miniatura|dreapta|Un semn de stop, marcat de un vandal (în mod ironic) cu mențiunea de a nu vandaliza semnele de stop () Ironia (din greacă veche: εἰρωνεία (eirōneía), „disimulare, ignoranță falsă”Liddell & Scott, A Greek-English Lexicon, v. sub .) este figura literară sau afirmația care folosește semnificații opuse sensului lor obișnuit, putând reprezenta o batjocură fină, subtilă la adresa cuiva sau ceva. Ironia poate fi verbală, dramatică sau de situație.
Semnificații multiple ale ironiei Ironia este o categorie estetică și filozofică desemnând expresii sau imagini cărora li se atribuie semnificații opuse de fapt sensului lor obișnuit, în scopul ridiculizării disimulate.Mic dicționar enciclopedic, Editura enciclopedică română, București, 1972, termenul Ironie, p. 483 Ironie socratică = procedeu folosit de Socrate care, simulând naivitatea, își constrângea interlocutorii să-și recunoască în cele din urmă ignoranța. Ironie romantică = principiu teoretizat de Friedrich Schlegel , care constă în negarea continuă de către spirit a propriilor sale granițe, cu ajutorul fanteziei.
Este de observat că termenul ironie are și semnificația accentuării exagerate a unei calități sau a rezultatului unei acțiuni cu intenția de a se înțelege tocmai contrariul. Ironia presupune o capacitate superioară de surprindere a trăsăturilor de caracter, inteligență și spontaneitate.Paul Popescu-Neveanu, Dicționar de psihologie, Editura Albatros, București, 1978, termenul Ironie, pp. 383-384.
Note
Vezi și Contradicție Ipocrizie Oximoron Paradox Sarcasm Satiră
Categorie:Comedie Categorie:Tehnici retorice Categorie:Teme Categorie:Umor