thumb|250px|Balcanii într-un Atlas din 1886 (provincia Moesia este trasată cu contur galben) thumb|250px|Limesul dunărean în Moesia thumb|250px|Peninsula balcanică în sec. IV
Moesia, scris uneori și Moësia, a fost provincia romană antică situată azi pe teritoriul statelor Serbia, Bulgaria și România. Geografic era cuprinsă între Marea Neagră la est, Munții Balcani și Munții Sar la sud, râul Drina la vest, și fluviul Dunărea la nord. Între anii 102-117, de Moesia Inferior au fost legate și regiunile nord-dunărene Getae (cea mai mare parte a Munteniei de azi și sudul Moldovei).
Provincia era locuită de mai multe triburi de origine tracică: bessii - pe cursul superior al râului Marița; dantheletii - cam în zona Sofiei de azi; dardanii - în partea de sud a Serbiei de astăzi; tribalii - în regiunea Plevnei; și de la tribali pe ambele maluri ale Dunării până la Marea Neagră trăiau geții, care la sud de Dunăre se mai numeau și moesi.
Administrativ, era împărțită în Moesia Superior și Moesia Inferior.
Populațiile romanizate (Traco-romanii) au rezistat parțial procesului de slavizare (inițiată în secolele V-VII-lea, odată cu sosirea slavilor în Peninsula Balcanică) în unele areale mărginașe din vecinătatea Dunării (îndeosebi în Timoc și în Dobrogea). O parte din acești străromâni au fost împinși spre sud, în munți, iar descendenți ai acestora au devenit vorbitori ai dialectelor românești sud-dunărene, aromân și megleno-român.
Primele contacte cu romanii La sfârșitul secolului al III-lea i.en., romanii au pătruns în Peninsula Balcanică după războaiele ilirice și macedonene. Au cucerit treptat peninsula, transformând Dunărea în granița dintre Republica Romană și populațiile barbare de la nord de fluviu.
În timpul celui de-al doilea război macedonean , dardanii, care erau aliații romanilor, după transformarea Macedoniei în provincie romană, aceștia îi vor trăda, devenind inamici ai Romei, nemulțumiți fiind de rezultatul bătăliei de la Pydna, de dezembrarea Macedoniei și de refuzul romanilor de-a le îndeplini pretenția anexării Peoniei.
Provincia romană Macedonia a devenit țintă multor atacuri repetate și raiduri de jaf. În 109-106 i.en., guvernatorul Macedoniei, Minicius Rufus respinge invazia dacilor și scordiscilor. În 97 i.en., dardanii conduc primul atac. Romanii au început să cucerească Dardania sub guvernarea lui Appius Claudius Pulcher, acțiune pe care o continuă și succesorul său, C. Scribonius Curio.
Curio îi ajunge pe năvălitori până la Dunăre, dar nu traversează fluviul din cauza pădurilor întinse. Își celebrează triumful chiar dacă nu i-a supus pe deplin pe dardani. În anii 72-71 i.en., Terentius Varro Lucullus, proconsulul Macedoniei, a condus o demonstrație militară. Expediția pentru ocuparea Dobrogei actuale a lui C. Antonius Hybrida eșuează în 61 i.en. Lena Olausson, Catherine Sangster, ed. (2006). Oxford BBC Guide to Pronunciation. Oxford University Press.
În timpul regelui Burebista, triburile geto-dace sunt unificate, formând o forță militară și inițiază campanii spre vest, învingându-i pe Boii, și spre est, devastând Olbia și supune cetățile din Pontul vestic, de la Histria la Apollonia. Burebista devine cel dintâi rege trac, stăpânitor al ținuturilor de dincoace și de dincolo de Dunăre. Însă fulgerătoarea creștere a forței geto-dacilor se stinge.
După lungi războaie civile, Octavian Augustus instaurează regimul politic Principatul, devenind împărat și depune eforturi pentru a stabiliza frontierele imperiului pe obstacole naturale: Rin, Dunăre în Europa, și Eufrat în Orient.
Dardanii, aflându-se în conflict cu generalii romani: Antonius Hybrida, L. Calpurnius Piso, Marcus Antonius, își pierd independența după campania lui M. Licinius Crassus. Dardania este organizată ca perfectură sub regim militar. După înăbușirea răscoalelor populațiilor din Dalmația și Pannonia, populațiile dintre Marea Adriatică și Dunărea mijlocie erau supuse definitiv.Daniel Jones (2006). Peter Roach, James Hartman, Jane Setter, ed. Cambridge Pronouncing Dictionary. Cambridge University Press.
