Dinozaurii sunt un grup divers de reptile ale cladei Dinosauria. Au apărut pentru prima oară în perioada Triasică, cu 243-233,23 milioane de ani în urmă, deși originea exactă și calendarul evoluției dinozaurilor este subiectul cercetării active. Ei au devenit vertebratele terestre dominante după Extincția din Triasic-Jurasic de acum 201 milioane de ani; dominația lor a continuat în Jurasic și Cretacic. Ingineria genetică inversă și înregistrarea fosilă demonstrează că păsările sunt dinozauri moderni cu pene care au evoluat din teropodele primare în timpul Jurasicului Târziu. Ca atare, păsările reprezintă singura linie de dinozauri care a supraviețuit Extincției Cretacic-Paleogen de acum 66 milioane de ani. Astfel, dinozaurii pot fi împărțiți în dinozauri aviari sau păsări; și dinozauri non-aviari.
Dinozaurii sunt un grup variat de animale din punct de vedere taxonomic, morfologic și ecologic. Păsările, cu peste 10.000 de specii vii, sunt cele mai diverse grupuri de vertebrate în afară de pești perciformi. Folosind dovezi fosile, paleontologii au identificat peste 500 de genuri distincte și peste 1.000 de specii diferite de dinozauri non-aviari. Dinozaurii sunt reprezentați pe toate continente de ambele specii existente (păsări) și de resturile fosile. În prima jumătate a secolului XX, înainte ca păsările să fie recunoscute ca fiind dinozauri, majoritatea comunității științifice credea că dinozaurii au fost lenți și cu sânge rece. Majoritatea cercetărilor efectuate încă din anii 1970 au indicat însă că toți dinozaurii erau animale active cu metabolizări ridicate și numeroase adaptări pentru interacțiunea socială. Unii erau erbivori, alții carnivori. Dovezile sugerează că ouarea și construirea cuiburilor sunt trăsături adiționale împărtășite de toți dinozaurii, aviari și non-aviari.
În timp ce dinozaurii erau bipezi ancestrali, multe grupuri dispărute au inclus specii cvadrupede, iar unele erau capabile să treacă de la o poziție la alta. Structurile osoase, cum ar fi coarnele sau crestăturile, sunt comune tuturor grupurilor de dinozauri, iar unele grupuri dispărute au dezvoltat modificări scheletice cum ar fi armura osoasă și spini. În timp ce linia de dinozauri moderni, cei care au reușit să supraviețuiască (păsările), sunt în general, mici din cauza constrângerilor de zbor, mulți dinozauri preistorici (non-aviari și aviari) au avut un corp mare - cei mai mari dinozauri sauropod sunt estimați că au atins lungimi de 39,7 metri și înălțimi de 18 metri fiind cele mai mari animale de uscat ale tuturor timpurilor. Totuși, ideea că dinozaurii non-aviari erau toți gigantici este o concepție greșită, plecată de la ideea că oasele mari sunt mai susceptibile să dureze până când sunt fosilizate. Mulți dinozauri erau destul de mici: Xixianykus, de exemplu, avea o lungime de aproximativ 50 cm.
De la primele fosile de dinozauri descoperite la începutul secolului al XIX-lea, scheletele de dinozauri fosile au fost montate și au reprezentat atracții majore în muzeele din întreaga lume, iar dinozaurii au devenit o parte durabilă a culturii mondiale. Dimensiunile mari ale unor grupuri de dinozauri, precum și natura lor aparent monstruoasă și fantastică, au asigurat apariția regulată a dinozaurilor în cărțile și filmele cel mai bine vândute, precum Jurassic Park. Entuziasmul public persistent pentru animale a dus la o finanțare semnificativă pentru știința dinozaurilor, iar noile descoperiri sunt acoperite în mod regulat de mass-media.
Etimologie
Taxonul "Dinosauria" a fost introdus și definit de paleontologul britanic Richard Owen în 1842, pentru a se referi la "tribul sau sub-ordinul distinct al reptilelor Sauriene". From p. 103: "The combination of such characters … will, it is presumed, be deemed sufficient ground for establishing a distinct tribe or sub-order of Saurian Reptiles, for which I would propose the name of Dinosauria*. (*Gr. δεινός, fearfully great; σαύρος, a lizard. … )" Termenul derivă din două rădăcini grecești δεινός, deinos, însemnând potrivit lui Owen „înspăimântător de mare“, și σαῦρος, sauros însemnând „reptilă“ sau „șopârlă“. Owen a ales această combinație lingvistică cu referire la proporțiile impresionante ale acestor animale, precum și la arsenalul lor formidabil de dinți și ghiare.
