Led Zeppelin a fost o formație rock engleză, care este considerată unul dintre cele mai cunoscute, respectate, inovatoare și influente grupuri muzicale ale secolului al XX-lea. De-a lungul timpului a abordat diverse stiluri pornind de la muzica rock, excelând în crearea de piese memorabile în toate aceste stiluri, blues rock, hard rock, rock progresiv, rock psihedelic, heavy metal, folk rock, dar încorporând adesea în multe din cântecele lor porțiuni muzicale dintre cele mai diferite genuri ale muzicii universale.
Led Zeppelin a avut o componență unică de patru membri de-a lungul timpului. Cei patru muzicieni sunt: Jimmy Page (chitară electrică, chitară acustică, chitară cu pedale de oțel sau steel pedal guitar, bas electric ocazional, mandolină, dulcimer, theremin sau hurdy-gurdy), Robert Plant (voce, muzicuță, ocazional percuție de asemenea), John Bonham (baterie, percuții, voce) și John Paul Jones (chitară bas, orgă electronică, mellotron, blockflöte, mandolină).
Începând cu 1968, anul formării lor, Led Zeppelin au fost inovatori muzicali în mod constant, dar în același timp, nu au pierdut niciodată nici pulsul publicului și nici grupul imens de iubitori din toată lumea. Deși sunt mai ales cunoscuți pentru pionieratul lor în sub-genurile hard rock și heavy metal, cei patru muzicieni au introdus constant elemente de muzică clasică, blues, rockabilly, reggae, soul, funk, muzică celtică (inclusiv muzică tradițională irlandeză via Bert Jansch, chitarist britanic), muzică indiană, muzică arabă, muzică africană din Africa de nord (în special din Maroc), folk, pop, world și chiar muzică din America Latină (i.e. muzică latino), respectiv muzică country în compozițiile lor. Alte influențe notabile în cadrul muzicii lor precum și a simbolisticii formației în general sunt căutările spirituale, ocultismul, mitologia nordică, mitologia celtică, mitologia greacă, mitologia egipteană respectiv operele literare ale autorului englez de origine germană J. R. R. Tolkien.
După mai bine de 25 de ani de la hotărârea de a încheia activitatea muzicală datorită morții tragice a lui John Bonham din 1980, muzica formației Led Zeppelin continuă să fie ascultată cu mare plăcere, să se vândă foarte bine și să exercite o influență importantă asupra muzicii rock contemporane. Grupul a vândut peste 300 de milioane de albume în întreaga lume, incluzând 110 milioane de albume vândute doar în Statele Unite ale Americii (SUA). Formația a fost inclusă în Rock and Roll Hall of Fame în anul 1995 de membrii trupei Aerosmith Steven Tyler și Joe Perry (ulterior, cei trei membrii supraviețuitori ai grupului au cântat cu Neil Young piesa When the Levee Breaks).
Formația s-a destrămat după moartea bateristului John Bonham, fiecare membru supraviețuitor (i.e. Robert Plant, Jimmy Page și John Paul Jones) mergând pe căi separate în carierele lor solo muzicale după aceea, cu colaborări ocazionale între aceștia. Formația s-a reunit ulterior de câteva ori, cel mai notabil în 2007 pentru un singur concert pe Arena O2 în Londra, cu fiul lui John Bonham (care a cântat în formația Bonham), Jason Bonham, la tobe. De-a lungul timpului, trupa a fost considerată de mulți fani ai muzicii rock ca și de o parte semnificativă a presei ca fiind cea mai bună formație de rock din toate timpurile. Revista americană Rolling Stone i-a supranumit cea mai mare formație a anilor 1970 (similar cum The Beatles au fost cea mai mare trupă britanică a anilor 1960).
Istoria grupului thumb|right|Logo-ul formației Led Zeppelin
Numele grupului thumb|right|Zeppelinul german LZ 129 Hindenburg a reprezentat o sursă de inspirație pentru numele formației (de altfel, acesta este reprezentat pe coperta albumului de debut al formației, Led Zeppelin I, lansat în anul 1969 de asemenea). Coperta primului album de studio al formației a fost creată de artistul George Hardie (care a creat ulterior copertele albumelor de studio The Dark Side of the Moon și Wish You Were Here de Pink Floyd) pe baza acestei catastrofe aviatice.
