Istoria arhitecturii în România

thumb|right|200px|Coloană ionică din cetatea Histria Istoria arhitecturii în România debutează cu apariția primelor construcții și structuri de pe teritoriul țării noastre, din perioada civilizației dace, la care s-au adăugat ulterior inovațiile tehnologiei romane. În perioada Evului Mediu, tehnica și arta construcțiilor bisericești evoluează în paralel cu cea a edificiilor laice (castele, palate) în diverse stiluri specifice românești, pentru ca în perioada modernă să se realizeze sincronizarea cu stilurile europene. Epoca contemporană este ilustrată de clădiri și structuri de mari dimensiuni, atât civile, cât și industriale, multe din acestea constituindu-se ca adevărate obiective turistice și ca simboluri ale identității naționale.

Preistorie În perioada ce a succedat apariției uneltelor din piatră și a trecerii la viața sedentară, se remarcă modul de dispunere a așezărilor. Locuințele, de formă rectangulară, sunt construite la suprafață din pari, împletituri de nuiele și lipitură de lut, având una sau două încăperi. Adesea erau situate pe forme de relief dominant și fortificate cu șanțuri, diguri și mai târziu cu ziduri de piatră. În acest sens, se remarcă fortificația descoperită la Cornești, care este considerată una dintre cele mai mari cetăți din Epoca bronzului.Misterul celei mai mari cetăți din Epoca Bronzului

Mai târziu, apar casele din chirpici sau din lemn cu fundații din piatră. La începutul Epocii fierului (perioada Hallstatt) apar, în special pe țărmul Mării Negre (unde se resimțeau influențele novatoare ale civilizației elene), locuințele din cărămidă și având ca liant argila și varul gras.

Antichitate În perioada La Tène, civilizația dacică atinge apogeul. Se construiesc așezări complexe, cu fortificații având la bază așa-numitul murus dacicus, zid de mare rezistență din blocuri de piatră legate prin bârne de lemn. Pentru clădirile obișnuite se utiliza chirpici ars. thumb|right|200px|Podul lui Traian (reconstituire) Fortărețele din Munții Orăștiei constituie o dovadă a spiritului inventiv al dacilor și astăzi fac parte din patrimoniul cultural mondial UNESCO.

Perioada colonizării romane este ilustrată de numeroasele castre de pe teritoriul țării și alte construcții și monumente ca: Podul lui Traian, Tropaeum Traiani, Edificiul cu mozaic din Constanța și multe așezări fortificate.

Evul Mediu

Pe teritoriul românesc, la construcții se folosesc, pe lângă piatra, lemnul, pământul, și sticla pentru realizarea de ferestre. Perioada bizantină este ilustrată de Podul lui Constantin cel Mare și de diverse orașe și cetăți refăcute din ordinul lui Iustinian: Sucidava, Drobeta și altele.

Muntenia Pe insula Păcuiul lui Soare este ridicată, între anii 972-976, o cetate care servea drept fortăreață pentru Imperiul Bizantin.

Începutul arhitecturii medievale în piatră în Țara Românească este marcat de Cetatea Severinului, construită în prima jumătate a secolului al XIII-lea.Historia.ro: "Descoperiri importante în cetatea medievală a Severinului" Adevărul: "Cetatea Severinului, distrusă de Suleyman Magnificul, scoasă la lumină cu fonduri europene"

Construit în jurul anului 1300, Farul Genovez de la Constanța are circa opt metri înălțime și a fost restaurat în secolul al XIX-lea.

Finalizată în 1388, biserica Mănăstirii Cozia, având fațada bogat ornamentată cu ceramică și cărămizi aparente, a constituit, timp de secole, un model de arhitectură religioasă pentru Muntenia.

Remarcabilă prin ornamentele exterioare și prin eleganța proporțiilor, Mănăstirea Dealu, a cărei construcție a fost începută în 1499 și finalizată în 1501, reprezintă un monument de o deosebită importanță pentru evoluția arhitecturii din Muntenia. thumb|right|150px|Mănăstirea Curtea de Argeș Considerată una din minunile arhitecturale ale țării, Mănăstirea Curtea de Argeș este ridicată în perioada 1512 - 1517. Biserica a fost construită în stil bizantin, cu diverse elemente caucaziene (armeano-georgiene) și a servit ca prototip pentru multe alte lăcașuri de cult din secolul al XVII-lea. O altă inovație în domeniul materialelor de construcții o constituie introducerea cărămizilor colorate pentru finisarea bisericilor, lucru vizibil începând cu secolul al XV-lea.

