Wiesbaden, pronunțat , este capitala landului federal german Hessa (în germană: Hessen). Ca număr de locuitori Wiesbaden este pe locul doi în Hessa, după Frankfurt pe Main. Wiesbaden este unul din cele mai vechi orașe balneare din Europa, dispunând de 26 izvoare de apă minerală caldă și un izvor de apă minerală rece. Se situează în marea zonă urbană Rhein-Main (zona din jurul locului unde râul Main se varsă în Rin (Rhein)), unde se mai află în apropiere și următoarele orașe importante: Frankfurt pe Main, Darmstadt, Offenbach am Main, Hanau și Mainz.
Numărul de locuitori din Wiesbaden a depășit 100.000 încă din anul 1905, drept care, conform Conferinței Internaționale de Statistică din anul 1887, Wiesbaden este considerat „oraș mare”.
La 31 decembrie 2011 avea 276.600 de locuitori.
Detalii geografice Poziție Wiesbaden, cel mai mare oraș al zonei geografice Rheingau, este plasat pe malul drept al râului Rin, direct vizavi de Mainz, capitala landului federal german Renania-Palatinat (Rheinland-Pfalz), într-o vale de la poalele lanțului muntos Taunus. Coordonatele geografice ale orașului sunt: latitudinea 50° 05' N și longitudinea 08° 15' E. Altitudinea medie a orașului este de 115 m, cu maxima la 608 m pe drumul numit Rheinhöhenweg și minima la 83 m în cartierul Schierstein, unde se află și portul la Rin al orașului. Suprafața orașului este de 204 km², întinderea de la N la S măsoară 17,6 km iar cea V-E 19,7 km.
Teritoriul orășenesc cuprinde în partea sa de nord păduri întinse (27,4 %), la vest parcele de viță de vie, iar la est suprafețe agricole (31,1 %). Granițele orașului măsoară o lungime totală de 79 km, din care 10,3 km sunt direct la Rin.
Wiesbaden este supranumit "Poarta spre Rheingau", aceasta fiind o zonă întinsă, pe partea dreaptă a Rinului, renumită (printre altele) prin vinuri de mare tradiție și calitate.
Climă Poziția apărată a Wiesbadenului la poalele înălțimilor Taunus (care ajung până la aproape 1.000 m) îi conferă o climă blândă. Temperatura medie anuală în Wiesbaden este de 9,5 °C, precipitațiile se adună la 622 l/m², iar soarele strălucește pe cer în medie 1.565 ore pe an, Wiesbaden fiind astfel unul dintre cele mai calde orașe din Germania. Totuși, din cauza poziției defavorabile a centrului orașului precum și a câtorva blocuri înalte, cartierele centrale primesc puțin aer proaspăt.
Aspectul general al orașului Centrul Aspectul general al centrului orașului este determinat de următoarele fapte: Majoritatea clădirilor din partea centrală a Wiesbadenului s-au construit în numai circa 60 ani (1850 - 1914). Constructorii responsabili pentru aspectul orașului au fost Christian Zais (pe la începutul secolului XIX) și Felix August Helfgott Genzmer (spre sfârșitul acestui secol). Tot în această perioadă, Wiesbadenul a atras numeroși vizitatori sau oaspeți bogați care și-au putut satisface în Wiesbaden dorințele lor de reprezentație luxurioasă. În plus, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, centrul Wiesbadenului a suferit distrugeri mult mai mici decât alte orașe germane: în Wiesbaden au fost distruse "numai" cca. 30 % din clădiri.
Din aceste motive centrul Wiesbadenului de azi prezintă un tablou destul de unitar, majoritatea clădirilor aparținând stilurilor architectonice clasicism, istorism și "Art Nouveau" (Franța) sau Jugendstil (Germania și Olanda). La sfârșitul sec. XIX au fost construite aici numeroase cartiere de case de o familie și vile, cu fațadele împodobite bogat, precum și alei frumoase, largi. Renumele de oraș balnear de talie mondială a provenit și de la multele clădiri publice reprezentative, ca de exemplu Kurhaus (pavilionul balnear principal) cu parcul său frumos, clădirea teatrului (adăpostește acum un Teatru de stat al landului Hessa), biserica Marktkirche (construită între 1853-1862) precum și de la numeroasele parcuri foarte centrale, ca de exemplu Warmer Damm, Reisinger-Anlagen și Bowling Green.
