelează parțial cu frecvența celui de-al doilea formant (F2) astfel: vocalele anterioare (, , , etc.) au o frecvență F2 joasă, în timp ce vocalele posterioare (, , , etc.) au o frecvență F2 înaltă.
În Alfabetul Fonetic Internațional există simboluri pentru cinci grade de anterioritate, deși în nici o limbă nu apar vocale din toate cele cinci grade:
Vocale anterioare Vocale semianterioare Vocale centrale Vocale semiposterioare Vocale posterioare
În cazul vocalelor închise caracterul anterior sau posterior este mai ușor de sesizat auditiv, ceea ce explică numărul mai mare de vocale închise distincte (partea de sus a diagramei vocalelor). În cazul vocalelor deschise poziția avansată sau retrasă a limbii are numai un efect foarte slab asupra sunetului.
Vezi și Deschidere vocalică
Legături externe
Categorie:Vocale