Decemvirii este denumirea unui grup format din zece legionari care l-au asasinat pe deputatul Mihail Stelescu la 16 iulie 1936, în timp ce acesta era internat la Spitalul Brâncovenesc din București. Membrii grupului erau Ion (Gheorghe) Caratănase, Iosif Bozântan, Ștefan Curcă, Ion Pele, Grigore Ion State, Ion Atanasiu, Gavrilă Bogdan, Radu Vlad, Ștefan Georgescu și Ion Trandafir.
Context istoric La alegerile generale din 1933, Mihail Stelescu a fost ales deputat din partea Gărzii de Fier. În timpul unei tabere de muncă organizate la Budachi, în Basarabia, el a atras de partea sa câțiva legionari pe care i-a convins „că prezența Căpitanului nu mai este utilă” partidului și a conceput un plan de asasinare a lui Corneliu Zelea Codreanu. Unul dintre complotiști, Cotea, crezându-se demascat, a mărturisit existența planului, iar în urma unei percheziții efectuate la domiciliul lui Gheorghiade au fost găsite recipiente cu cianură de potasiu și un revolver, despre care s-a susținut că urmau să fie folosite pentru uciderea lui Codreanu.„Acuzat că a călcat jurământul organizației din care a făcut parte. Mihail Stelescu, fost deputat, a fost suprimat de un grup de 8 studenți în frunte cu Gh. Caratănase”, în Capitala, Anul I, nr. 133, 18 iulie 1936, pp. 1, 4.
Conflictul dintre Stelescu și conducerea legionară s-a accentuat în perioada procesului privind asasinarea lui Ion G. Duca. Stelescu susținea că decizia de asasinare a fostului prim-ministru fusese luată de Codreanu și că acesta condusese tragerea la sorți a celor desemnați să comită atentatul. De asemenea, Stelescu intrase în posesia unui bilet despre care susținea că reprezenta ordinul de asasinare a lui Duca și pe care intenționa să-l folosească pentru redeschiderea procesului.Alexandru Talex, „De ce și cum a fost asasinat Mihail Stelescu”, în Jurnalul de Dimineață, Anul al VI-lea, nr. 40, 30 decembrie 1944, p. 2. După procesul Duca, neînțelegerile dintre Stelescu și conducerea Gărzii de Fier s-au adâncit. Stelescu a fost trimis într-o acțiune ilegală la Râmnicu Vâlcea, unde a fost arestat, iar în absența sa a fost anunțată descoperirea unui presupus complot care ar fi urmărit înlăturarea lui Codreanu de la conducerea mișcării. Consiliul de onoare legionar l-a judecat și l-a exclus din Legiune, cu posibilitatea de a fi ulterior reabilitat. Lui Stelescu i s-ar fi cerut apoi să-l asasineze pe diplomatul Nicolae Titulescu, însă acesta a refuzat.
După despărțirea de Garda de Fier, Stelescu a fondat organizația și revista Cruciada Românismului, în paginile căreia a desfășurat o campanie împotriva lui Codreanu și a conducerii legionare. Au fost abordate împrejurările asasinării lui Ion G. Duca, proveniența fondurilor utilizate de Mișcarea Legionară și declarațiile unor foști legionari care se îndepărtaseră de Codreanu. În numărul din 1 iulie 1936, revista a publicat acuzații și documente referitoare la originea etnică a lui Codreanu, ceea ce a agravat conflictul cu partizanii acestuia.„De ce a fost asasinat Mihail Stelescu?”, în Gazeta Basarabiei, Anul al II-lea, nr. 202, 20 iulie 1936, p. 4.
Odată cu înființarea Cruciadei Românismului, Stelescu a fost trecut pe lista neagră a foștilor săi camarazi. În cadrul congreselor studențești desfășurate la Craiova și Târgu Mureș s-a hotărât pedepsirea sa pentru încălcarea jurământului legionar. În mai 1935, în cadrul unui „Front Constituțional”, se discutase și crearea unor echipe care urmau să-i elimine pe mai mulți adversari, printre care deputatul Pleșca, Gavrilă Marinescu, Vasile Parisianu, Armand Călinescu și Mihail Stelescu.
