thumb|Blaise Pascal Pariul lui Pascal este un raționament în filozofia apologetică conceput de filozoful, matematicianul și fizicianul francez Blaise Pascal (1623–1662). El postulează că toți oamenii își pariază viața fie pe existența lui Dumnezeu, fie pe inexistența sa. Bazându-se pe presupunerea că mizele sunt infinite dacă Dumnezeu există și că există cel puțin o probabilitate mică ca Dumnezeu să existe, Pascal susține că o persoană rațională ar trebui să trăiască ca și cum Dumnezeu există și să creadă în Dumnezeu. Dacă Dumnezeu nu există, o astfel de persoană va avea doar o pierdere minimă (unele plăceri, lux etc.), în timp ce în caz contrar va obține câștiguri infinite (o eternitate în Rai) și va evita pierderi infinite (o eternitate în iad)."Blaise Pascal", Columbia History of Western Philosophy, p. 353.

Pariul lui Pascal s-a bazat pe ideea unui Dumnezeu creștin, deși argumentări similare au avut loc și în alte tradiții religioase. Pariul original a fost prezentat în secțiunea 233 a studiului Pensées („Gânduri”) al lui Pascal, ce a fost publicat postum. Aceste note nepublicate anterior au fost adunate pentru a forma un tratat incomplet despre apologetica creștină.

Din punct de vedere istoric, pariul lui Pascal a fost revoluționar, deoarece el a explorat un teritoriu nou în teoria probabilităților, a marcat prima utilizare oficială a teoriei deciziei și a anticipat filozofiile viitoare, cum ar fi existențialismul, pragmatismul și voluntarismul.

Pariul Teoria urmează următoarea logică (extrase din Pensées, part III, §233): Dumnezeu există sau nu. Rațiunea nu poate decide între cele două alternative. Este jucat un joc... în care va ieși cap sau pajură. Tu trebuie să pariezi (nu este opțional). Să analizăm câștigul și pierderea, pariind că Dumnezeu există. Să estimăm aceste două șanse. În cazul în care câștigi, câștigi totul; dacă pierzi, nu pierzi nimic. Pariază fără ezitare că El există. Ai de câștigat o infinitate de vieți fericite, o șansă de câștig împotriva unui număr finit de șanse de a pierde. Și așa propunerea noastră este de o forță infinită, atunci când există o miză finită într-un joc în care există riscuri egale de câștig și de pierdere, și un câștig potențial infinit. Dar unii nu pot să creadă. Ei ar trebui să asimileze cel puțin incapacitatea de a crede și strădania de a se convinge pe ei.

Critici

Jansenism

Pascal era janenist, iar Dumnezeul jansenist ar putea să nu fie dispus să onoreze pariul. (Jansen susținea că doar cei aleși prin predestinare se vor mântui, restul fiind damnați dinainte de a se naște.)

După cum a explicat Étienne Souriau, pentru a accepta argumentul lui Pascal, pariorul trebuie să fie sigur că Dumnezeu intenționează cu adevărat să onoreze pariul; el spune că pariul presupune că și Dumnezeu acceptă pariul, ceea ce nu este demonstrat; pariorul lui Pascal este aici ca prostul care, văzând o frunză plutind pe apele unui râu și tremurând la un moment dat, pentru câteva secunde, între cele două fețe ale unei pietre, spune: „Fac pariu pe un milion cu Rothschild că va lua în sfârșit calea stângă.” Și, efectiv, frunza a trecut pe partea stângă a pietrei, dar din păcate pentru prost, Rothschild nu a spus niciodată „Accept pariul.”À vrai dire le célèbre pari de Pascal, ou plutôt le pari que Pascal propose au libertin n'est pas une option désintéressée mais un pari de joueur. Si le libertin joue «croix», parie que Dieu existe, il gagne (si Dieu existe) la vie éternelle et la béatitude infinie, et risque seulement de perdre les misérables plaisirs de sa vie actuelle. Cette mise ne compte pas au regard du gain possible qui est infini. Seulement, l'argument suppose que Dieu accepte le pari, que Dieu dit «je tiens». Sans quoi, nous dit Souriau, le libertin « est comme ce fou : il voit une feuille au fil de l'eau, hésiter entre deux côtés d'un caillou. Il dit : «je parie un million avec Rothschild qu'elle passera à droite». La feuille passe à droite et le fou dit : «j'ai gagné un million». Où est sa folie? Ce n'est pas que le million n'existe pas, c'est que Rothschild n'a pas dit : «je tiens». ». (Cf. l'admirable analyse du pari de Pascal in Souriau, L'ombre de Dieu, p. 47 sq.) – La Philosophie, Tome 2 (La Connaissance), Denis Huisman, André Vergez, Marabout 1994, pp. 462–63

Nu e o dovadă

Pascal a demonstrat că avem interesul să credem că Dumnezeu există, dar conform lui Voltaire asta nu e o dovadă a existenței lui Dumnezeu.

