Mercedes-Benz W124

Mercedes-Benz W124 a fost un automobil fabricat în Germania între anii 1984 și 1996. W124 este denumirea internă conferită de producător seriei de automobile Mercedes-Benz E-Clas produse din 1984 până în 1995/96. În plus, aceasta este prima generație de automobile care primește denumirea de clasa E. După anul 1984, modelele seriei W124 le-au înlocuit pe cele din seria W123, iar în 1995, acestora le-a urmat seria W210 clasa E.

Istoric Seria W124 este una de automobile de dimensiuni medii. Datorită inginerilor Germani, costurilor ridicate, precum și standardelor de calitate a producției, seria W124 a fost creată să reziste pe distanțe lungi și în orice condiții, fiind testată în acest sens și primind numeroase premii.

Suspensiile față foloseau arcuri separate, cu amortizor și cap din cauciuc. Suspensiile din spate ale lui W124 erau dotate cu sistemul multi-link axle introdus de Mercedes-Benz în anul 1982, odată cu lansarea lui Mercedes 190, și care, în prezent, este dotare standard pentru cele mai multe automobile moderne. Mașinile tip estate (și în mod opțional cele tip limuzină și coupé) erau dotate, în partea din spate, cu suspensii nivelatoare asemeni celor de la Citröen, construite cu traverse pentru absorbția șocurilor, cu sfere de suspensie pline cu combustibil, care îndeplineau rolul amortizoarelor și o pompă de presiune, montată imediat sub capotă. Spre deosebire de Citröen, Mercedes a optat pentru o gardă fixă în timpul condusului, cu arcuri elicoidale pe spate, pentru a menține garda mașinii pe timpul staționării.

Modelul R129 SL roadster a avut la bază platforma W124 și, în schimb, W124 a fost ulterior dotat cu motorul sport al lui R129, creând astfel Mercedes-Benz 500E.

Cea mai mare parte a tehnologiei și cele mai multe dintre dotările lui W124 erau considerate elemente de avangardă în domeniul auto, la momentul lansării acestuia. Acestea includeau inovații tehnologice care ulterior au fost adoptate de întreaga industrie. Acesta avea unul dintre cei mai mici coeficienți aerodinamici ai vremii (0.28 pentru modelul 200 / 200D, produs pentru piața europeană, cu cauciucuri 185/65 R15). Acesta se datora formei aerodinamice a caroseriei automobilului, care includea un cofraj de plastic pentru șasiu, pentru a fluidiza circulația aerului pe sub mașină, reducând consumul de carburant și nivelul zgomotului produs la frecare. Mercedes-Benz W124 avea un singur ștergător, cu un mecanism central, care permitea acestuia să ajungă până la colțurile de sus ale parbrizului (mai mult decât dacă ar fi avut o traiectorie arcuită, simplă). Variantele de limuzină/sedan, coupé și decapotabile erau dotate cu tetiere pentru bancheta din spate, care putea fi ușor pliate, pentru a oferi șoferului o mai mare vizibilitate în spate. Această dotare nu era disponibilă pentru versiunea T, datorită configurației sale speciale (nu exista spațiu pentru plierea tetierelor retractabile), dar automobilele break aveau o ușă în spate care se închidea automat cu ajutorul unui servomotor silențios, acționat de un senzor. Acesta permitea o mai bună izolare, pentru a reduce nivelul de zgomot resimțit în cabina mașinii – care era adesea o mare problemă la automobilele tip combi.

Cu excepția lui 200, care era dotat cu un carburator Stromberg sau Pierburg, și care nu era disponibil în piața americană, injecția de benzină era varianta standard, și toate motoarele incorporau tot felul de tehnologii pentru creșterea performanței autovehiculului. Cea mai notabilă dintre aceste dotări este adăugarea unui senzor pentru oxigen în sistemul de evacuare a noxelor care, cumulat cu o injecție de benzină cu acționare semiautomată, ducea la un rulaj eficient al motorului. Acesta reducea considerabil consumul de benzină, dar și indicele noxelor emise, pentru a se încadra în limita admisă. Sistemul de tracțiune integrală Mercedes – 4Matic – a fost folosit pentru prima dată la producția lui W124, în 1987.

Automobilele break (cu șasiu S124) erau disponibile în versiuni cu 5 sau 7 locuri. Modelul cu 7 locuri avea și o banchetă așezată cu fața spre partea din spate a mașinii, care era retractabilă, pentru a crea un spațiu de depozitare mai mare; în plus acesta mai era dotat cu o plasă retractabilă, pentru transportul încărcăturii (opțiune disponibilă numai în Statele Unite până în 1994). La modelele T spătarul banchetei era montat cu 10 cm (3.9 in) mai sus decât la cele tip sedan, pentru a conferi o suprafață plată pentru transportarea mărfurilor, odată cu rabatarea banchetei. Producția modelului S124 Break a continuat și după lansarea noului W210, până la introducerea noului Break, S210, după mai bine de un an. S-a produs și o versiune coupé cu 2 uși, cu denumirea șasiului C124.