În cartierele centrale există foarte puține zone ocupate de industrie sau comerț angrosist.
Construcții moderne, realizate în ultimii ani din bugetul statului: Construcții noi: Centrul Justiției, Prezidiul Poliției, centrele comerciale de tip "mall" Luisenforum și Lilien Caré, Filmhaus Wiesbaden (Casa Cinematografului), stadionul "Brita" Refaceri: zona pietonală, Vila Clementine (centru pentru literatură), Biblioteca Landului Hessa, bisericile Marktkirche și Ringkirche, Palatul orășenesc, hotelul Rose, casa Balzer, clădirea Walhalla, piațeta și monumentul Kriegerdenkmal (Monumentul Războinicului), părculețul Bowling Green, complexul balnear Kurhaus Proiect în lucru: remodelarea pieții Platz der deutschen Einheit.
În afară de acestea există în oraș desigur și multe alte clădiri și construcții noi care țin de diverse inițiative particulare.
Alte cartiere ale Wiesbadenului Cu cât crește depărtarea de centrul cu clădirile sale autentice și decorative, cu atât mai des se întâlnesc construcții postbelice, de multe ori anoste, ca de exemplu blocuri mari de locuit cu arhitectură simplistă sau chiar „inexistentă”.
Cu timpul multe orășele și comune din apropiere au fost alipite la teritoriul Wiesbadenului. Unele, mai apropiate, s-au integrat repede în oraș (de exemplu cartierele Dotzheim, Schierstein, Rambach). Și cartierele Biebrich și Bierstadt au acum aspect orășenesc. Însă alte comune, integrate administrativ și ele, și-au păstrat în bună măsură aspectul și caracterul lor rural (Naurod, Auringen, Breckenheim, Kloppenheim, Hessloch, Igstadt, Nordenstadt, Erbenheim, Delkenheim, Frauenstein).
Zonele și cartierele industriale se află situate în general în sudul orașului, la Rin: Schierstein, Biebrich, precum și cele 3 cartiere de tip „district local” (Ortsbezirk) care inițial țineau de orașul Mainz, anume Mainz-Amöneburg, Mainz-Kastel și Mainz-Kostheim. Și în cartierele Erbenheim și Nordenstadt se află câteva zone industrializate mai mici.
În câteva zone relativ centrale încă se mai află puncte de sprijin ale trupelor SUA. Astfel, în cartierul Erbenheim se află un mic aeroport militar (Airfield Erbenheim). Câteva zone de locuit ale acestor trupe americane (Housing Areas) sunt de exemplu Aukamm, Crestview și Hainerberg Village. În 1993 americanii au părăsit cazărmile Camp Pieri (din cartierul Dotzheim) și Camp Lindsey (care azi se numește Cartierul Europa). Aceste foste cazărmi au fost înapoiate Germaniei și sunt acum folosite civil; în unele părți ale lor s-au construit deja cartiere de locuințe noi, moderne, cu proprietate particulară. Dar și unele instituții importante au primit aici noi sedii, ca de exemplu: Bundeskriminalamt (Oficiul Federal de Criminalistică), Volkshochschule (Universitatea Populară din Wiesbaden), Einwohnermeldeamt (Oficiul administrativ al locuitorilor Wiesbadenului), Hochschule RheinMain (Școala superioară „RheinMain” din Wiesbaden) ș.a.
Istorie Pe teritoriul orașului au fost găsite vestigii de la celți, care provin încă din jurul anului 1000 î.Hr.
Izvoarele minerale ale Wiesbadenului erau cunoscute încă de pe vremea romanilor. Prin anii 9 – 15 d.Hr. aceștia au dispus construirea unei cetățui în apropierea izvoarelor. Ele au fost pentru prima dată descrise de către Plinius cel Bătrân în lucrarea sa Naturalis historia din anul 77 d.Hr. Pe aceste locuri s-a format mai apoi și prima așezare romană care s-a numit Aquae Mattiacorum ("Apele Matthiacilor"). Matthiacii au fost o gintă hattică. De la acest nume provine și inscripția de pe pavilionul balnear central de azi (Kurhaus ), anume "Aquis Matthiacis" ("<Închinat> apelor Matthiacilor").
