Trascău este o arie protejată (arie specială de conservare — SACHotarare de Guvern, 685/27.05.2022, Hotărârea Guvernului nr. 685/2022 privind instituirea regimului de arie naturală protejată și declararea ariilor speciale de conservare ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România, sit de importanță comunitară — SCI) din România, desemnată în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a habitatelor naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei de protecție. Aceasta este situată în vestul Transilvaniei, pe teritoriile județelor Alba (96%) și Cluj (4%) Protectedplanet.net - Trascău Site of Community Importance (Habitats Directive); accesat la 31 august 2015.
Localizare Aria naturală se întinde în extremitatea nordică a județului Alba (pe teritoriile administrative ale orașelor Aiud și Zlatna și pe cele ale comunelor Bucium, Cricău, Galda de Jos, Ighiu, Întregalde, Livezile, Meteș, Mirăslău, Mogoș, Ocoliș, Ponor, Poșaga, Râmeț, Rimetea, Sălciua și Stremț) și în cea sudică a județului Cluj, pe teritoriile comunelor Băișoara, Iara și Moldovenești.e-consultare.gov.ro Lista consolidată a ariilor naturale protejate din România - Localizarea sitului Natura 2000 - Trascău ; accesat la 30 iunie 2025Lege-online.ro - Localizarea siturilor de importanță comunitară din România (teritorii administrative); accesat la 1 septembrie 2015 Situl este străbătut de drumul național DN75 care leagă municipiul Turda de orașul Câmpeni.Biodiversitate.mmediu.ro Trascău (sit de importanță comunitară ; accesat la 1 septembrie 2015
Înființare Instituirea regimului de arie naturală protejată (pe o suprafață de 49.963,5 hectareNatura2000.mmediu.ro Trascău (sit de importanță comunitară) ; accesat la 1 septembrie 2015) pentru situl de importanță comunitară „Trascău” s-a făcut prin Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România)Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile Nr.1964 din 13 decembrie 2007, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 și 98 bis din 7 februarie 2008, accesat la 1 septembrie 2015. Situl a fost protejat și ca arie specială de conservare în . Acesta se suprapune ariei de protecție specială avifaunistică Munții Trascăului și include rezervațiile naturale: Cheile Ampoiței, Cheile Caprei, Cheile Gălzii, Cheile Geogelului, Cheile Piatra Bălții, Cheile Întregalde, Cheile Vălișoarei, Cheile Mănăstirii, Cheile Pravului, Cheile Tecșeștilor, Cheile Plaiului, Cheile Siloșului, Cheile Râmețului, Cheile Poșăgii, Cheile Runcului, Cheile Pociovaliștei, Cheile Ampoiței, Cheile Găldiței și Turcului, Iezerul Ighiel, Laricetul de la Vidolm, Pârâul Bobii, Pădurea Sloboda, Poienile cu narcise de la Tecșești, Poiana cu narcise de la Negrileasa, Piatra Cetii, Peștera Huda lui Papară, Șesul Craiului - Scărița-Belioara și Vânătările Ponorului.Fișa sitului Natura 2000 Trascău;accesat la 1 septembrie 2015
Situl de importanță comunitară „Trascău” se află în administrarea Grupului de Acțiune Locală Munții Metaliferi, Trascău, Muntele Mare (GAL MMTMM). Unul din obiectivele acestei asociații este cel de reconstrucție ecologică și conservare a biodiversității ariilor naturale protejate din zonă.Grupului de Acțiune Locală Munții Metaliferi, Trascău și Muntele Mare (GAL MMTMM) ; accesat la 10 septembrie 2015
Munții Trascului reprezintă unitatea estică a Apusenilor, zonă naturală acoperită în cea mai mare parte cu păduri de conifere, păduri de foioase, păduri de amestec, păduri în tranziție, pajiști alpine, pășuni, terenuri arabile și livezi. Aceasta este încadrată în bioregiunea geografică continentală și alpină a Carpaților Occidentali și are o importanță deosebită în protejarea unor specii de floră spontană arcto-alpină (argințică, foaie-grasă), submediteraneenă (săpunăriță) și carpato-balcanică (garofiță sălbatică) precum și a unor elemente xerofite, mezoxerofitice și termofile. Aria protejată adăpostește și conservă o gamă diversă de faună sălbatică rară.