În limba engleză substantivul „lead” înseamnă plumb. Membrii formației doreau să nu existe confuzii, astfel că au adoptat cuvântul „Led” în denumire, pentru a nu fi citit „Lead Zeppelin” sau pronunțat de către americani „leed”. Jimmy Page a pus numele trupei fiind inspirat de vorbele lui Keith Moon (bateristul formației The Who), cum că o super-trupă ce i-ar avea în componență pe el (Keith Moon) și pe John Entwistle (bas) s-ar prăbuși ca un Lead Zeppelin (i.e. dirijabil de plumb). De asemenea, expresia „Lead Zeppelin” era folosită de membrii formației The Who pentru a descrie un concert nereușit: „we crashed like a lead zeppelin” (ne-am prăbușit ca un dirijabil de plumb). O traducere alternativă a sloganului trupei ar fi acela de Zeppelin Dirijat/Condus.
Influențe muzicale Formația Led Zeppelin a fost influențată de mai mulți artiști și mai multe genuri muzicale, încă de la formarea acesteia în anul 1968. Printre genurile muzicale care i-au influențat cel mai mult se numără blues (mai precis delta blues sau Mississippi delta blues, dar și Chicago West Side blues sau Baton Rouge blues ori Louisiana Swamp blues, spre exemplu Magic Sam respectiv Slim Harpo), folk (spre exemplu Anne Bredon via Joan Baez cu piesa „Babe I'm Gonna Leave You”), rockabilly, skiffle, muzică clasică, rock and roll-ul anilor 1950 (în mod special Elvis Presley) sau flamenco (e.g. pe piesele „Babe I'm Gonna Leave You” sau „Achilles Last Stand”, chitaristul Jimmy Page fiind un fan declarat al genului flamenco, în special Manitas de Plata). Alte două importante influențe muzicale ale grupului britanic au fost Howlin' Wolf sau Buddy Holly. De asemenea, chitaristul Jimmy Page a declarat faptul că datorează partea de blues a muzicii trupei Led Zeppelin artiștilor de blues precum Elmore James. O altă influență marcantă a formației a fost Little Richard (mai exact pe piesa „Rock and Roll” de pe albumul de studio Led Zeppelin IV, piesă inspirată de intro-ul la tobe de pe melodia „Keep a Knockin’” a lui Little Richard).
Istorie thumb|right|Simbolurile ezoterice care se regăsesc pe coperta interioară a albumului de studio Led Zeppelin IV (cunoscut oficial ca Untitled respectiv neoficial ca Runes) lansat în anul 1971, de la stânga la dreapta fiecare simbol (sau sigiliu) îi reprezintă pe: Jimmy Page (chitarist), John Paul Jones (basist, claviaturist), John Bonham (tobe, percuție) și Robert Plant (voce, ocazional muzicuță și percuție) thumb|right|Evening (The Fall of Day) de pictorul american William Rimmer care a inspirat îngerul sau omul cu aripi care este unul dintre simbolurile formației Led Zeppelin
În iunie 1966 Jimmy Page s-a alăturat formației The Yardbirds, înlocuindu-l pe Paul Samwell-Smith la chitară bas. În scurt timp a trecut la chitară ritmică și Chris Dreja a preluat basul. În luna octombrie a aceluiași an Jeff Beck părăsește grupul (Page urmând să cânte la chitară lead sau solo), iar Page încearcă să formeze o super-formație cu Keith Moon și John Entwistle de la The Who, cu Jeff Beck, iar pentru vocal s-a gândit la Donovan, Steve Winwood sau Steve Marriott. Grupul nu s-a mai format dar Page, Beck și Moon au înregistrat un cântec împreună, respectiv Beck's Bolero, care va apărea pe albumul Truth din 1968 al lui Jeff Beck. La sesiunea de înregistrări a participat și basistul John Paul Jones (pe numele său adevărat John Richard Baldwin). Acesta i-a spus lui Page că ar fi interesat să colaboreze cu el în proiectele viitoare.