La lucrările șantierului de locuințe pentru armata americană din cartierul Erbenheim (vezi mai jos) au fost descoperite recent (2009 și 2010) importante vestigii romane, pe care arheologii le-au datat în sec. al II-lea d.Hr. Este vorba despre fundamentele unui conac care a primit numele "Villa Rustica", dar și alte rămășițe din afara sa, ca de exemplu resturile unei fântâni pătrate cu întăritură din lemn. Săpăturile arheologice au găsit în acest loc încă mai demult resturi de așezări omenești datând încă din epocile de piatră, de bronz și de fier. De data asta, pe lângă fântâna de mai sus, au mai fost găsite de la romani: numeroase cioburi de vase, unelte, resturi de alimente, o bucată dintr-o țeavă de plumb pentru apă, un păhărel de lut încă întreg ș.a.
Cea mai veche adnotare în scris a orașului datează din anii 828 – 830, când biograful lui Carol cel Mare a folosit numele ’’Wisibada’’ (baia de pe pajiști).
În jurul anului 1170 Casa Nassau au cumpărat domenii imperiale pe teritoriul și în jurul orașului Wiesbaden de azi.
Se pare că la 1232 Wiesbaden a fost numit oraș imperial. Acesta ar fi fost și motivul pentru care în anul 1242 arhiepiscopul de Mainz a dat ordin să se distrugă orașul.
În 1296 regele romano-german Adolf von Nassau a fondat pe teritoriul de azi al orașului mânăstirea Klarenthal. În același an trupele regelui Ludwig der Bayer (Ludovic Bavarezul) au asediat în zadar orașul. Totuși mânăstirea Klarenthal și vecinătățile ei au fost jefuite și distruse.
În 1525, în timpul războaielor țărănești, locuitorii Wiesbadenului s-au angajat în război, dar, după ce au fost învinși, și-au pierdut toate privilegiile. Ei și le-au recâștigat abia în 1566.
Reformarea luterană s-a realizat în Wiesbaden la 1543 - prin numirea lui Wolf Denthener ca preot evanghelic-luteran.
Între 1609 și 1610 s-a construit în Wiesbaden "Primăria Veche" (Altes Rathaus) – cea mai veche clădire păstrată până azi. Dar cele mai multe clădiri vechi au căzut victima incendiilor din anii 1547 și 1561.
În 1744 dinastia Nassau și-a stabilit reședința principală la Palatul Biebrich, aflat direct la Rin. În 1806 Wiesbaden a devenit sediul guvernului și capitala ducatului Nassau. În timpul acestei dinastii s-au trimis soldați din Wiesbaden să lupte în războaie în Spania de partea lui Napoleon Bonaparte contra partizanilor și trupelor spaniole inclusiv aliaților lor britanici. În 1813 regenții de Nassau (și bineînțeles și armatele lor) au trecut de partea aliaților Spania și Britania. Pentru a sprijini Rusia și Prusia împotriva francezilor au trebuit alcătuite noi trupe. Bătălia de la Waterloo din anul 1815 a pus până la urmă capăt succeselor lui Napoleon. În Wiesbaden, ostașii din oraș căzuți la Waterloo sunt comemorați prin monumentul din piața Luiza (Luisenplatz ).
Timpurile de înflorire ale Wiesbadenului și transformarea sa într-un oraș balnear de categorie mondială au început în sec. XIX. În continuă dezvoltare, orașul a devenit încă de pe-atunci un loc prielnic pentru congrese, precum și un sediu administrativ important. Supranumit „Nisa nordului“, orașul a fost vizitat deseori, mai ales în timpul verii, de către împăratul Wilhelm al 2-lea, care i-a conferit prin aceasta rangul (inoficial) de oraș imperial. Curtea sa a atras mulți nobili, artiști și industriași bine-situați, dintre care mulți și-au stabilit reședința sau locuința lor permanentă la Wiesbaden. Drept consecință, în această perioadă au fost construite multe clădiri de reprezentație.
Populația orașului a crescut repede, aproape înzecindu-se între anii 1840 – 1910, și anume de la 11.650 la 109.000 de locuitori. În această perioadă Wiesbaden a fost orașul german cu cei mai mulți milionari.
Perioada înfloririi Wiesbadenului ca oraș balnear renumit s-a sfârșit o dată cu sfârșitul Primului Război Mondial. În 1918 orașul a fost ocupat de armata franceză, iar în 1921 s-au stabilit plățile datorate Franței ca despăgubiri de război. În 1925 Armata engleză de la Rin și-a stabilit aici sediul principal. Ocupația de către forțele Antantei (Anglia și Franta) s-a sfârșit abia în 1930.