thumb|270px|Baronul Simon Gheorghe de Sina pe la 1854 Baronul Simeon Gheorghe de Sina, cunoscut și ca Simon Georg Freiherr Sina von Hodos und Kisdia () a fost unul din cei mai renumiți întreprinzători și bancheri austrieci, diplomat (ministru plenipotențiar al Greciei în Viena, München și Berlin), membru al Camerei Magnaților Maghiari, consilier secret și membru al Camerei Superioare a Imperiului Austriac (1874), dar în mod îndeosebit umanist și mecena. Simeon de Sina a fost cel mai bogat om din monarhia austro-ungară, mai bogați decât el fiind doar Biserica Romano-Catolică și familia imperială habsburgică. El a fost membru al Senatului Imperial, s-a aflat la conducerea Academiei Maghiare de Științe precum și a Academiei de Arte Frumoase la Viena. Baronul de Sina a exercitat și funcția de director al consiliului general de credit bancar ungar.
Familia
thumb|Baronul Simeon de Sina 1845 Simeon (Simon) a fost singurul copil al lui Gheorghe Simeon (1782-1856) din căsătorie acestuia cu Katharina Derra von Moroda, Arad. (1792-1851, fiica lui Naum Derra și a Ilonei Mocioni). El s-a căsătorit pe 10 ianuarie 1835 cu Iphigénie (n. 2 iulie 1815, Viena–d.21 decembrie 1884, Viena), fiica aromânului Constantin Emanoil Ghika (n. 18 februarie 1780–d. 11 iunie 1825, Zala, Castelul Belatincz, nepot al domnitorului Scarlat Grigorie Ghica), și a Anastasiei Dadányi de Gyülvész (Anastasia Doda de Giulvăz), de asemenea numită Ghica de San Salva. Soții au avut un fecior, Gheorghe, mort copil, și patru fete: Anastasia (1838-1889), Irena (1843-1881), Elena (1845-1893) și Iphigénie (1846-1914, cumnata președintelui francez Patrice de Mac-Mahon).
Pe tot timpul apariției familiei în Austria, ea fost de religie greco-ortodoxă. Doar două din cele patru fiice ale lui Simeon (Anastasia, căsătorită cu contele Victor de Wimpffen și Iphigénie, căsătorită cu ducele Edmund Charles de la Croix, Duc de Castries) s-au convertit, datorită bărbaților lor, la catolicism (despre fiicele baronului vezi pagina principală a familiei).Constantin von Wurzbach: „Biographisches Lexikon des Kaiserthums Oesterreich”, vol. 34, Editura Druck und Verlag der k. k. Hof- und Staatsdruckerei, Viena 1877, p. 355
Biografia thumb|Baronul Simon Gheorghe de Sina pe la 1865 Simeon, care a avut norocul să fie născut într-o familie bogată și nobilă, a fost talentat și cum s-a zis de aparență plăcută. Tânărul a fost educat acasă de diverși profesori, învățând limbile vechi latina și greaca precum și cele noi, între altele engleza, franceza și italiana, dar, de asemenea matematica, științele economice și filosofia. thumb|Baronul Simeon de Sina 1873 Nobilul a avut deja devreme posibilitatea de a acționa în afaceri bancare sau industriale independent și cu bunăvoința tatălui său. După moartea părintelui, el a fost singurul moștenitor unei averi imense, preluând în societatea austriacă în scurt timp o poziție în care a fost resimțit mai puțin ca proprietar de mari bogății, cât mai curând ca un folositor al banilor pentru cele mai nobile scopuri.Constantin von Wurzbach: „Biographisches Lexikon des Kaiserthums Oesterreich”, vol. 34, Editura Druck und Verlag der k. k. Hof- und Staatsdruckerei, Viena 1877, p. 356-358 Pe lângă sprijinul pentru numeroase instituții publice el a susținut și promovat mulți artiști, pictori, scriitori și sculptori, dar și oameni săraci sau cu probleme financiare, din anii 1840, anual în mediu cu peste 100.000 de guldeni.Grazer Volksblatt nr. 89, de miercuri, 19 aprilie 1876, p. 7 De asemenea a lărgit, dupä preluarea moștenirii sale, salariile ocupaților săi de peste tot în mod remarcabil.Illustriertes Österreichisches Journal de joi, 20 aprilie 1876, p. 2 A făcut liceul în capitala vieneză, apoi a studiat filosofia, istoria și economia la Universitatea din Viena. În perioada studenției, a fost influențat puternic de profesorul Ludwig Rembolt, care a fost ulterior demis de la universitate din cauza viziunilor sale liberale.