Perioada imperială
După ocuparea teritoriilor de la Dunărea de jos, atacurile dacilor și bastarnilor împotriva tribului tracic al dentheletilor, aliați cu romanii, îl determina pe M. Licinius Crassus, proconsulul Macedoniei să conducă campanii între 29-28 î.e.n., respingându-i pe invadatori.
Crassus a pătruns pe teritoriul moesilor, și lângă răul Kebros, a ocupat o frotificatie în care bastarnii se refugiaseră. În timpul asediului, a fost sprijinit de Rholes, regele unui trib getic, care este răsplătit de imparat cu titlul de prieten și aliat al romanilor.În anul 28 i.e.n., romanii îi resping din nou pe bastarnii care pătruns la dus de fluviu. Rholes este atacat de Dapyx, o altă căpetenie getică, ce stăpânea centrul Dobrogei de azi. Cetatea lui Rholes este cucerită prin trădare, iar între timp, romanii îl urmăresc pe Zyraxes, un alt conducător getic, situat în nordul Dobrogei. Este asediat la Genucla, și în cele din urmă, Zyraxes se retrage peste Dunăre pentru a cere sprijin de la bastarni. Genucla este luată, iar Crassus își celebrează triumful.
Incursiunile populațiilor transdanubiene se reiau, iar sarmatii, o populație migratoare ajunsă în stepele nord-pontice, sunt respinși în anul 16 î.e.n. când au încercat să pătrundă peste Dunăre. Dentheletii și scordiscii au devastat Macedonia, iar Tiberius conduce campanie împotriva scordiscilor. Între timp, dacii, ce trăiau în munți, sub conducerea regelui Cotiso, coborau să pustiască ținuturile vecine de fiecare dată când Dunărea îngheța pe timp de iarnă. Împăratul Augustus l-a trimis pe Lentulus să-i alunge pe malul de dincolo, așezând garnizoane și respingându-i pe daci și pe sarmați.
Generalul roman, Aelius Catus aduce de pe malul celălalt al Dunării 50.000 de geți în provincia Moesia, care era golită de populație în urmă raidurilor frecvente. Conform testamentului împăratului, bastarnii, sciții și sarmatii au încercat să obțină prin soli prietenia poporului roman. Romanii au format un organism preprovincial, supus unui perfect al Moesiei și Treballiei, Moesia reprezentând teritoriul dinspre Dunăre al Serbiei actuale, celălalt teritoriu fiind locuit de tribul tracic al tribalilor, între râurile Timoc și Isker (Osma). Moesia a rămas multă vreme sub autoritatea proconsulilor Macedoniei, sub formă unui comandament militar.
Primul legatus Augusti pro praetore al Moesiei cunoscut este A. Caecina Severus; iar Cassius Dio susține că în anul 6 î.e.n. (în timpul răscoalei populațiilor dalmatice și pannonice), breucii, un neam din Pannonia, au atacat Sirmium, împresurând garnizoană romană; însă Cecina Severus i-a respins și i-a ajuns pe malul fluviului, invigandu-i într-o încăierare sângeroasă. Severus a fost silit să se întoarcă în Moesia din cauza jafurilor făcute de daci și sarmați. Conform lui Tacitus, a primit triumful de Getis.
C. Poppaeus Sabinus a administrat Moesia, adaunganu-i-se Achaia și Macedonia, administrând cele mai mari provincii conform lui Tacitus, iar Cassios Dios declara că a guvernat ambele Moesii și Macedonia în timpul domniei împăratului Tiberius. În anii 18-19, după moartea lui Latinius Pandusa, este înlocuit cu Pomponius Flaccus că perfect, iar în timpul lor, moesii încă nu plăteau tribut, provincia română fiind constituită doar juridic.Din regatul odrisilor, se știe că Pompei a primit sprijinul a doi regi traci în Bătălia de la Pharsalus: Rhascuporis și Cotys, ulterior, Rhascuporis și Polemacrateia, văduva lui Sadalas, urmasu lui Cotys care a fost asasinat, le-au oferit serviciile lui Brutus și Cassius.