În lunile dinaintea asasinatului, Stelescu primea frecvent amenințări cu moartea și își luase măsuri de precauție, purtând permanent un revolver și fiind însoțit de mai mulți apropiați. Unele grupuri legionare ar fi intenționat, de asemenea, să treacă de partea sa. După moartea sa, membrii personalului Spitalului Brâncovenesc și soția acestuia au fost audiați în legătură cu temerile sale și cu conflictul pe care îl avea cu foștii camarazi politici. În cursul anchetei a apărut și informația că asasinarea lui ar fi fost hotărâtă la congresul de la Târgu Mureș.
Asasinarea lui Mihail Stelescu La 14 iulie 1936, Mihail Stelescu se afla bolnav, suferind de un flegmon la un picior, care îl imobilizase. Temându-se de un atentat, ținea un revolver la îndemână. Fișa sa de observație de la Spitalul Brâncovenesc consemna diagnosticele de malarie și flegmon, iar o altă fișă înaintată ulterior Parchetului indica și o congestie pulmonară.
În zilele anterioare crimei, Stelescu fusese urmărit în zona hotelului Athénée Palace. Cu aproximativ zece zile înainte, o „echipă de pedepsitori”, condusă de Dragoș Protopopescu, ar fi încercat să-l atace la ieșirea din hotel. Cu două zile înainte de asasinat, grupul condus de Caratănase l-a urmărit din nou până la Athénée Palace, unde Stelescu urma să se întâlnească cu Sergiu Lecca și Caragea. Observându-i, Stelescu a cerut telefonic ajutorul unor studenți din căminul aflat sub conducerea sa, iar urmăritorii s-au retras înainte de sosirea acestora. Stelescu manifesta reticență față de internarea la Spitalul Brâncovenesc, considerând că printre medicii acestuia se aflau simpatizanți legionari, și intenționa să se interneze la sanatoriul Saint Vincent de Paul (astăzi Spitalul Parhon). În cele din urmă s-a internat la Spitalul Brâncovenesc, unde a fost supus unei intervenții chirurgicale. După operație a cerut să plece acasă, însă medicii s-au opus. Internarea îi oferea totodată impresia unei protecții sporite împotriva unui eventual atentat.
La 16 iulie 1936, soția lui Stelescu și-a petrecut după-amiaza cu acesta și a plecat în jurul orei 18. Stelescu a rămas singur în salon, așezat pe marginea patului și citind. La scurt timp, opt dintre membrii grupului au intrat în cameră, iar Caratănase i-a spus: „Mihail Stelescu, fă-ți semnul crucii!”. Stelescu a încercat să se apere apucând pătura și aruncând-o spre atacatori, după care aceștia au deschis focul.
Asupra lui Stelescu au fost trase aproape 130 de focuri, dintre care 38 de gloanțe l-au lovit. Mai mult de douăzeci dintre proiectile i-au pătruns în corp, cele mai multe în zona capului și a pieptului, iar atacatorii au continuat să tragă și după ce acesta căzuse pe pat, gloanțele lovind și încăperea. După împușcare, asasinii au scos topoare și i-au mutilat cadavrul, în timp ce cântau „Imnul legionar”.
Cadavrul a fost transportat la morgă pentru stabilirea numărului rănilor și a leziunii care provocase moartea. Autopsia efectuată în dimineața următoare a constatat că proiectilele îi străpunseseră toracele și îi provocaseră leziuni grave ale inimii, plămânilor, ficatului, stomacului și coastelor.
Ancheta, condamnarea și uciderea Decemvirilor
După atac, cei opt au părăsit salonul cu revolverele în mână. La poarta spitalului s-au îmbrățișat și s-au felicitat reciproc, iar un grup condus de Caratănase s-a urcat într-un automobil. Când mai multe persoane din spital au încercat să împiedice plecarea lor, atacatorii și-au îndreptat armele asupra șoferului, care i-a transportat la Parchet, unde s-au predat procurorului de serviciu.