Mercedes a lansat și o variantă de cabriolet (decapotabil), în 1991 – 300CE-24 în Europa, Regatul Unit (RHD) și Japonia (LHD). În 1992 o versiunea a acestuia a fost lansată și în America de Nord – 320CE. Aceste versiuni au fost redenumite ca E320, începând cu anul 1993, completate de seria E220 de automobile mai puțin puternice, dar și mai ieftine, lansată în același an. și de modelul E200, disponibil numai în partea continentală a Europei, și lansat în 1994. Între anii 1993 și 1995, Mercedes a adus E320 cabriolet în Japonia și Statele Unite ale Americii. Din 1993 până în 1996 s-au construit 68 de cabriolete E36 AMG (54 LHD și 14 RHD) în completarea E36 AMG coupé, sedan (produse doar in varianta RHD) și combi, de asemenea modele rare. Automobilele AMG coupé sunt bazate pe a doua generație a serie 124.

AMG 3.4 CE erau toate tip LHD, și au fost produse în număr de 25, din 1988 până în 1993.

În 1997 producția cabrioletelor E320, E220 și E200 a fost întreruptă. În India, a fost deschisă o uzină în martie 1995, după fuziunea cu TELCO, cunoscută sub numele de Mercedes-Benz India. Fiind dotat cu un motor diesel cu 4 cilindri, produs de Bajaj Tempo , partenerul indian al Mercedes, W124 a fost înlocuit în India de succesorul său abia în 1997 .

Producătorii locali din Indonezia au continuat producția lui W124 până în 2000, chiar dacă în 1996 se lansase noua serie W210. Astfel că Indonezia devine singura țară cu o producție locală de W124, după întreruperea acesteia la nivel mondial, în 1995. Însă, în acea perioadă, erau disponibile doar 2 variante: E220 și E320 (celelalte variante au fost scoase din producție în 1996)..

SsangYong Motor Company din Korea a patentat designul lui W124 și continuă producția unei variante alungite și re-carosate a acestuia sub denumirea Chairman, sub marca SsangYong. Acesta are un ampatament de 2.9 m (110 in) și un motor Mercedes M104 cu 6 cilindri în serie, și o capacitate de 3.2 L. În prezent, planurile de producție ale Chairman includ 3 noi variante de motorizare: M111 de 2.3 L, M104 de 2.8 L și M104 de 3.2 L. SsangYong a dezvoltat de curând o versiune de motor M104 de 3.6 L, pentru gama de top a seriei Chairman. Acesta este cunoscut sub numele de Xgi360.

Modele Modelele produse între 1984 și 1993, înainte de face-lift, poartă denumirile de 200-200T (cu carburator), 200E/200TE, 230E/230TE, 230CE, 260E (doar în varianta limuzină), 300E/TE, 300E-24/300CE-24/300TE-24, 400E (indisponibil în Regatul Unit) & 500E (LHD disponibil doar în Regatul Unit). Modelele cu motor diesel includeau 200D/200TD (indisponibile în Regatul Unit), 250D/250TD & 300D/300TD. Modelele facelift, produse în perioada 1993-1996 erau cunoscute sub următoarele denumiri: E200, E220, E280, E320,E420 (indisponibil în Regatul Unit), și E500 (LHD disponibila doar în Regatul Unit). Atât versiunea tip limuzină cât și cea break ale modelelor cu face-lift, aveau pe capota din spate același nume, ceea ce înseamnă cu inițiala T nu mai era folosită pentru automobilele break. În regatul unit, modelele de după introducerea face-lift-ului erau 250 Diesel (limuzină) și E300 Diesel (limuzină și break). Seria W124 includea și o variantă cu ampatament alungit, creată pentru firmele de taximetrie, dar o versiune cu dotări de lux a acesteia era vândută și utilizată ca limuzină.

Modelele produse înainte de facelift, cu motoare cu 4 cilindri, aveau o transmisie standard, manuală în 4 trepte, dar, la cerere, aceasta putea fi schimbată fie cu o transmisie manuală în 5 trepte, fie cu una automată în 4 trepte. După facelift, producătorul a renunțat complet la transmisia manuală în 4 trepte, și a înlocuit-o cu una în 5 trepte, tot manuală. Motoarele cu 5 și 6 cilindri aveau transmisie standard în 5 trepte, manuală (excepție făcând motorul diesel turbocharged de 3.0 L, și variantele AMG), iar la cererea clientului, aceasta putea fi înlocuită de o transmisie automată în 4 trepte. Automobilele cu motorizare V8, diesel turbocharged de 3.0 L, cu tracțiune integrală (din 1990) și modelele AMG erau disponibile doar cu transmise automată în 4 trepte. Motoarele pe benzină cu 24 de valve (300E-24, 300TE-24, 300CE-24, și, mai târziu, modelele de 2.8 și 3.2 L) puteau fi produse, la comandă, și cu transmisii automate în 5 trepte.

Sistemul de tracțiune integrală (4MATIC) a devenit disponibil în 1987, pentru motoarele cu 12 valve și capacitate de 2.6 și 3.0 L , pentru cele cu benzină, și cele de 3.0 L, pentru cele diesel. Acesta nu era disponibil pentru variantele coupé și cele decapotabile. Între 1987 și 1989, automobilele cu tracțiune integrală (cu excepția celor cu motoare diesel turbo) aveau ca standard o transmisie manuală în 5 trepte, cu opțiunea înlocuirii cu una automată în 4 trepte. Din 1990, transmisia manuală era disponibilă numai pentru subseria 260E, iar motoarele de capacitate mai mare puteau fi achiziționate doar cu transmisie automată în 4 trepte.