Spre sfârșitul domniei lui Augustus, Tracia a fost unificată sub sceptrul unui prinț din familia sapeilor-Rhometalces I. După moartea sa, Augustus a împărțit regatul între fiul său, Cotys (care a primit orașe, tarine și pământuri vecine cu grecii), și fratele acestuia, Rhascuporis II (ce a primit pământuri nelucrate, locuri sălbatice, vecine cu inamicii). Cotys era blând și plăcut, Rhascuporis era lacom, aprig și nesociabil conform lui Tacitus. Cotys a inclus ținuturile din vecinătatea Marii Egee și a Propontidei, linia de demarcație fiind de la nord la sud, Cotys având sub stăpânire cetățile grecești, de la gurile Dunării până la granița cu Macedonia. Izbucnesc neînțelegeri, Cotys fiind capturat de Rhascuporis. Rhascuporis este chemat la Roma de împăratul Tiberius, ce s-a dezvinovățit, ulterior îl ucide pe Cotys. Împăratul îl trimite pe Pomponius Flaccus în Moesia și îl capturează și îl trimite la Roma că să fie condamnat la exil în Egipt, ulterior este ucis. "De Imperatoribus Romanis" (Assorted Imperial Battle Descriptions, Battle of Sarmizegetusa (Sarmizegetuza), A.D. 105). An Online Encyclopedia of Roman Emperors. "Because the Dacians represented an obstacle against Roman expansion in the east, in the year 101 the emperor Trajan decided to begin a new campaign against them. The first war began on 25 March 101 and the Roman troops, consisting of four principal legions (X Gemina , XI Claudia , II Traiana Fortis, and XXX Ulpia Victrix), defeated the Dacians."
Tiberius îi încredințează regatul lui Rhascuporis fiului acestuia, Rhometalces al II-lea. Fii ai lui Cotys, Rhoemetalces, Polemon și Cotys sunt aduși la Roma și crescuți la curtea imperială, iar în timpul lui Caligula, devin regi, cel mai mare, Rhometalces al III-lea domnește asupra regatului unificat al tracilor după moartea lui Rhoemetalces al ÎI-lea, Polemon a urcat la tronul Pontului și regatului Bosforan, iar Cotys, mezinul, primește Armenia mică. Dobrogea actuală intră sub ocupația regilor odrisi, că prieteni ai romanilor. Cetățile grecești din Pontul vestic au intrat sub influență Romei, iar în anul 8, Ovidius este trimis în exil la Tomis, în care își va scrie epistolele în care menționează că teritoriul a intrat sub ocupație romană.
Acțiunile militare ale lui Aelius Catus i-a influențat pe geții din Muntenia, cei din Moldova actuală fiind încă liberi și neavând contact cu romanii.Într-un poem al lui Ovidius, în anul 12, geții atacă cetatea Aegyssus, măcelărind garnizoană odrisilor. Atacul a fost respins de regele trac, cu sprijin roman. P. Vitellis, unchiul viitorului împărat Vitellius, a adus trupe romane pe Dunăre.
În anul 15, geții conduc o nouă incursiune și cuceresc Troesmis. Romanii îi resping pe invadatori sub Pomponius Craecinus, al caruir frate, Pomponius Flaccus va deveni legat al Moesiei, și eliberează cetatea. Geții nu vor mai atacă jumătate de secol, iar după moartea lui Latinius Pandusa, Pomponius Flaccus devine guvernator al Moesiei, și este constituit limesul dunărean. Legiunile III Scythica și V Macedonica au fost aduse în provincia consulară Moesia. Cele două legiuni au construit drumul din zona Cazanelor, pe malul drept al Dunării, în timpul domniei împăratului Claudius.
Cassius Dio scrie că mysii și geții locuiau în teritoriul dintre Hameus și Istru. Regiunile s-au separat de Pannonia, căpătând numele de Mysia, unde locuoau tribalii și dardani. Este menționată pefectura condusă de C. Baebius Aticus, coexistând cu provincia română.
Un alt organism preprovincial este montat în ținutul dintre Dunăre și Marea Neagră, românii rezervându-și dreptul de a-și exercită autoritatea asupra țărmului pontic, încredințând supravegherea militară unui perfect orae maritimae.
Este atestata ripa Thraciae pe malul Dunării, aflat sub autoritatea romană. O flotă romană circula pe Dunăre pentru ca P. Vittelius să depresureze cetatea Aegyssus.
În regiunile muntoase stăpânite de Rhoemetalces al II-lea, izbucnește o revoltă anti-romană în anul 26 datorită recrutărilor forțate pentru trupele auxiliare. Este înăbușită cu greu de rege, colaborând cu trupele romane conduse de Poppaeus Sabinus, proconsulul Macedoniei, și Pomponius Labeo. Poppaeus Sabinus și-a primit însemnele triumfale conform lui Tacitus.