miniatura|400px|Graficul primelor energii de ionizare în eV, în funcție de numărul atomic. Energia de ionizare crește treptat de la metalele alcaline la gazele nobile. Energia de ionizare, cunoscută și sub denumirea de potențial de ionizare, reprezintă valoarea energiei necesare pentru ca un electron dintr-un atom sau o moleculă să fie cedat. Simbolic, procesul de ionizare se poate nota astfel: X + energie → X+ + e− unde X este orice atom sau moleculă care pot fi ionizați, X+ este atomul sau molecula care a cedat electronul, iar e− este electronul cedat.
Termenul de potențial de ionizare este o denumire mai veche a energiei de ionizare,F. Albert Cotton și Geoffrey Wilkinson, Advanced Inorganic Chemistry (ed. 5, John Wiley 1988) p.1381 ISBN 0-471-84997-9 deoarece metoda mai veche de măsurare a energiei de ionizare avea la bază ionizarea unei specii chimice și accelerarea electronului cedat folosindu-se potențialul electrostatic. În prezent, IUPAC consideră această denumirea învechită (obsolete) IUPAC Gold Book (Cartea de Aur IUPAC); accesat pe 19 septembrie 2015
Energii multiple Cea de a n-a energie de ionizare reprezintă energia necesară pentru a ceda un electron de la o specie chimică cu sarcina (n-1). De exemplu, primele trei energii de ionizare sunt definite astfel: Prima energie de ionizare X → X+ + e−
A doua energie de ionizare X+ → X2+ + e−
A treia energie de ionizare X2+ → X3+ + e−
Vezi și Afinitate pentru electroni Pilă Karpen Energie chimică Electronegativitate Donor de electron
Referințe
Constantin D. Albu, Maria Brezeanu, Mică enciclopedie de chimie, Editura Enciclopedică Română, 1974, p 204 Linus Pauling, Chimie generală, Editura Științifică, București, 1972
Categorie:Chimie cuantică Categorie:Fizică atomică Categorie:Proprietăți chimice Categorie:Fizică moleculară