Revelații contradictorii

Denis Diderot, un contemporan al lui Voltaire, și-a exprimat această opinie când a fost întrebat despre pariu: „un imam ar putea raționa în același fel”. J. L. Mackie scrie că „biserica în care se găsește mântuirea nu este neapărat Biserica Romei, ci poate cea a anabaptiștilor sau a mormonilor sau a suniților musulmani sau a închinătorilor lui Kali sau ai lui Odin”.Mackie, J. L. (1982). The Miracle of Theism, Oxford, pg. 203

Credință nesinceră

Unii critici susțin că pariul lui Pascal, pentru cei care nu pot crede, sugerează simularea credinței pentru a obține răsplata veșnică. Richard Dawkins susține că acest lucru ar fi necinstit și imoral și că, pe lângă aceasta, este absurd să credem că Dumnezeu, fiind drept și omniscient, nu s-ar dumiri de această strategie înșelătoare din partea „credinciosului”, anulând astfel beneficiile pariului.

Note

Vezi și Vasiliscul lui Roko

Bibliografie

Leslie Armour, Infini Rien: Pascal's Wager and the Human Paradox (The Journal of the History of Philosophy Monograph Series), Carbondale: Southern Illinois University Press, 1993. James Cargile, "Pascal's Wager," in Contemporary Perspectives on Religious Epistemology, eds. R. Douglas Geivett and Brendan Sweetman, Oxford University Press, 1992. Richard Dawkins, "Pascal's Wager", in The God Delusion, Black Swan, 2007 (ISBN 978-0-552-77429-1). Jeff Jordan, ed. Gambling on God, Lanham MD: Rowman & Littlefield, 1994. (A collection of the most recent articles on the Wager with a full bibliography.) Jeff Jordan, Pascal's Wager: Pragmatic Arguments and Belief in God, Oxford University Press, 2007 (No doubt not the "final word", but certainly the most thorough and definitive discussion thus far.) William G. Lycan and George N. Schlesinger, "You Bet Your Life: Pascal's Wager Defended," in Contemporary Perspectives on Religious Epistemology, eds. R. Douglas Geivett and Brendan Sweetman, Oxford University Press, 1992. Michael Martin, Atheism, Philadelphia: Temple University Press, 1990, (Pp. 229–238 presents the argument about a god who punishes believers.) Thomas V. Morris, "Pascalian Wagering," in Contemporary Perspectives on Religious Epistemology, eds. R. Douglas Geivett and Brendan Sweetman, Oxford University Press, 1992. Nicholas Rescher, Pascal’s Wager: A Study of Practical Reasoning in Philosophical Theology, University of Notre Dame Press, 1985. (The first book-length treatment of the Wager in English.) Jamie Whyte, Crimes against Logic, McGraw-Hill, 2004, (Section with argument about Wager) Elizabeth Holowecky, "Taxes and God", KPMG Press, 2008, (Phone interview)

Alte legături externe

Sprijinirea teoriei Pascal's Wager: Pragmatic Arguments and Belief in God (2006) by Jordan, Jeff, University of Delaware, 2006 Ambiguity, Pessimism, and Rational Religious Choice (2010) by Tigran Melkonyan and Mark Pingle Theory and Decision, 2010, Volume 69, Number 3, Pages 417-438

Obiecții The Empty Wager by Sam Harris The Rejection of Pascal's Wager by Paul Tobin Pascal's Mugging by Nick Bostrom

Revizuiri Theistic Belief and Religious Uncertainty by Jeffrey Jordan Categorie:Argumente pentru existența lui Dumnezeu Categorie:Apologetică creștină Categorie:Filosofie creștină Categorie:Argumente filozofice Categorie:Experimente mentale Categorie:Pariuri