Alte animale preistorice, inclusiv pterozauri, mosazauri, ihtiozauri, plesiozauri și Dimetrodon, deseori concepute în mod obișnuit ca dinozauri, nu sunt clasificate taxonomic ca dinozauri. Pterozaurii sunt înrudiți de departe cu dinozaurii, fiind membri ai cladei Ornithodira. Celelalte grupuri menționate sunt, ca și dinozaurii și pterozaurii, membri ai Sauropsida (clada reptilelor și păsărilor), cu excepția Dimetrodon (care este un synapsid).
Definiție
În cadrul nomenclaturii filogenetice, dinozaurii sunt de obicei definiți ca fiind grupul format din cel mai recent strămoș comun (MRCA) al lui Triceratops și al păsărilor și toți descendenții săi. De asemenea, s-a sugerat ca Dinosauria să fie definită cu privire la MRCA de la Megalosaurus și Iguanodon, deoarece acestea erau două din cele trei genuri citate de Richard Owen când a numit Dinosauria. Ambele definiții au ca rezultat aceleași seturi de animale care sunt definite ca dinozauri: "Dinosauria = Ornithischia + Saurischia", cuprinzând anchilozauri (cvadrupede erbivore cu armură), stegosauria (cvadrupede erbivore cu plăci osoase), ceratopsieni (cvadrupede erbivore cu coarne), ornitopozi (erbivore bipede sau cvadrupede inclusând "cioc de rață"), teropode (carnivore bipede și păsări) și sauropodomorfe (erbivore cvadrupede mari cu gât și coadă lungi).
Păsările sunt acum recunoscute ca fiind singura linie supraviețuitoare a dinozaurilor teropode. În taxonomia tradițională, păsările erau considerate o clasă separată care evoluase din dinozauri, un supraordin distinct. Cu toate acestea, majoritatea paleontologilor contemporani interesați de dinozauri resping stilul tradițional de clasificare în favoarea taxonomiei filogenetice; prin această abordare, pentru ca un grup să fie natural, toți descendenții membrilor grupului trebuie să fie incluși și în grup. Astfel, păsările sunt considerate a fi dinozauri, iar dinozaurii nu sunt, prin urmare, dispăruți. Păsările sunt clasificate ca aparținând subgrupului Maniraptora, care sunt coelurosauri, care sunt terapode, care sunt sauriscieni, care sunt dinozauri.Padian, K. (2004). "Basal Avialae". In Weishampel, D.B.; Dodson, P.; Osmolska, H. (eds.). The Dinosauria (Second ed.). Berkeley: University of California Press. pp. 210–231.
În 2017, cercetările lui Matthew Baron, David B. Norman și Paul M. Barrett au sugerat o revizuire radicală a sistematicii dinozauriene. Analiza filogenetică de către Baron și colab. a considerat Ornithischia ca fiind mai aproape de Theropoda decât Sauropodomorpha, spre deosebire de uniunea tradițională a teropodelor cu sauropodomorfe. Ei au definit clada Ornithoscelida ca referindu-se la grupul care conține Ornithischia și Theropoda. Dinozauria însăși a fost redefinită drept ultimul strămoș comun al Triceratops horridus, Passer domesticus, Diplodocus carnegii și al tuturor descendenților săi, pentru a se asigura că sauropozii și rudele rămân incluse ca dinozauri.