La înmormântarea lui Gheorghe de Sina, Simeon i-a spus lui Ferenc Deák că, spre deosebire de tatăl său — care fusese un filantrop universal — el dorea să-și folosească averea în interesul Ungariei și al poporului maghiar. Totuși, familia Sina nu a fost acceptată pe deplin de nobilimea maghiară; el a încercat să-și mărite fiicele cu nobili maghiari, pentru a maghiariza familia, dar fără succes. De asemenea, a organizat o recepție la castelul său din Gödöllő pentru nobilime, însă aproape nimeni nu a venit. Nobilii maghiari nu considerau familia Sina de rangul lor, considerând-o „o familie de negustori de bazar”. Simțindu-se insultat, Simeon Sina a părăsit Ungaria și s-a mutat la Viena, alegând să-și dedice averea în folosul națiunii și statului grec.
În 1857 Simeon de Sina l-a delegat pe cunoscutul arhitect Theophil Hansen, cu cumpărarea terenurilor nevoite pentru construcția Universității din Atena. Hansen a proiectat planul acestei clădiri deja la dispoziția lui Gheorghe Simeon, tatăl lui Simeon.(Linzer) Tages-Post nr. 89, de miercuri, 19 aprilie 1876, p. 1 Apoi. baronul a sprijinit financiar cea mai mare parte a construcției universității. El a obligat încă într-un codicil pe moștenitorii săi, că, în cazul că dacă suma de un milion fl. avizată pentru construcția ei nu va fi epuizată până la moartea sa, banii rămași să fie folosiți pentru acest scop.(Neuigkeits) Welt-Blatt nr. 90, de miercuri, 19 aprilie 1876, p. 3
Din 1856-1858 a servit drept consul general grec la Viena și din 1858-64 ca Ministru Plenipotențiar al Greciei în Viena, München și Berlin, dar din cauza bolii sale a renunțat la această funcție, transmițând-o ginerelui său Grigore Ipsilanti.Academia Științelor a Austriei În acest timp a condus oficial mai departe Banca Baronilor de Sina, într-adevăr a delegat această ocupare unchiului său Johann Simon (Ioan Simeon) reluând după moartea rudei sale afacerile. Mai departe a hotărât testamentar ca prietenii săi apropiați, cavalerii de Metaxa și de Zechani, să devină noii șefi ai întreprinderii.Die Presse, ediția de seară, nr. 104, de sâmbătă, 15 aprilie 1876, p. 3 thumb|Baronul Simeon de Sina cu soția Iphigénie Ghika Ca legat regal grec a plătit, în 1858, extinderea Bisericii Neunite Grecești (Viena 11, Fleischmarkt 13) de asemenea de către arhitectul Hansen printr-un pridvor impresionant. Tot faimosul Hansen a înlocuit, în 1859-1860, vechiul „Palais Sina” cu o clădire nouă (coordonatele, vezi sus). În 1864 Simeon a finanțat după războiul germano-danez repatrierea trupelor austriece din Schleswig-Holstein. De aceea a fost numit consilier secret imperial de către împăratul Franz Joseph I, iar în 1874, membru al Senatului imperial.Leitmeritzer Zeitung nr. 31, de miercuri, 19 aprilie 1876, p. 1 El a donat și pentru construirea clădirii Filarmonicii din Viena și a fost principalul donator pentru construcția Bazilicii Sfântul Ștefan din Budapesta.
Simeon Sina a sprijinit învățătura. Pe lângă educația practică (de exemplu horticolă sau viticolă), el s-a asigurat că toți oamenii de pe moșiile sale beneficiază de o instruire adecvată. Copiii celor care lucrau pe moșiile sale erau trimiși la școală pe cheltuiala sa. El a acordat burse pentru a asigura copiilor săraci cele necesare, inclusiv rechizite, dar și recompense pentru profesorii cu rezultate.
În afară de preocupările sale de bancher, diplomat și moșier, Sina a mai întreținut multe funcții înalte. Astfel a fost de asemenea membru al Camerei Magnaților din Ungaria, membru al senatului dirigent al Academiei de Știință a Ungariei și al Academiei de Arte Frumoase din Viena precum și director al consiliului general de credit bancar ungar. El a finanțat și revistele culturale maghiare Gazdasági Lapok și Budapesti Szemle. Istoricul Victor Papacostea scria: "În fața acestei mărețe opere, un glumeț ar putea spune că baronul Sina a întemeiat... cu ajutorul ungurilor - statul maghiar însuși". Simeon de Sina a oferit burse mai multor tineri albanezi pentru a studia la universitățile europene. S-a stins din viață în noul Palat Sina, situat în centrul Vienei, Hoher Markt 8-9. A fost înmormântat în cripta , tot aparținând familiei.
