cunoscuți în cultura populară drept , erau agenți specializați în operațiuni militare și de informații în Japonia medievală. Contrar imaginii create de cultura pop, principala lor misiune era culegerea de informații, spionajul și recunoașterea militară, în timp ce sabotajul reprezenta o metodă secundară, folosită oportunist. Ideea că asasinatul era rolul lor principal este în mare parte o imagine mitologizată și amplificată ulterior de tradiție și cultura populară. Originea luptătorilor ninja se poate găsi în spionajul apărut cu peste 2500 de ani înainte de Sun Tzu (cca. 400-320 î.Hr.), care afirma, în tratatul său intitulat „Arta războiului”, că„“nu există domeniu în care spionii să nu poată fi folosiți cu succes”. În pofida anonimatului lor, anumite familii ninja au devenit celebre, la sfârșitul secolului al XVI-lea, când au intrat în serviciul marilor seniori (daimyo), care îi foloseau în disputele lor cu alte clanuri de samurai. Cea mai mare parte a luptătorilor ninja proveneau din provincia IgaVechea provincie Iga, actualmente orașul Iga în prefectura Mie. și regiunea KogaRegiunea în jurul satului Koka în vechea provincie Ōmi, actualmente orașul Kōka în prefectura Shiga., la sud-est de Lacul Biwa. Cu toate acestea, Oda Nobunaga, unul dintre cei trei unificatori ai Japoniei medievale, a încercat să le elimine influența acestora. În anul 1581, a lansat o invazie de amploare asupra provinciei Iga, trimițând o armată estimată la 40.000–60.000 de soldați împotriva câtorva mii de apărători, aproximativ 4.000. Provincia Iga a fost înfrântă, iar numeroși shinobi și alți apărători au murit în lupte. Cei care au supraviețuit s-au refugiat în zonele muntoase sau au intrat în serviciul altor daimyo.
Clanul Fūma și diferențele doctrinare dintre Fūma, Iga și Kōga Deși majoritatea shinobi erau specializați în spionaj, recunoaștere militară și operațiuni clandestine, tradițiile shinobi din Japonia feudală nu au fost uniforme. Cele mai cunoscute grupuri, Iga și Kōga, erau orientate în principal către culegerea de informații, infiltrare, cercetare, sabotaj și alte forme de război neconvențional. Obiectivul lor era, de regulă, evitarea confruntării directe și îndeplinirea misiunii prin metode clandestine.  O excepție notabilă a fost clanul Fūma (Fūma-shū), o organizație militară de shinobi aflată în serviciul clanului Hōjō în perioada Sengoku. Spre deosebire de Iga și Kōga, Fūma era orientat în principal către operațiuni militare convenționale și sprijinirea directă a campaniilor armatei Hōjō. Misiunile lor includeau ambuscade, raiduri, incursiuni de tip hit-and-run, atacuri asupra liniilor de aprovizionare și sprijinirea bătăliilor convenționale. Din punct de vedere doctrinar, Fūma funcționa mai degrabă ca o infanterie ușoară specializată în acțiuni de tip commando, având unități călare și utilizând armură ușoară pentru a păstra mobilitatea pe câmpul de luptă. În schimb, shinobi din Iga și Kōga erau organizați pentru operațiuni de recunoaștere, infiltrare și informații, acționând în spatele liniilor inamice și folosind sabotajul ca mijloc oportunist de îndeplinire a misiunii. Astfel, deși toate aceste grupuri erau considerate shinobi, ele reprezentau doctrine militare diferite: Iga și Kōga erau asociate în principal cu războiul neconvențional și operațiunile clandestine, în timp ce Fūma era orientat spre operațiuni convenționale de luptă și sprijin tactic al armatei Hōjō. Stephen K. Hayes, Ninja: Legacy of the Night Warrior, p.16.
Ninjutsu ‘’‘Ninpō Budō’’’ (cunoscut și sub denumirea de ‘’’Ninjutsu’’’) reprezintă ansamblul tradițiilor marțiale atribuite școlilor istorice de ‘’shinobi’’, dezvoltate în Japonia feudală pentru spionaj, recunoaștere, infiltrare, sabotaj și alte operațiuni clandestine. Pe lângă tehnicile de luptă, aceste tradiții includeau metode de supraviețuire, camuflaj, orientare, transmitere a informațiilor și utilizarea unor arme și unelte specializate.
Toshitsugu Takamatsu (1889–1972) a fost un maestru al mai multor școli tradiționale japoneze (’‘ryūha’’), inclusiv al unor școli asociate istoric tradițiilor ‘‘shinobi’’. În cadrul tradiției Bujinkan, Takamatsu este considerat unul dintre „ultimii ninja autentici” ai perioadei moderne a Japoniei; totuși, această caracterizare provine din tradiția Bujinkan și este disputată de o parte a istoricilor.
În prezent, învățătura sa este continuată de cel mai cunoscut elev al său, Masaaki Hatsumi, fondatorul organizației ‘’Bujinkan’’, care reunește nouă școli tradiționale japoneze, dintre care unele sunt asociate cu tradițiile ‘‘shinobi’’. În cadrul Bujinkan, aceste tradiții sunt practicate sub denumirea de ‘‘Bujinkan Ninpō Budō’’.
Hatsumi a primit numeroase distincții și recunoașteri onorifice în Japonia și în străinătate. Printre acestea se numără Premiul Internațional pentru Cultură, precum și alte titluri onorifice acordate de diverse organizații, inclusiv distincții cunoscute sub denumirile de Cavaler al Germaniei și Texas Ranger.
Costume În filme, manga și alte opere de ficțiune, ninja sunt reprezentați în mod obișnuit purtând costume negre. În realitate, însă, în perioadele de pace ei purtau de regulă haine de lucru asemănătoare celor ale țăranilor, vopsite într-un albastru-indigo închis. Pentru misiuni de luptă sau de recunoaștere militară se consideră că foloseau variante modificate ale yamagi (îmbrăcăminte de lucru pentru munte) sau noragi (îmbrăcăminte de lucru pentru agricultură). Aceste veșminte erau probabil de culoare maro închis, nu neagră, deoarece maro se camufla mai eficient în întunericul nopții. Fiind destinate operațiunilor nocturne, astfel de haine ar fi fost ușor de observat în timpul zilei și, prin urmare, nu erau purtate în misiuni diurne. Pentru a desfășura misiuni de infiltrare, ninja se deghizau în komusō (călugări budiști itineranți), yamabushi (asceți montani ai tradiției shugendō), negustori, hōkashi (artiști ambulanți) sau interpreți de sarugaku. Aceste deghizări le permiteau să se deplaseze și să adune informații fără a atrage suspiciuni. miniatura | dreapta | alt=Shinobi istorici | Ilustrație istorică reprezentând doi shinobi din secolul al XVIII-lea
Note
Bibliografie
Mihnea Voicu Șimăndan, „Revista de arte martiale”, în „Buletinul de Arad” (An I, nr. 26, 2-8 noiembrie 2000) Calea Armoniei, de Dan Corneliu Ionescu
Legături externe
Ninja, de la sabotori la asasini FOTO , 11 iulie 2010, Dan Uzuneanu, Ciprian Plăiașu, Historia Domnul și doamna Ninja, agenți secreți , 17 martie 2011, Andreea Lupșor, Historia Secrete japoneze dezvăluite de ultimul ninja în viață, 21 august 2012, Roxana Roseti, Evenimentul zilei
Ninja Categorie:Termeni japonezi Categorie:Provincia Iga Categorie:Districtul Kōka