Într-o perioadă în care pentru construcții civile era utilizat cu precădere lemnul, Cetatea Poenari, a fost construită pe la mijlocul secolului al XIV-lea, utilizându-se piatră și cărămidă. Tot în această perioadă, mai exact în 1352, este ridicată Bisericii Sf. Nicolae din Curtea de Argeș, cea mai veche ctitorie voievodală din Țara Românească.

În perioada 1558 - 1559 este ridicată biserica de la Curtea Domnească din București, cel mai vechi lăcaș de cult din Capitală, care s-a păstrat în forma sa originală. Prima mențiune a unor lucrări de arhitectură stradală din București datează în 1574, când străzile erau pavate prin sistemul podurilor din bârne de lemn. Ulterior se vor construi Podul Mogoșoaiei (Calea Victoriei), Podul Târgului din Afară (Calea Moșilor), Podul Calicilor (Calea Rahovei), Podul Beilicului (Calea Șerban Vodă). Un alt edificiu important al Capitalei este Biserica Mihai Vodă. Finalizată în 1594, constituie un exemplar reușit de arhitectură feudală românească, care îmbină elemente decorative inspirate de la bisericile mănăstirilor Dealu, Curtea de Argeș, Mărcuța.

Construit în a doua jumătate a secolului al XV-lea sub domnia lui Vlad Țepeș (și atestat documentar în 1595), Turnul Chindiei reprezintă și astăzi o atracție turistică a orașului Târgoviște. thumb|right|200px|Catedrala Patriarhală din București, edificiu specific stilului brâncovenesc timpuriu Unul dintre puținele construcții laice care s-au păstrat din secolul al XVII-lea este Conacul Goleștilor, finalizat în 1646, din Golești (Ștefănești), Argeș. Edificiul se remarcă prin portalul măreț, realizat din cărămidă și având un foișor cu cerdac pe stâlpi. Astăzi găzduiește Muzeul Viticulturii și Pomiculturii.

În perioada 1654 - 1658 este construită în București Catedrala Patriarhală, care reproduce biserica Mănăstirii Curtea de Argeș și care devine unul dintre cele mai importante lăcașe de cult ale țării.

Unul dintre cele mai vechi hanuri bucureștene, Hanul Șerban Vodă a fost ridicat în perioada 1680 - 1687, dar nu a rezistat timpului, pe locul său fiind ridicată (două secole mai târziu) clădirea Băncii Naționale a României.

La sfârșitul secolului la XVII-lea, în Țara Românească arhitectura cunoaște o deosebită înflorire. Se construiesc numeroase edificii laice (palate și curți domnești) și religioase într-un stil propriu epocii, denumit stilul brâncovenesc. Un prim exemplu îl constituie Mănăstirea Horezu (1690 - 1694), un valoros monument istoric al orașului omonim. Aceeași amprentă a lui Constantin Brâncoveanu o poartă și Palatul de la Potlogi, Dâmbovița, ridicat în 1698. Cunoscută prin decorațiile de tip oriental (vase cu flori, clădiri în formă de chioșcuri persane), Biserica Fundenii Doamnei (finalizată în 1699) din Dobroești ilustrează perioada de înflorire a stilului brâncovenesc. Dar cel mai desăvârșit edificiu construit în acest stil este Palatul Mogoșoaia. Finalizat în 1702, este remarcabil prin foișorul pe coloane de piatră și logia în stil venețian. Același stil brâncovenesc se regăsește și la Biserica Stavropoleos din Capitală. Sfințit în 1724, lăcașul de cult atrage atenția prin decorul fațadelor, coloanele de piatră și sculpturile bogate, constituind model pentru multe edificii religioase din secolul al XVIII-lea.

Construită în 1750-1760, Casa Melik este una dintre cele mai vechi clădiri ale Capitalei care au rezistat timpului. Astăzi găzduiește Muzeul Theodor Pallady. thumb|right|200px|Cula Tudor Vladimirescu Ridicată la sfârșitul secolului al XVIII-lea și reconstruită în 1827, "cula" de la Măldărești, remarcabilă prin proporțiile armonioase și decorațiunile interioare, constituie unul dintre cele mai caracteristice modele de arhitectură civilă românească din această perioadă.Descoperă.ro: Culele de la Măldărești – fortărețele de pe pajiștile vâlcene O clădire similară este cula lui Tudor Vladimirescu din Cerneți, construită în jurul anului 1800.Digi 24.ro: Cula lui Tudor Vladimirescu din Cerneți...