Din buletinul medicului său privat Alexander Hirschfeld reiese că baronul a decedat în urma unei boli de rinichi () în combinație cu o ipostază la plămân pricinuind o pneumonie precum o hipertrofie a inimii la vârsta de 67 de ani.Neue Freie Presse, nr. 4182, de marți, 18 aprilie 1876, p. 3 Simeon ar fi vrut să-l adopte pe nepotul său Siegfried von Wimpffen pentru a menține numele „Sina”, dar n-a mai izbutit. Astfel el reprezintă ultimul succesor bărbătesc din această familie. Cu moartea baronului Simeon Gheorghe s-a stins numele Sina. Numele său mai este pomenit prin turnul de observație pe muntele Hoher Lindkogel în Wienerwald, construit la dispoziția lui în anul 1856.Turnul de observație Sina
Sprijinul pentru cultura română
Deși a intrat în memoria publică pentru actele sale filantropice în favoarea maghiarilor și grecilor, Simeon de Sina a fost și un important susținător al culturii române. A ajutat multe întreprinderi culturale și bisericești din Banat și din Principatele Dunărene. A fost prieten cu Andrei Șaguna, donând 3000 de florini pentru Catedrala Mitropolitană din Sibiu și a sprijinit financiar societatea studențească România Jună din Viena (sprijinul lui Simeon de Sina a fost dorit în mod special de Mihai Eminescu).
Sina avea relații apropiate și cu domnitorul român Alexandru Ioan Cuza. El l-a anunțat pe domnitor într-o scrisoare că intenționează să viziteze Principatele Unite Române pentru a face investiții în diverse întreprinderi românești. În răspunsul său din 28/7 iulie 1865, Cuza își exprimă regretul că nu l-a putut întâlni, concluzionând că, venind în țară, se va convinge personal că investițiile vor fi profitabile.
Cu toate acestea, Simeon de Sina a fost considerat prea cosmopolit de către contemporanii săi transilvăneni. În necrologul publicat în Albina au fost scrise următoarele:
Pe de altă parte, Mihai Eminescu, are îl cunoscuse pe Sina în perioada în care fusese student la Viena și condusese Societatea România Jună, l-a admirat pe Sina:
Epilog
Palatul Sina de la Viena a fost vândut după moartea baronului de către fiicele sale unei mari asigurări. S-a povestit, că ele n-ar mai fi avut banii pentru întreținere. Dar conform testamentului decedatului asta nu este posibil: Soția a moștenit largi terenuri și case precum 1 milion de florini în bani și un apanaj de 30.000 de fl. anual. Anastasia a căpătat moșii și 6,18 milioane de fl, Irena moșii și 5,9 milioane de fl., Elena moșii, între altele acele din Țara Românească și 6,17 milioane de fl., Iphigenia moșii și 5,75 milioane de fl. Fiicele doar și-au mutat mijlocul vieții lor de la Viena spre alte părți ale Europei.
O serie de căsnicii falimentare Din păcate, căsniciile fetelor baronului Sina au fost proaste.
Fata cea mai mare, Anastasia, s-a căsătorit cu un conte de Wimpffen, care era un afemeiat. Ea a divorțat ulterior, donându-și averea pentru diverse scopuri caritabile.
Elena s-a căsătorit cu un prinț Ipsilanti, cei 2 ajungând dependenți de ruletă și pierzându-și averea la jocurile de noroc.
Iphigenie s-a căsătorit cu Edmond Charles Auguste de La Croix, duce de Castries, care a risipit averea pe jocuri de noroc, murind în cele din urmă într-un duel.
Irena s-a căsătorit cu Gheorghe Mavrocordato, fiul fostului prim-ministru grec Alexandru Mavrocordato, dar ulterior au divorțat, ea cheltuindu-și averea pe cercetări arheologice în Grecia.
Astfel, la doar câțiva ani după moartea lui Simeon, averea impresionantă a sa s-a risipit rapid. Cu toate acestea, memoria sa dăinuie, datorită filantropiei sale.
Decorații
Baronul a primit o serie de decorații, între altele: Marea Cruce al Ordinului Leopold Ordinul Coroanei de Fier de clasa 1-a Mare Comandor al Ordinului Regal Grec al Mântuitorului Ordinul Imperial Rusesc „Sf. Ana” clasa a II-a cu briliante Cavaler al Legiunii de onoare