Serdica sau Sardica este un oraș roman istoric care se afla în Sofia de astăzi, capitala Bulgariei.

Numele antic se găsește în Cetatea Serdica din centrul orașului.miniatura|Ruinele zidului exterior al orașului

Istorie

Epoca pre-romană Tribul celtic al serzilor a dat numele orașului.The Cambridge Ancient History, Volume 3, Part 2:, , 1992, page 600 Cea mai veche mențiune a așezării provine dintr-o inscripție ateniană din secolul I î.Hr., care îl atestă prin expresia Astiu ton Serdon, adică orașul serzilor. O altă inscripție locală și Dio Cassius au consemnat că generalul roman Crassus i-a supus pe serzi și i-a decapitat pe captivi.

Astfel, în jurul anului 29 î.Hr., Serdica a fost cucerită de romani.

Epoca romană Treptat, a devenit cel mai important oraș roman din regiune și a devenit municipiu (centrul unei regiuni administrative) în timpul domniei împăratului Traian (98-117 d.Hr.) Acesta l-a redenumit Ulpia Serdica.

Orașul a fost ars și distrus în 170 d.Hr. de către costoboci, urmând să fie reconstruit între 176 și 180 d.Hr. de Marc Aureliu, de data aceasta cu primele sale ziduri defensive. miniatura|Planul Serdicăi și al siturilor arheologice aferente.

Legendă:

1. Turn rotund; 2. Reședință orășenească; 3. Turn triunghiular;

4. Moscheea Banya Bashi; 5. Biserica Sfânta Parascheva a Șelarilor;

6. Rotonda Sfântului Gheorghe; 7. Clădire publică antică; 8. Complexul antic de sub clădirea Bulbank;

9. Poarta de vest. Orașul s-a extins din nou, odată cu construirea unor băi publice, clădiri administrative și de cult, o bazilică civilă și un teatru mare. Când împăratul Dioclețian a împărțit provincia Dacia în Dacia Ripensis (pe malurile sudice ale Dunării) și Dacia Mediterranea, Serdica a devenit capitala celei din urmă.

La Serdica s-au născut împărații romani Aurelian (215–275 d.Hr.) și Galerius (260–311 d.Hr.) În 268, un raid gotic a devastat și a ars părți ale orașului, inclusiv teatrul, care a fost abandonat.

Orașul a continuat însă să se extindă și a devenit un centru politic și economic important, în special din momentul în care a devenit unul dintre primele orașe romane în care creștinismul a fost recunoscut ca religie oficială. Edictul de Toleranță de la Serdica, a fost emis în 311 d.Hr. de către împăratul roman Galeriu, punând capăt oficial persecuției dioclețiene împotriva creștinismului. Edictul a acordat implicit creștinismului statutul de religio licita (cult recunoscut și acceptat de administrația Imperiului Roman). A fost primul act de acest fel care a legalizat creștinismul, precedând Edictul de la Milano cu doi ani.

Edictul de la Milano a reprezentat o evoluție față de cel de la Serdica, întrucât declara toleranță religioasă necondiționată, în comparație cu cea condiționată de ”respectarea bunei funcționări a statului de către creștini”.

Epoca bizantină Serdica a fost capitala Diocezei Daciei între 337 și 602 d.Hr.

Amfiteatrul din Serdica a început să fie construit peste ruinele teatrului mai vechi de către Dioclețian (284–305 d.Hr.) și mai târziu, continuat de Constantin cel Mare (306–337 d.Hr.)

Constantin cel Mare a declarat despre oraș: Sardica mea Roma est. (Serdica este Roma mea) Împăratul a luat în considerare transformarea Serdicăi în capitala Imperiului Bizantin, în loc de Constantinopol. În anul 343, Consiliul de la Serdica a avut loc într-o biserică situată pe locul ulterioarei Biserici Sfânta Sofia, construită în secolul al VI-lea d.Hr.

Orașul a fost distrus de huni în 447 d.Hr, dar a fost reconstruit de împăratul Iustinian în secolul al VI-lea d.Hr. și redenumit Triadița.

Arheologie Multe rămășițe ale orașului antic au fost excavate și sunt expuse publicului larg. Acestea includ:

Complexul Serdica Antică; Poarta de est; Poarta de vest; Zidurile orașului; Băi termale; Podul de peste râu; Biserica Rotondei Sfântului Gheorghe, din secolul al IV-lea d.Hr. Amfiteatrul din Serdica Mormintele de sub Bazilica Sfânta Sofia

miniatura|Contrafortul podului roman din Serdica, folosit între secolele IV-VI d.Hr.Sub Constantin, săpăturile arată că orașul s-a extins la nord de ziduri (în zona așa-numitului Apendice Nordic), perioadă în care podul menționat mai sus a devenit o parte importantă a orașului.

Nu mai puțin de opt horrea (depozite agricole) au fost descoperite în interiorul sud-vestic al zidurilor și datate la începutul secolului al IV-lea d.Hr. Prezența lor indică faptul că Serdica a fost probabil un centru de aprovizionare de importanță regională, conectat la Dunăre prin valea râului Iskur (în antichitate: Oescus).

Note

Legături externe

Ghid Virtual al Serdicăi Antice

Categorie:Situri arheologice din Bulgaria