Geologie și geomorfologie Situl acoperă în întregime Munții Trascăului și porțiunea sudică a Muntelui Mare ce cuprinde „Șesul Craiului” situat pe un platou calcaros la peste 1350 m altitudine, pădurea de pe muntele Scărița și abrupturile ce străjuiesc obârșiile văii Belioara (afluent al râului Poșaga).
Aria protejată este delimitată la est și sud-est de râul Mureș și de râul Ampoița în sud. Extremitatea nord și nord-estică este mărginită de Cheile Turului iar cea vestică de valea Ampoiului și râul Galda.Eea.europa.eu Trascău (sit de importanță comunitară) - Harta sitului; accesat la 1 septembrie 2015
Din punct de vedere geologic, multiplele procese de eroziune și dizolvare a calcarelor, gipsurilor și sării (provocate de apele subterane și de suprafață) desfășurate de-a lungul timpului au dus la crearea unor forme de relief diverse; atât la suprafața rocilor cât și în interiorul lor; astfel:
Fenomene exocarstice: vârfuri (Dâmbău, Corabia, Ciumerna, Secu, Bebeleu, Pleașa Râmețului), abrupturi cu depozite de grohotișuri la bază, turnuri, masive (Colții Trascăului, Cireșu, Dosul Blidarului, Geamănu, Piatra Grohotișului, Pleașa Râmețului, Secu), creste (Ardoscheia, Fața Pietrii, Fața Râmețului, Piatra Craivii, Prisaca, Galda-Colții Caprii), ciuperci, poduri, cheiuri (Ampoiței, Caprei, Gălzii, Geogelului, Cheile Piatra Bălții, Întregalde, Vălișoarei, Cheile Mănăstirii, Pravului, Tecșeștilor, Plaiului, Siloșului, Râmețului, Runcului, Pociovaliștei, Găldiței, Turcului), defilee (Hășdatelor, Turenilor, Pietroasei, Răchitișului), doline, lapiezuri, uvale, platouri (Ciumerna, Piatra Cetii), depresiuni (Poiana Galdei, Poiana Aiudului, Trascău);
Fenomene endocarstice: peșteri (Gaura lui Stroe, Liliecilor, Poiana Ascunsă, La Tău, Huda lui Papură, Scărița-Belioara, Vânătările Ponorului, Gaura Calului) și avene (Avenul din Piatra Cetii, Avenul de sub Pietruța).
Aceste forme de relief sunt dezvoltate în cea mai mare parte pe masive calcaroase mezozoice în alternanță cu conglomerate și gresii, roci eruptive (ofiolite întâlnite în defileele Răchitișului, Pietroasei, Hășdatelor, Turenilor și Arieșului - pe porțiunea cuprinsă între localitățile Buru și Moldovenești, Cluj) șisturi cristaline, argile și marne.Gh. Măhăra, I. Popescu Argeșel - Munții Trascău - Ghid turistic, Ed. Imperială de Vest, Oradea 1993 (perpedes.albamont.ro) ; accesat la 7 septembrie 2015
Hidrografie Apele de suprafață ale sitului aparțin mai multor bazine hidrografice (ce-și au obârșiile în Munții Metaliferi, Munții Bihorului sau Munții Trascăului); astfel:
Bazinului hidrografic al râului Arieș (zona de îzvorâre munții Bihorului) cu afluenții: Hășdate, Poșaga, Ocoliș, Ocolișel, Borzești, Valea Iarăi, Valea Racilor, Vidolm, Pietroasa și râul Valea Morilor cu afluenții săi: Valea Seacă, Valea Poienii și Valea Ponorului;
Bazinul hidrografic al Ampoiului (ce-și adună apele atât din munții Metaliferi cât și din Trascău) cu afluenți: râurile Ampoița, Bucerdea, Trâmpoiele, râul Galați, Valea Mică, Vâltori, Valea Feneșului.
Celelalte bazine hidrografice aparțin râurilor: Galda (cu afluenții: Găldița, Mlaca, Cricău, Tibru, Valea Ceteii), Gârbova, Aiud, curs de apă cunoscut de localnici sub denumirile de Aiudul de Sus și Vălișoara (cu afluenții: râul Izvoarele, Inzel, Rachiș și Măgina) și Geoagiu (cunoscut în amonte ca Valea Mănăstirii).