La vremea când formația s-a desființat (prin iulie 1968), Jimmy Page a rămas cu numele trupei, cu un contract de înregistrări, dar și cu o serie de angajamente neîndeplinite. Astfel a apărut formația The New Yardbirds, prin intermediul căreia chitaristul dorea să efectueze un turneu în Scandinavia (mai precis 5 concerte în Danemarca, 4 în Suedia respectiv unul în Norvegia). Prima alegere de solist vocal a lui Jimmy Page fost Terry Reid, dar acesta l-a refuzat pe Page, recomandându-l în schimb pe Robert Plant care la vremea respectivă cânta cu formația Obs-Tweedle în West Midlands și era homeless. De asemenea, pentru poziția de toboșar, prima alegere a lui Page a fost B. J. Wilson de la formația de rock progresiv Procol Harum, dar acesta l-a refuzat pentru că încă era dedicat formației din care făcea parte. Cum Robert Plant îl știa foarte bine la nivel profesional pe John Bonham cu care colaborase anterior în formația Band of Joy, acesta l-a recomandat pe cel din urmă pentru a face parte din formație în locul alegerii anterioare a lui Page reprezentate de B. J. Wilson. Astfel, cei doi s-au alăturat lui Jimmy Page și John Paul Jones care reprezentau un alt duo muzical foarte creativ și tehnic care colaborase anterior în cadrul anumitor sesiuni de înregistrare ca muzicieni de sesiune în Londra anilor 1960, fiind la mare căutare datorită talentului, seriozității, determinării și profesionalismului acestora. Prima piesă pe care grupul nou format a interpretat-o la prima repetiție a acestora a fost The Train Kept A-Rollin' (sau Train Kept A-Rollin), un cântec original de jump blues, rockabilly respectiv rhythm & blues de muzicianul american de jazz respectiv rhythm & blues Tiny Bradshaw. Acest cântec a fost popularizat de Johnny Burnette.
Trupa a fost primită inițial cu apatie și indiferență de publicul britanic, astfel membrii fiind nevoiți să traverseze oceanul, unde, după editarea albumului de debut, au dobândit în scurt timp consacrarea, fiind recunoscuți drept cei mai de seamă „succesori artistici” ai fostului grup Cream, în care a activat și Eric Clapton (chitară, voce). Simultan, cei patru „zep” constituiau principalii rivali ai formației Jeff Beck Group.
Pe acest prim album de studio (i.e. Led Zeppelin I), considerat de specialiști „sofisticat dar plin de energie”, se regăseau două piese importante: Communication Breakdown și Dazed and Confused. Al doilea LP a constituit, bineînțeles, o augmentare în plan componistic și interpretativ a debutului, incluzând și bine-cunoscuta Whole Lotta Love. Chiar dacă al treilea album (Led Zeppelin III) a avut la bază stilul hard rock, el a inclus piese de folk respectiv folk rock, cum ar fi Friends, Gallows Pole, Bron-Y-Aur Stomp, dar și o superbă piesă de blues minor, Since I’ve Been Loving You (piesă care a devenit una dintre cele mai cunoscute din repertoriul formației).
Pentru perioada de început a formației care a inclus înregistrarea și promovarea primelor trei albume de studio, criticii muzicali de la revista americană Rolling Stone au publicat recenzii negative despre activitatea muzicală a acestora, afectându-i oarecum pe membrii formației. În contrapondere cu aceste recenzii, atât chitaristul Jimmy Page cât și basistul și claviaturistul John Paul Jones au afirmat retrospectiv în documentarul Becoming Led Zeppelin lansat în anul 2025 faptul că acești critici muzicali pur și simplu nu i-au înțeles. Având în vedere această chestiune și determinați de acest feedback negativ reacția formației a fost aceea de a lansa un al patrulea album de studio oficial fără titlu (lăsând astfel muzica lor să vorbească mai mult sau de la sine).
După aproximativ un an, pe al patrulea album (i.e. Led Zeppelin IV) apărea viitorul hit internațional Stairway to Heaven, una dintre cele mai reușite înregistrări ale grupului precum și una dintre cele mai populare melodii din istoria muzicii rock. Următorul album, Houses of the Holy, editat în anul 1973, demonstrează dorința formației, de acum cu o popularitate uriașă în întreaga lume, de a explora cât mai multe și mai diverse stiluri, plecând de la rock-ul plin de vigoare la reggae, pseudo-soul, până la baladele folclorice. De-a lungul anilor 1970, având parte și de un impresar competent, în persoana lui Peter Grant, formația și-a consolidat o reputație stabilă în rândul publicului iubitor de muzică rock de pe ambele maluri ale Atlanticului (și dincolo de acestea de asemenea).