thumb|upright=1.5|Aureus (7.29 g) (54-68) emis sub Nero, monetăria din Roma: Avers: circular: NERO CAESAR AVGVSTVS, central, spre dreapta: cap laureat; revers: în centru zeița Salus, spre stânga, așezată, ținând o pateră (castron pentru libație); în exergă: SALVS, Salus era divinitatea sănătății, a salvării și a binelui publicG. Guțu, Dicționar latin-român (1983)., în mitologia romană. Era personificarea stării de bine (sănătate și prosperitate) atât ca individ, cât și ca Res Publica. A fost comparabilă cu zeița greacă Higeea, cu toate că au avut funcții diferite. 300px|thumb|Follis emis în 326, la monetăria din Constantinopol. Avers: circular: FLAV MAX FAVSTA AVG, bust spre dreapta drapat; părul aranjat în conci; Revers: SALVS REIPVBLICAE; A; Fausta, soția lui Constantin cel Mare, reprezentată ca Salus, și copiii Constantin al II-lea și Constantius. În exergă: CONS, marcă a atelierului monetar din Constantinopol
Evoluție Această zeitate, cu timpul, a ajuns să se identifice în religia romană, cu Valetudo, zeitate a sănătății personale, derivând din zeitatea greacă Higeea. Deși fusese considerată o zeitate minoră, ca Salus Publica Populi Romani, a avut templu propriu, pe Quirinal, inaugurat în 302 î.Hr. Mai târziu a devenit mai mult decât o simplă protectoare a sănătății personale. Prin 180 î.Hr. au fost inițiate primele sacrificii în onoarea, nu numai a zeilor Apollo și Esculap, ci și a lui Salus.Titus Livius, Ab Urbe condita libri, XL, 19. Exista, de altfel, o statuie a zeiței Salus în Templul Concordiei în Roma. Sărbătoarea sa era celebrată în calendarul roman la 30 martie.
Note
Bibliografie G. Guțu, Dicționar latin-român, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1983. Pierre Grimal, Dicționar de mitologie greacă și romană, Editura Saeculum I.O., 2003, 800 de pagini, ISBN 9789739399657
Vezi și Templul lui Salus Higeea, zeitate greacă; Sirona, zeitate a sănătății în partea central-orientală a Galiei
Categorie:Zeițe romane