În aceeași seară, opt dintre cei zece membri ai grupului s-au prezentat autorităților având asupra lor trei revolvere. Ei au declarat că restul armelor fuseseră aruncate în Dâmbovița și au susținut că acționaseră din proprie inițiativă, fără implicarea sau cunoștința conducătorilor Mișcării Legionare, afirmând totodată că nu regretau fapta comisă. Ceilalți doi membri ai grupului, Ștefan Georgescu și Ion Trandafir, s-au predat în dimineața următoare și au declarat că încercaseră să se prezinte autorităților încă din seara precedentă, dar portarul Palatului de Justiție nu le permisese să intre. Dintre cei opt executanți identificați inițial, șapte erau studenți, iar Grigore Ion State era șofer și fusese anterior un om de încredere al lui Stelescu, în perioada în care acesta era deputat. Caratănase fusese la rândul său unul dintre vechii membri ai Mișcării Legionare și un fost colaborator al lui Stelescu.
În timpul anchetei a fost cercetată și legătura dintre atacatori și așa-numiții „Cavaleri ai Crucii Albe”. „Crucea Albă” fusese instituită de Codreanu ca distincție pentru legionarii care se remarcaseră în activitatea mișcării, iar printre primii decorați se aflaseră cei opt executanți identificați inițial și Mihail Stelescu. Aceștia constituiseră apoi o asociație sub denumirea de „Cavalerii Crucii Albe” și depuseseră un jurământ de prietenie și de luptă sub același steag. Primele informații ale anchetei prezentau astfel asasinarea ca o „pedepsire” a unui fost membru al grupului care încălcase jurământul.
Poliția a efectuat percheziții la locuințele celor arestați și la unele cămine studențești. Au fost audiați membri ai personalului Spitalului Brâncovenesc și văduva lui Stelescu, iar ca informatori au fost citați Corneliu Zelea Codreanu, generalul Gheorghe Cantacuzino și Gheorghe Furdui. Cercetările urmăreau să stabilească dacă asasinatul fusese comis în executarea unui ordin sau din inițiativa proprie a celor zece. Procurorul Benedict Stoenescu a emis mandate de arestare împotriva celor opt membri ai grupului aflați inițial în custodie, sub acuzația de asasinat cu premeditare. Mandatele urmau să fie confirmate de Secția a V-a a Tribunalului Ilfov, iar dosarul a fost deferit justiției civile, după ce autoritățile analizaseră și posibilitatea judecării sale de către un consiliu de război, întrucât Bucureștiul se afla sub starea de asediu.
Opt dintre Decemviri au fost condamnați la muncă silnică pe viață, iar Ștefan Georgescu și Ion Trandafir la câte 10 ani de închisoare. În 1938, Decemvirii se aflau închiși la penitenciarul Râmnicu Sărat, alături de alți membri ai Mișcării Legionare, între care Codreanu și cei trei Nicadori.
În noaptea de 29 spre 30 noiembrie 1938, Decemvirii, Codreanu și Nicadorii au fost scoși din penitenciar sub pretextul transferării la Închisoarea Jilava. În apropiere de Tâncăbești, cei 14 deținuți au fost strangulați de jandarmii care îi escortau, la ordinul regelui Carol al II-lea. După ucidere, trupurile au fost împușcate pentru a se crea aparența unei tentative de evadare și au fost transportate la Jilava, unde au fost îngropate într-o groapă comună. Peste cadavre a fost turnat vitriol, iar groapa a fost apoi acoperită cu beton.Șinca, Florin, Din istoria poliției române, p. 314.
Note
Bibliografie
Legături externe
Categorie:Garda de Fier Categorie:Legionari Categorie:Asasini români Categorie:Legionari asasinați