Pe suprafața teritorială a sitului se află două lacuri importante: Tăul Mare (17 ha) și Ighielul (20 ha). Lacul Ighiel (suprapus ariei protejate Iezerul Ighiel) este un lac de baraj natural (format în calcare jurasice pe o bază de roci eruptive) situat pe un platou (Ciumerna) calcaros (cu doline și peșteri) fragmentat de cursurile mai multor văi.
Climă Clima este una continental-moderată, în general umedă și rece în zonele înalte, cu interferențe de aer cald tropical în zonele mai joase.
Precipitațiile atmosferice (zăpadă, lapoviță, grindină, ploaie) sunt cuprinse între 600 mm. (în văile Arieșului și Ampoiului) și 800-900 mm. (în Depresiunea Trascăului), ajungând până la peste 1000 mm. pe masive și creste.
Temperatura medie anuală este cuprinsă între 4 și 5°C în masivele cele mai înalte (Dâmbău, Corabia) și 8-12°C în zona depresionară a Poienii Aiudului.Carpați.org - Clima munților Trascău; accesat la 7 septembrie 2015Insse.ro - INSSE - Geografie, meteorologie și mediu înconjurător; accesat la 7 septembrie 2015
Pe vârfuri și creste predomină vânturile de vest și nord-vest. Un vânt cald și puternic (vânt de tip foehnalDexonline.ro - Foehn; accesat la 8 septembrie 2015) este semnalat primăvara pe crestele estice, cu extindere în direcția văii Mureșului.
Biodiversitate Situl Trascău prezintă o arie naturală cu o diversitate floristică și faunistică ridicată, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre.
În arealul sitului au fost identificate 15 tipuri de habitate (prioritare) de interes comunitar ; astfel: Păduri de Larix decidua și/sau Pinus cembra din regiunea montană; Păduri relictare de Pinus sylvestris pe substrat calcaros; Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montană; Păduri dacice de stejar; Păduri dacice de stejar și carpen; Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum; Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum; Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum; Păduri medio-europene de fag din Cephalanthero-Fagion; Vegetație forestieră panonică cu Quercus pubescens; Tufărișuri alpine și boreale; Pajiști calcifile alpine și subalpine; Pajiști panonice de stâncărie; Grohotișuri calcaroase și de șisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin și Grohotișuri medio-europene calcaroase ale etajelor colinar și montan.
Faună La baza desemnării sitului se află mai multe specii de mamifere, păsări, reptile, amfibieni, pești și insecte (enumerate în anexa I-a a Directivei Consiliului European 92/43/CE din 21 mai 1992 - privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică Directiva Consiliului European 92/43/CE din 21 mai 1992, privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică; accesat la 8 septembrie 2015 sau aflate pe lista roșie a IUCN); precum și gamă variată de arbori, arbusti, ierburi și floriNatura 2000 Trascău (sit de importanță comunitară) ; accesat la 9 septembrie 2015.
Mamifere cu specii de: urs brun (Ursus arctosIucnredlist.org - The IUCN Red List of Threatened Species - Ursus arctos; accesat la 8 septembrie 2015, lup (Canis lupus), cerb (Cervus elaphus), căprioară (Capreolus capreolus), mistreț (Sus scrofa), jder de copac (Martes martes), jder de piatră (Martes foina), râs eurasiatic (Lynx lynx), vulpe roșcată (Vulpes vulpes crucigera), pisică sălbatică (Felis silvestris), nevăstuică (Mustela nivalis), viezure (Meles meles), hermelină (Mustelea erminea), iepure-de-câmp (Lepus europaeus), veveriță (Sciurus carolinensis), pârșul de alun (Muscardinus avellanarius), pârșul mare (Glis glis), liliacul cu aripi lungi (Miniopterus schreibersii), liliacul cu urechi late (Barbastella barbastellus), liliacul comun (Myotis myotis), liliacul mediteranean cu potcoavă (Rhinolophus euryale), liliacul mare cu potcoavă (Rhinolophus ferrumequinum), liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros), liliacul de apă (Myotis daubentonii), liliacul de amurg (Nyctulus noctula);