Pe o porțiune din Curtea Veche din București, un comerciant armean a construit Hanul lui Manuc, finalizat în 1808, astăzi un important obiectiv turistic și monument istoric.

Moldova

thumb|right|200px|Biserica Sfântul Gheorghe din incinta Mănăstirii Voroneț Considerată cea mai veche biserică de lemn din Europa,Jurnalul Național: Cea mai veche biserică de lemn din Europa Biserica de lemn din Putna a fost ridicată în 1346 (sau în 1353) la Volovăț, în perioada domniei lui Dragoș Vodă.

Concepută într-o arhitectură cu elemente romanice, gotice și bizantine, Mănăstirea Bogdana (construită între 1359 și 1365) este unul dintre cele mai vechi edificii religioase din nord-estul țării. thumb|right|200px|Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi din Iași Către sfârșitul secolului al XIV-lea, introducerea ceramicii smălțuite avea să aducă un plus de frumusețe finisajelor exterioare. În acest sens stau mărturie Biserica Sfânta Treime din Siret (1352) și Mănăstirea Cotmeana (1292). Construită în perioada 1466 - 1469, Mănăstirea Putna devine nu numai un lăcaș de cult important, dar și un important centru cultural. Tot în nordul Moldovei, Mănăstirea Voroneț („Capela Sixtină a Estului”), sfințită în 1488, este renumită pentru frescele sale și coloritul acestora, unde se remarcă celebrul albastru de Voroneț. Tot de Ștefan cel Mare ctitorită, în 1492, Biserica Sfântul Gheorghe din Hârlău este prima construcție din spațiul românesc la care apare tipul de boltă moldovenească pe arce încrucișate.

Ctitorită în 1522, Biserica „Duminica Tuturor Sfinților” din Părhăuți, Suceava este considerată ca fiind unul dintre primele monumente care aparțin așa-numitului stil modovenesc. Alte edificii valoroase din nordul Moldovei sunt: Biserica Arbore (construită în 1502) și mănăstiri ca: Humor (1530), Moldovița (1532), Sucevița (1584), Dragomirna (1609), Agapia (1643), Văratec (1785).

Cu fațadele decorate integral cu piatră cioplită, Biserica Trei Ierarhi din Iași, finalizată în 1639, reprezintă unul dintre cele mai frumoase monumente medievale din țară. Remarcabilă prin elementele decorative exterioare, realizând tranziția de la stilul renascentist la baroc, biserica Mănăstirii Golia, finalizată în 1660, reprezintă o altă atracție turistică a capitalei Moldovei.

Transilvania

thumb|right|200px|Biserica Neagră din Brașov Considerată cea mai veche biserică de pe spațiul românesc, Biserica Rotonda din Geoagiu a fost ridicată în secolul al XI-lea.Cotidianul: Cea mai veche biserică din România Cea mai veche catedrală de pe teritoriul actual al României este Catedrala Sfântul Mihail din Alba Iulia, edificiu reprezentativ pentru stilul romanic transilvănean. A fost refăcută în secolul al XIII-lea, secol a fost construită și Biserica Sfântul Nicolae din Densuș, Hunedoara, considerată cea mai veche biserică de piatră din România.Historia: Biserica Densuș, cea mai veche biserică de piatră din țară Alt vechi lăcaș de cult de pe teritoriul țării construit în același secol este Biserica din Gurasada. Cetatea Oradea, construită pe locul unei fortificații mai vechi, a cunoscut o perioadă de înflorire în perioada dintre secolele al XIV-lea și al XVII-lea.

Goticul în Transilvania debutează prin Abația de la Cârța, realizată de călugării cistercieni. Construită pe la jumătatea secolului al XIII-lea, Biserica Sfântul Nicolae din Densuș este una dintre cele mai vechi biserici de rit bizantin din spațiul românesc. Câteva decenii mai târziu, este ridicată și Biserica din Strei, care, deși este de rit ortodox, prezintă un stil gotic timpuriu, prelucrat într-o manieră arhitectonică locală. Același stil, în care goticul matur se combină cu cel târziu, se poate întâlni la Biserica Sfântul Mihail din Cluj, începută în 1349 și terminată către 1500. thumb|right|200px| Castelul Hunedoarei