Istorie evolutivă
Origini și evoluția timpurie
Începând cu mijlocul Trasicului, la aproximativ 20 de milioane de ani după Extincția Permian–Triasic care a distrus aproximativ 95% din toată viața de pe Pământ, dinozaurii s-au desprins din strămoșul lor arhosaur. Datarea radiometrică a formațiunii de rocă care conținea fosile din genul de dinozaur timpuriu Eoraptor la vârsta de 231,4 milioane de ani stabilește prezența în înregistrarea fosilelor în acel moment. Paleontologii cred că Eoraptor seamănă cu strămoșul comun al tuturor dinozaurilor; dacă este adevărat, trăsăturile sale sugerează că primii dinozauri erau mici prădători bipezi. Descoperirea ornitodiranilor primitivi, cum ar fi Marasuchus și Lagerpeton, în stratul argentinian de Triasicul Mijlociu, susține acest punct de vedere; analiza fosilelor recuperate sugerează că aceste animale erau într-adevăr niște prădători mici, bipezi. Este posibil ca dinozaurii să fi apărut încă de acum 243 milioane de ani în urmă, după cum reiese din rămășițele din genul Nyasasaurus din acea perioadă, deși fosilele cunoscute ale acestor animale sunt prea fragmentare pentru a spune dacă sunt dinozauri sau rude apropiate dinozaurilor.Nesbitt, S.J., Barrett, P.M., Werning, S., Sidor, C.A., and A.J. Charig. (2012). "The oldest dinosaur? A Middle Triassic dinosauriform from Tanzania." Biology Letters. Recent, s-a stabilit că Staurikosaurus descoperit în formația Santa Maria datează de acum 233,23 milioane de ani, ceea ce îl face mai vechi în epoca geologică decât Eoraptor.
Când au apărut dinozaurii, ei nu au fost animalele terestre dominante. Habitatele terestre erau ocupate de diferite tipuri de arhizauromorfe și therapside, cum ar fi cynodonți și rhynchosauri. Principalii lor concurenți erau pseudosuchia, cum ar fi aetozauri, ornitozoizi și rauisuchieni, care au avut mai mult succes decât dinozaurii. Cele mai multe dintre aceste alte animale au dispărut în Triasic într-una sau două extincții în masă. În prima, cu aproximativ 215 milioane de ani în urmă, o varietate de arhizauromorfe, inclusiv protorosaurii, au dispărut. A urmat Extincția Triasic-Jurasic (cu aproximativ 200 milioane de ani în urmă), când au dispărut majoritatea celorlalte grupuri de arhosauri timpurii, cum ar fi aetozauri, ornitosuchide, fitozauri și rauisuceni. Rhynchosaurii și dicynodonții au supraviețuit (cel puțin în unele zone) cel puțin până în Norianul Târziu sau începutul Rhaetian, iar data exactă a dispariției lor este incertă. Aceste pierderi au lăsat loc pentru o faună de crocodilomorfi, dinozauri, mamifere, pterozauri și broaște țestoase. Primele câteva linii ale dinozaurilor timpurii s-au diversificat în etapele Carnian și Norian ale Triasicului, posibil prin ocuparea nișelor grupurilor care au dispărut. De asemenea, în mod deosebit, a existat o rată sporită de dispariție în timpul schimbării climatice majore din Carnian.
Evoluție și paleobiogeografie Evoluția dinozaurilor după Triasic a fost influențată de schimbările de vegetație și de poziția continentelor. În Triasicul Târziu și Jurasicul Timpuriu continentele erau conectate într-un singur supercontinent numit Pangeea, și a existat o faună comună de dinozauri la nivel mondial compusă mai ales din carnivore Coelophysoidea și erbivore timpurii Sauropodomorpha. Plantele gimnosperme (în special coniferele), s-au răspândit în timpul Triasicului Târziu ca potențială sursă de hrană. Sauropodomorfele timpurii nu aveau mecanisme sofisticate de prelucrare a alimentelor în gură și, prin urmare, trebuie să fi utilizat alte mijloace de a descompune alimentele mai departe de-a lungul tractului digestiv. Omogenitatea generală a faunei dinozauriene a continuat în Jurasicul Mijlociu și Târziu. Printre carnivorii dominanți erau ceratosauria, spinosauroidea și carnosauria, în timp ce printre erbivore, stegosauria și mari sauropode. Dinozaurii din China prezintă unele diferențe, cu teropozi sinraptorid sinraptori specializați și sauropozi neobișnuiți, cu gât lung, Mamenchisaurus. Ankylosaurienii și ornitopozii s-au răspândit tot mai mult, însă prosauropozii au dispărut. Coniferele și alte grupuri de plante, cum ar fi ferigile și coada-calului erau platele dominante. Spre deosebire de prosauropozi timpurii și sauropozi, ornithischienii au dezvoltat mecanisme care să permită procesarea alimentelor în gură, incluzând organe asemăntoare obrajilor pentru a menține mâncarea în gură și mișcări ale fălcilor pentru a mânca alimentele. Un alt eveniment evolutiv notabil al Jurasicului a fost apariția adevăratelor păsări, descendente din Coelurosauria.